Iata-ne impreuna dupa atata timp, atatea luni de cand m-am holbat la laptop incercand sa scriu ceva pentru sufletul meu. Nu, nu a fost pentru ca nu am avut nimic demn de povestit sau ca n-am trait dileme pe care sa le impartasesc aici in coltul meu restrans. Ci pentru ca penita digitala s-a blocat incet incet, poate din lipsa de curaj, poate din lipsa de asumare.
Incerc aici un re-inceput timid, ca sa ma conving pe mine ca sufletul meu nu e gol, ca mainile mele pot sa transpuna povesti, asa cum o faceau odata.
Am fost aseara la o piesa de teatru, un monolog livrat impecabil de catre Ilona Brezoianu, in regia Lia Bugnar. Piesa se numeste Fata din curcubeu si e o capodobera care merita vazuta si simtita.
