In search of sunrise

Sunt din nou in cautari...de data asta caut soarele/rasaritul de soare, atat in sens propriu (vara care parca nu mai vine) cat si la modul figurat (soarele in viata mea). A fost o iarna parca un pic mai grea...Poate din cauza vremii caci am resimtit frigul de afara din plin, poate din cauza crizei, caci oamenii nu mai sunt la fel de zambitori si amabili, poate din cauza singuratatii, caci am resimtit si frigul din suflet. Oamenii imi spun ca sunt poate prea pesimista si da, recunosc, ca ma gandesc mai degraba la lucruri cu conotatie negativa decat la chestii placute. Nu stiu cand s-a intamplat asta totusi, a fost un fenomen treptat, pentru ca ma uit inapoi si stiu ce copil/adolescenta happy am fost candva. Ok, suna melodramatic, dar nu e asa. Pesimismul e de fapt o puternica ancorare in realitate, care nu ma lasa sa ma bucur in totalitate de ce am si imi ingradeste nemilos conceptul de fericire.

Da, conceptul de fericire, in felul in care l-am definit eu. E simplu, la intrebarea ce vrei de la viata, un singur gand trebuie sa-ti vina in minte: sa fiu fericit/a. Whatever that means for you - fie ca e cariera, dragoste, bani, faima, toate la un loc :) Fie ca e plaja din Thailand fie ca e cubical-ul dintr-o multinationala, fie ca e baiatul timid din facultate, fie ca e marele crai.

We all deserve to define happiness and feel it - cu mentiunea ca cine si-a definit-o prost, trebuie sa mai caute...

Deci tu ce cauti? Sunrise sau sunset? Drumul pana la fericire sau momentul maxim al ei?

This world is watching me...

The world is not enough

Stau asa si ma gandesc: pana unde o sa se ajunga cu prostia umana, cu gradul de nebunie? sunt socata de ce e in jurul meu, oamenii parca au luat-o razna...Acum e cool sa fii cat mai ciudat, da, se numeste ca ai stilul tau...Te imbraci total anapoda, arunci accesorii extravagante pe tine - ai gust, frate! Colectiile prezentate la Saptamana Modei nu sunt de abordat la un suc, fie el si pe Dorobanti, nici macar in club, numai daca nu vrei sa fii tu cel mai ciudat. Don't get me wrong, sustin moda si trend-urile, dar mi se pare ca lumea nu mai are stil, ci doar aplica si copiaza abuziv combinatii precare dpdv estetic in dorinta mareata de show off. Da, probabil ca sunt eu depasita, dar prefer sa-mi mentin gusturile invechite decat sa trec la stilul gang bang fashionist (Nota: gang bang fashionist inseamna combinat tot cu toate in materie de outfit si accesorii).

buuun, asta cu moda...trec mai departe, prostia umana...citesc tot felul de stiri si post-uri pe facebook...vulcanul din islanda (al carui nume nici macar nu pot sa-l pronunt) are cont pe facebook si mii fani care comenteaza candid pe wall...cum sa te gandesti sa faci un asemenea cont?? cum sa comentezi si aici citez din ce imi aduc aminte: "Daca ne adunam mii de fani, poate reusim sa spread the ashes away"?? e horror, nu e funny...

si ultimul punct: oamenii cu accente de nebunie...Omg, sunt din ce in mai multi! like everywhere...mi-e frica de oamenii nebuni...da, femei nebune, gata sa faca orice ca sa se impace cu fostii prieteni/iubiti, gata sa treaca peste orice/oricine sa fie cu o persoana, cu pretextul ca o fac din dragoste. Deh, dragostea e oarba. Nuuuu, refuz sa cred - asta nu e dragoste, e obsesie! Nu, in dragoste nu e permis orice, pentru ca la momentul proverbului nimeni nu se gandea ca peste ani de zile un om nebun il va folosi pentru a-si justifica actiunile duse la extrem. Pe langa capitolul oameni nebuni din dragoste (sa le zicem asa, de dragul clasificarii), mai sunt oameni nebuni pur si simplu. Oameni cu inclinatii labile dpdv psihic si da, ii vezi din ce in ce mai des in jurul tau. Oameni cu privirea pierduta sau care se holbeaza intr-un punct fix sau care din te miri ce reactioneaza ciudat si exemplele pot continua. Nici nu mentionez de patanii pe care le auzi la stirile de la ora 5, 7, 11pm...Apparently, aproape 60% din populatia Pamantului au astfel de inclinatii...Si atunci stai si te intrebi...cine e normal, noi sau ei?

Astea fiind zise, concluzionez ca lumea mea nu e indeajuns, a devenit neincapatoare pentru persoanele mai sus mentionate...help, caut oameni normali*!!!

*Acest post reprezinta parerea si gandurile mele. Nu vreau sa judec, dar se pare ca o fac...

This world is watching me...

Men+women=just friends?

Deci un topic interesant pe care il discutam cu un prieten...exista prietenie, I mean doar prietenie intre un barbat si o femeie? tind sa cred ca nu, plus experienta imi spune ca nu...intotdeauna m-am inteles mai bine cu persoanele de sex opus, dar somehow i messed up toate relatiile de prietenie...am gafat eu, a gafat el, am gafat amandoi...ok, sa zicem ca nu te atrage deloc, ca nu te imaginezi facand diverse cu el si ca never ever nu ti-ai pus problema "Ce-ar fi daca?". Petrecand timp suficient cu o persoana am constatat ca poate aparea intrebarea nesuferita de mai sus plus ca apar situatii favorabile - esti deprimata si vrei sa treci peste (stiu, e urat), un party cu ceva bautura si exemplele pot continua. Deci alcoolul + un prieten de sex masculin e such a bad combination.

Plus ca dupa aia incepi sa te gandesti: dar el ma intelege atat de bine, ma cunoaste, am petrecut atat de mult timp, probabil ca ne-ar sta bine impreuna so why not. Nu, nu, nu! Aici cred ca noi, femeile gandim prea mult sau ne place sa ne imaginam chestii. Nu e nimic si totusi noi ne apucam de facut planuri si legaturi. Si cand nu se intampla asa, suntem profund dezamagite, nestiind unde am gresit. Nu, nu e morala, ci doar un pic de autocritica, constructiva de altfel.

Deci, concluzia, nu, sunt prea putine cazuri, izolate, de prietenie adevarata intre noi si ei si pana nu ma conving de contrariul, sustin cauza aceasta.


Si acum sa ma gandesc...cu ce prieten vorbeam eu?:D


This world is watching me...