Cause you saved my life once

Azi vreau sa scriu despre oamenii care mi-au influentat viata, deciziile, personalitatea, visele...Oameni de la care am invatat, oameni care au fost alaturi de mine, oameni care m-au criticat cand aveam nevoie, oameni care mi-au ridicat moralul si oameni care m-au facut sa vad lucrurile un pic altfel...
Avem atata nevoie de oameni, parinti, frati, surori, prieteni, iubiti...pentru ca ne iubesc, pentru ca ii iubim...pentru ca ne-au salvat de atatea ori...fara sa-si dea seama, fara sa ne dam seama...

Multumesc, multumesc, multumesc pentru ca ati fost, sunteti si veti fi aici...aici in inima mea...

Cause you saved my life once


This world is watching me...

What would you do for fame?

Fiecare isi seteaza propriile limite pana unde poate merge si unde trebuie sa se opreasca cand vine vorba de a obtine ceea ce isi doreste. Unii sunt mai modesti si traseaza limite precaute si convenabile...Frate, am ajuns la limita, mai mult de atat nu pot, din principiu...Haide sa stau eu low profile, asa se cuvine, si la un moment dat o sa imi descopere cineva talentul sau o sa-mi admire devotamentul si munca depusa; si atunci, sa vezi atunci, o sa fie statui in tot orasul si lumea o sa ma opreasca pe strada sa ma felicite!!! Nimic mai gresit - e un caz atat de rar, incat nu merita sa mai discutam...Tot ce se intampla in majoritatea cazurilor e ca devii frustrat si apoi resemnat cu ceea ce ai. Daca poti sa traiesti asa multumit cu se intampla in viata, you're a lucky fool.

Apoi, sunt oamenii de la extrema cealalta - nu stiu daca ii admir sau daca imi displac cu pasiune...Sunt aceia care se baga in sufletul oricui, se fac placuti sau aparent placuti oriunde, au foarte multe cunostinte, prieteni (nu, nu e un lucru rau, dar continui), dar in esenta sunt mai falsi decat o pereche de sani siliconati (n-am nimic impotriva sanilor, ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place). Acesti oameni, a nu se confunda cu oameni truly nice and popular, nu au limite. Ar face orice ca sa ajunga ei sus. Trec peste alti oameni, peste sentimente, peste principii, peste tot...Sa fie oare suficienta justificarea ca isi indeplinesc visul/cariera? E la fel de sec ca si clasicul raspuns dintr-un interviu de job: "Sunt o persoana foarte ambitioasa si perfectionista". Partea draguta e ca multi reusesc asa...Ma intreb daca e sustenabil in timp, daca poti cladi un lucru solid pe aparente, sau daca, atunci cand ti-e lumea mai draga, totul se prabuseste intr-un ritm ametitor.

Nu o sa continui sa vorbesc de oamenii echilibrati, super ok, care fac si au exact pe masura implicarii lor.
Fame, faima, cu totii aspiram la asta, in diferite forme si intelesuri. So, how much is too much si how few is too few cand vine vorba de realizarea dorintelor? Unde zici STOP?Si daca ai parte, cum stii ca e real? Conteaza?

This world is watching me...

Miss you

Nu, nu o sa fie un post trist...not again...just that I miss you so much and I am happy that I miss you...cause this means you're not here in my life, ruining it...

http://www.youtube.com/watch?v=5DUCKGyojpE

This world is watching me...

I'll be waiting

As long as I'm living I'll be waiting...

I realized now...I hope you did too...

This world is watching me...