Calling you

Dear God,
I need some serious answers here.

Cand totul pare messed up, cand nu stii ce vrei de la viata, cand calci stramb, cand e haos in jur, cand visezi si reality strikes back, cand ai nevoie de un semn care nu vine, cand nu te mai intelegi cu tine - care e continuarea? Care e intrebarea?

Yours faithfully

Calling you

This world is watching me...ARE YOU STILL WATCHING?

Release me

M-am obisnuit sa ma mint singura. Totul e ok, va fi ok, no major issues. Mami iti spune de mica ca esti cea mai cea, baga mare sa fii premianta, bonus: olimpiade, cercuri literare, balet, tenis, karate, facultate de stat de seama. Ajungi la facultate, vin alte teorii: trebuie sa te remarci, sa fii intr-o asociatie studenteasca, sa aplici la job-uri de vara, sa gasesti un baiat cuminte care sa te respecte. Trebuie sa faci si a doua facultate, ca deh, acum toata lumea are una [set as default Spiru Haret]. Trebuie sa te angajezi, sa incepi sa-ti castigi singura banii. Trebuie sa urmezi si master si eventual un doctorat, sa fie acolo. Trebuie sa urmezi o cariera prestigioasa ca sa ne putem lauda rudelor. Trebuie sa tragi ca boul sa iti iei o casa amarata si o masina [bonus credit pe 30 de ani].

Presupunand ca ai urmat calea pana aici, sa nu crezi ca s-a terminat. Ai terminat cu scoala, dar vine viata. Trebuie sa ai un prieten serios, cu ganduri la fel de serioase. Trebuie sa fii responsabila, sa fii un bun cetatean, sa-ti platesti facturile la timp, sa fii bun si dragut cu vecinii si cu colegii de serviciu si overall o prezenta placuta in cercul de prieteni. Trebuie sa te duci negresit la toate nuntile si botezurile si prostiile pe care le fac oamenii mari pentru ca "iti va veni si tie randul". Trebuie sa zambesti frumos si sa te bucuri de viata, care e formata din bucurii marunte si sa apreciezi ceea ce ai. Sa mai continui? E simplu: marriage & children brrr!!

My point e ca m-am saturat de ceea ce trebuie sa fac ca sa fie bine. Nu mai am rabdare. Good things happen to those who wait. Fuck this! Ce fac cand totul pare gresit? Ce fac daca nu sunt Little Miss Sunshine? Ce fac cand vreau sa evadez, sa sfidez societatea si regulile ei?

Do I turn left when nothing is right or do I turn right when nothing is left?

Release me

This world is watching me...

When I grow up

Cand eram mica, visam sa salvez lumea candva. Nu vroiam sa fiu doctor pentru ca si acum lesin de fiecare cand mi se ia sange pentru analize. Nu stiu ce intelegeam exact prin salvat lumea, vroiam sa inventez ceva super destept, sa descopar noi continente, sa proiectez nave spatiale sau macar sa las ceva semnificativ in urma. Pe vremea aia nu stiam sa-mi definesc obiectivele cat mai precis deci era cam vaga treaba. Totusi scuza ar fi ca aproape orice copil si-a imaginat ca va deveni un super erou cand va fi mare [daca nu e asa, s-ar putea sa fiu cam ciudatica] . Ii admir pe cei hotarati, cu dorinte masurate printr-un substantiv de genul: artist, pilot sau medic [am auzit ca mai nou copiii vor sa devina patroni sau milionari excentrici, dar trecem peste].  Altora in schimb le trebuiau propozitii care sa explice ce vroiau sa devina - aici e capcana, ori era ceva foarte vag, exemplu meu sa zicem, ori ceva super specific, de genul sa fiu balerina la Balsoi Teatr [nu in alta parte, fix acolo]. Si ultima categorie probabil ca e aia cu "vreau sa fiu ca x"; asta imi pare cea mai usoara. Nu conteaza cum e x exact, ci ca vezi rezultatul.

Intre timp, am uitat de acest vis. L-am ascuns, l-am ignorat si pus pe seama exuberantei copilariei. Partea nasoala cu dorintele vagi e ca nu le poti masura, de aici deriva si gandurile mele de "geniu neinteles" cateodata. Si ma intreb acum: de ce sunt un biet corporatist? De ce gandesc structurat in bullets, planific vacantele in excel, ii scriu mail de "La multi ani" mamei si notez iesirile cu prietenii in calendarul de la Outlook? Mi se pare normal, insa acum ca le scriu, parca e cam exagerat.

N-am descoperit ce inseamna sa salvez lumea, dar stiu unde vreau sa ajung soon:

Si tare as vrea sa stiu ce inseamna afirmatia asta:
Gained the world


This world is watching me...

As simple as that

The Grand essentials of happiness are: something to do, something to love, and something to hope for.

(W. H. Auden)

Undeva nu bifez.

something stupid


This world is watching me...

What should I be doing today?

Nu cred in horoscop. Nu cred in faptul ca cineva aka Mama Omida iti poate prezice ce ti se intampla azi, saptamana asta, luna sau anul asta. Adica cum naiba sa fim toti din zodia X la fel? Cum sa avem parte de aceleasi intamplari? "Luna asta, nativii din zodia Berbec sunt ambitiosi si vor face tot ce le sta in putere sa duca la bun sfarsit planurile propuse". Esti prost/proasta??? Poti scoate ceva mai general de atat?? "Apar neplaceri in relatiile cu cei din jur, in special familie si copii". Super tare frate, nici Oprah n-ar fi spus-o mai bine. Da, o fi vreo medie dar totusi de ce as citi astfel de idiotenii? " Ti se aprind calcaiele dupa un norocos din zodia Taur sau Scorpion" - auzi, baiatu', esti cumva Taur sau Scorpion? nu de alta, dar tanti de la horoscop zice ca azi e sansa mea cu unul dintre ei. "Rezolvi niste probleme urgente la birou" - ce bine ca au tinut azi astrele cu mine, nu stiu cum as fi platit rata altfel. Insa cea mai tare chestie pe care am citit-o a fost (nu stiu daca inca mai e, dar promit sa verific) in revista Joy; aici horoscopul cuprinde o detaliere amanuntita a activitatilor pe care le vei desfasura in luna curenta, mai precis de cate ori faci sex si in ce zi :))) Deci, da, te uiti acolo si vezi ca scrie ca faci de 5 ori sex luna asta, cu date precise, te poti pregati in consecinta pentru marele act. Ma duc sa citesc repede cum stau luna asta, nu de alta, dar nu vreau sa fiu nepregatita cand vine sorocul; "cum draga, scria ca faci sex pe 15 si tu nu ai fost la coafor?"  "nu ai bagat sala maxim, doar ai vazut ca luna asta esti activa din cale afara?" :)

Exemplele pot continua. Ideea e simpla: unii oameni au nevoie de reassurance. Au nevoie sa creada in chestiile astea si poate sa se mobilizeze in directia descrisa de un sfat de doi bani oferit de Neti "Forever breton" la stirile de dis de dimineata. Tell me lies, tell me sweet little lies...


This world is watching me...

The back up plan

Cu totii avem pe cineva care ne place neconditionat. Si pe care il pastram de rezerva, pentru a ne hrani orgoliul. Da, e tipul cu care iesi cand esti deprimata. Da, e tipa careia poti sa-i spui orice. Da, e gresit, e egoist, dar nu-i asa ca e dragut sa ai pe cineva care te venereaza orice ar fi? Am fost in ambele situatii: sa am pe cineva caruia sa-i dau sperante din cand in cand, dar fara nimic concret, si sa fiu rezerva pentru cineva care doar ma amagea.

Situatia ideala pentru tine - el sau ea, super indragostit(a) de tine, pe care sa il(o) poti suna oricand. Si, desi le povestesti chestiile nasoale din viata ta, chestii ce implica relatii interumane, ei sunt tot acolo. Te asculta, te sfatuiesc si in secret viseaza la ziua cand o sa te trezesti la realitate si o sa-ti dai seama ca un astfel de devotament [asta e cacofonie?] nu mai exista pe lumea asta. Tu stii asta, deep down inside, dar profiti cu nonsalanta. Recunosc, fara urma de mandrie, ca am asa ceva si ca it feels damn good. Dar...

In acelasi timp, sunt ea, cea care s-a rugat pentru atentie. Am fost in fix aceeasi situatie: back up pentru un el oarecare [cam insipid daca ma intrebi acum]. Avea nevoie de un umar pe care sa planga? Da, eram acolo. Avea nevoie de un bun ascultator in problemele cu fetele? Da, tot eu. Il iubeam in secret? Prezenta, tot eu. Si unde m-a dus asta? Nicaieri, ai putea spune. Am fost super buni prieteni si atat. Nu, nu era o relatie de amicitie, ci din cand in cand imi arunca cate o speranta inocenta: "Intr-o zi, noi doi ar trebui sa fim impreuna" -  si inima mea batea puternic si uitam mizeriile pe care le suportam. Nu te recunosti in astfel de situatii? Well, inseamna ca it's just me. "Ar trebui sa fim impreuna intr-o zi", oricare ar fi aia, nu echivaleaza cu "Hai sa fim impreuna acum". Bine, pe vremea aia aveam 16 ani si credeam. Azi nu am nicio scuza. Cum nu am nicio scuza cand zic "Imi place de tine, dar am nevoie de timp". Cum nu am nicio scuza cand il las sa imi faca complimente sau sa ma sune sau sa imi dea mesaje dragute.

Analizand si mai adanc situatia, ar fi bine sa facem ceea ce trebuie. Sa incheiem cu prostiile astea. Si ce daca nu-mi mai spune nimeni ca nu am nevoie de sala? On the other hand, n-ar fi mai ok sa nu mai traiesc in tensiunea ca imi da mesaj si eu nu sunt pe faza?

Totusi, la sfarsitul zilei, sunt doar eu, sincera si complet nepregatita sa infrunt lumea fara un plan de rezerva...

This world is watching me...

Please leave a message after the beep

Inca nu m-am decis cum sa denumesc post-ul asta. Dar stiu sigur ca vreau sa scriu despre relatii dead end, despre oameni cu care nu mai vorbesti, despre chestii pe care nu ar trebui sa le mai faci. Deci, cu totii avem in agenda telefonului oameni cu care nu mai vorbim, avem in lista de Messenger oameni pe care ii recunoastem vag din poze, oameni pe Facebook pe care ii pastram doar pentru ca da bine.

Ma intreb, de ce nu stergem numerele de telefon ale fostilor prieteni? de ce nu curatam lista de Mess? de ce nu selectam lista de Facebook? de ce ne incapatanam sa pastram oameni cu care stim sigur ca nu vom mai vorbi ever? Da, e sentimentul ala "poate ca intr-o zi, cine stie cum avem nevoie". That's just wrong. Nu avem nevoie de 1000 de contacte, nu o mai folosim numarul ala de telefon, de ce mama naibii nu putem sa il stergem? Vreau sa fiu populara, vreau sa am acolo 1 milion de virtual friends...pe bune? de ce sa nu ai 100 si aia buni? nu frate, daca nu ai peste 500 nu esti cool...

m-am uitat in agenda telefonului, am 764 de contacte. Cu cati vorbesc macar saptamanal? 20 poate. M-am uitat in lista de Messenger, am 325 de asa zisi prieteni. Cu cati ma chat-uiesc? Maxim 3, pentru ca stau tot timpul invisible caci nu am chef de socializare. Pe cati poti sa sun la 3 dimineata asking for advice/help? Fix 2. Cred ca aici e marea greseala. Nu ai nevoie de atatia oameni, ai nevoie doar de oamenii care conteaza pentru tine si pentru care contezi. Dar dintr-un motiv cat de poate de stupid, ne place sa avem cat mai multe cunostinte. Pentru ca nu stii niciodata "cand ai nevoie". E trist, e meschin, dar e ceea ce facem cu totii.

Eu nu am curaj sa ma apuc sa sterg in disperare, vreau sa cred in minciuna asta. Ca sunt nice si ca am prieteni. Tu in ce crezi? In agenda telefonului, in lumea virtuala sau in ceea ce iti spune inima ta, dar nu vrei sa asculti?

This world is watching me...

Easy come, easy go

Lucrurile pe care le obtii cu usurinta se duc la fel de usor? si de ce ma rog? de ce sa fie complicat cand poate fi simplu? da, tot respectul pentru toata munca grea din spatele oricarui lucru maret, dar nu pot sa nu ma gandesc daca nu cumva era si o cale mai usoara...
da, e o satisfactie mai mare cand stii ca ai luptat si ti-a iesit pana la urma...da, e sentimentul ca esti puternic...da, nu toata lumea poate...da, inveti, te maturizezi...dar cateodata te saturi sa tragi atat de mult, te saturi sa fii puternic...cateodata vreau sa inchid ochii si sa se intample. Si stiu ca suna superficial, dar e uman...

de cand ma stiu, am luptat pentru lucrurile pe care mi le-am dorit...unele mi-au iesit, altele nu...am gresit, am cazut, am invatat din greseli, m-am ridicat, am cazut din nou...dar niciodata n-am renuntat...si probabil ca oricat as zice ca "I had enough" n-o sa renunt...insa ma enerveaza tare sa aud ca se intampla chestii naspa pentru ca esti puternic si le poti duce...nu frateee...sau ca lucrurile obtinute (mai) greu dureaza....nu, nu, vin, nu vin repede, pleaca la fel de rapid...

call me a pesimist, i know i'm not...

pana una alta, worth reading...omul asta chiar merita o recunoastere (after so many years)
Mario Vargas Llosa interview


This world is watching me...

Adevarul e ca te-am mintit

de ce mintim? de ce spunem chestii sa fie bine ca sa nu fie rau? de ce ne incurajam ca daca spunem se si intampla? de ce ascundem problemele?

pentru ca ar fi haos daca am spune cu totii ce gandim...pentru ca unele lucruri trebuie sa le pastrezi pt tine...pentru ca nu le spun parintilor ca am ajuns pe 3 carari acasa la ultima petrecere, pentru ca nu-i pot spune sefului meu ca habar n-are ce vorbeste, pentru ca nu-i spun colegei de vis-a-vis ca ma seaca maxim cum vorbeste toata ziua la telefon, pentru ca nu-i spun lui ca tresar de fiecare data cand ma suna, pentru ca nu si nu...

si pentru ca iti spun ca e ok de fiecare data, desi nu e, pentru ca iti zambesc, desi nu simt, pentru ca iti zic cateodata ce vrei sa auzi, desi stiu ca te menajez....si pentru ca ai lua-o razna daca ai stii tot ce gandesc...


This world is watching me...

You find me in da club

Nu pot sa ma abtin sa nu scriu despre oamenii din cluburile bucurestene. Oh, daa, daca vrei sa vezi ce inseamna sa ignori total varsta pe care o ai, acolo e locul potrivit. E simplu: fetele se imbraca, se accesorizeaza si se machiaza cu 10 ani peste varsta lor si arata ca niste dive usor obosite, iar domnii isi descheie cu nonsaltanta cativa nasturi de la camasa, indiferent de ordinul anilor pe care ii detin, in ideea ca banii compenseaza si pt decalajul de varsta.

deci, pe bune, m-am saturat sa vad domni trecuti bine de orice primavara care inca se cred irezistibili...ce cauti in club?? cand ar trebui sa stai cu nepotii?? de ce fortezi nota? de ce te afisezi cu tinerele la brat? da, raspunsul ar fi pentru ca poti...dar e atat de aiurea zau...inteleg ca nu ai familie, dar de ce nu ai? george clooney e cool, dar tu nu esti...

sunt burlac, nimeni nu m-a convins sa ma insor...super, ce sa zic, ramai cu convingerile tale si cu prietenul tau jack...

This world is watching me...