Sunt din nou in cautari...de data asta caut soarele/rasaritul de soare, atat in sens propriu (vara care parca nu mai vine) cat si la modul figurat (soarele in viata mea). A fost o iarna parca un pic mai grea...Poate din cauza vremii caci am resimtit frigul de afara din plin, poate din cauza crizei, caci oamenii nu mai sunt la fel de zambitori si amabili, poate din cauza singuratatii, caci am resimtit si frigul din suflet. Oamenii imi spun ca sunt poate prea pesimista si da, recunosc, ca ma gandesc mai degraba la lucruri cu conotatie negativa decat la chestii placute. Nu stiu cand s-a intamplat asta totusi, a fost un fenomen treptat, pentru ca ma uit inapoi si stiu ce copil/adolescenta happy am fost candva. Ok, suna melodramatic, dar nu e asa. Pesimismul e de fapt o puternica ancorare in realitate, care nu ma lasa sa ma bucur in totalitate de ce am si imi ingradeste nemilos conceptul de fericire.
Da, conceptul de fericire, in felul in care l-am definit eu. E simplu, la intrebarea ce vrei de la viata, un singur gand trebuie sa-ti vina in minte: sa fiu fericit/a. Whatever that means for you - fie ca e cariera, dragoste, bani, faima, toate la un loc :) Fie ca e plaja din Thailand fie ca e cubical-ul dintr-o multinationala, fie ca e baiatul timid din facultate, fie ca e marele crai.
We all deserve to define happiness and feel it - cu mentiunea ca cine si-a definit-o prost, trebuie sa mai caute...
Deci tu ce cauti? Sunrise sau sunset? Drumul pana la fericire sau momentul maxim al ei?
This world is watching me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu