Blind dates

Sunt tare curioasa daca intalnirile pe neve chiar merg. Da, sigur ca am auzit povesti care meritau cel putin un film regizat de Woody Allen si o lacrima in coltul ochiului, dar realitatea care e? Frate, eu nu pot sa cred ca e asa de simplu. Deci, cum sta treaba: 

- primul caz:se iau 2 oameni single pe care ii bat la cap prietenii, familia, colegii de serviciu si alti binevoitori cu suflet mare sa se cupleze/sa se casatoareasca/sa faca sex si se aduna la o masa rotunda [sau dreptunghiulara] sa se cunoasca mai bine. Totul casual, relaxant desi posibil sa ai alti 2 oameni care stau cu ochii pe tine si te incurajeaza prosteste; chiar daca sunteti singuri presiunea e cat casa. 

Si fii spontana daca poti. Si fii placuta chiar daca nu-ti place. Si fii amuzanta. Sa ne intelegem, daca omul iti place treaba e rezolvata dar lucrurile nu sunt asa simple. 2 ore cu un baiatul mamei sunt un chin [vorbeste experienta din mine], sucul are un gust nasol cand il consumi in compania unui taran arogant, iar salata iti sta in gat cu micutul Ponta wannabe care s-a avantat intr-o pedagogie ametitoare despre sistemul sanatatii si care asteapta sa-i pici in brate dupa monologul mai sus mentionat. Da-i cu Campari si roaga-te sa faca indigestie de la scoicile alea. Nu il lasa sa te conduca acasa, repet, nu il lasa. Seara a fost compromisa, de ce vrei sa termini in glorie cu o ventuza pe obraz [daca intorci suficient de rapid capul astfel incat sa nu nimereasca tinta], o strangere de mana si o minciuna palida: "M-am simtit f bine in seara asta, poate ne mai vedem".

- al doilea caz: oamenii fac treaba asta de bunavoie si nesiliti de nimeni. Gen pe internet, pe diverse chat-uri, site-uri, retele sociale si alte mizerii. Sigur, am trait si eu epoca mIRC, dar scuza mea e ca aveam o varsta ce promitea multa naivitate. Vorbesti cu o persoana pe neve, ti se pare ca ajungi sa-l cunosti si pac hai sa ne intalnim. Aici, lucrurile se ramifica - varianta optimista, iti place, all cool si rezulta filmul si lacrimile si masa si dansul [yeah right] sau varianta trista, are cu 10cm mai putin in inaltime decat spunea, manierele sunt impecabile dar nu prea, site-ul cocalari.org i se potriveste ca o manusa si treaba poate deveni muuult mai nasoala. Exemplul personal sustine afirmatiile mele: tanara Ralu, in varsta de 17ani, se vede la mare cu un "prieten" de pe mIRC [ea cu grupul de colegi in vacanta sa ne intelegem]. Apare el, ravasitor de masiv, ravasitor de in varsta [30 de ani ca popa]. Micuta era cu prietena ei cea mai buna, "micutul" cu un prieten la fel de solid. Inghetata de pe malul marii s-a topit, dar cand ei au inceput sa vorbeasca s-a strigat linie. Parea total diferit fata de conversatiile decente de pe net. Fetele au plecat rapid invocand un pretext stupid. End of the story. 

Ca sa inchei, astept povesti. Ca sa nu fiu aroganta, zic ca voi cauta povesti [nu de alta, dar nu am asa multi cititori :) ]. Pana una alta, ma amuz de povestile mele, care intotdeauna sunt caraghioase sau penibile sau o combinatie nefasta a celor 2...

This world is watching me...

It's getting hot in here

Sau am imbatranit eu sau s-a intamplat ceva dubios cu distractia. Pur si simplu nu mai tolerez aglomeratia deloc. Sa ma justific:

- episodul 1, mare, weekendul dinainte de 1mai [este un bine stiut obicei sa imi petrec 1mai la mare]: soare si caldura [mai putin in camera de hotel, but who's perfect], prieteni, muzica, evenimente. Si aglomeratia pamantului in club. Aici s-a terminat distractia. Fratee, nu ca era aglomerat, nu puteai sa te misti, sa respiri, sa fumezi tigara ta si nu pe a celorlati 100 de oameni din jurul tau, sa comanzi ceva de baut si basically sa te distrezi cinstit ca un cetatean ce a platit un pret semnificativ ca sa petreaca la mare. Masa ta era de altfel si masa pitipoancelor din jur, iar intimitatea a capatat o noua dimensiune denumita simplist zero. Dupa tiganeala din prima seara, ai fi zis ca iti bagi picioarele si renunti. Ei bine, nu, a doua seara, dupa alta locatie in care intr-adevar era mai liber dar ma simteam ca as fi putut la fel de bine sa dau drumul la Kiss Fm, am pornit spre acelasi club de mare fite in speranta ca o sa putem sa demaram o activitate de dans, shot-uri si voie buna. Epic fail. Nu era la fel, era mult mai aglomerat; coada la intrare, iar inauntru nu puteai sa faci un pas. Acelasi playlist mi-a incantat urechile, insa picioarele nu prea. Ca sa fie totul in regula, mi s-a facut rau de la atata caldura, iar in drum spre aer curat [care a fost luuung] am lesinat ca o femeie treaza moarta...

- episodul 2, sambata trecuta, Centrul Vechi, Bucuresti: am iesit sa bem un suc la o terasa, sa hahaim si sa dansam. Gafa din nou. Nu numai ca toate terasele erau full, ci nu aveai nici pe unde merge, nu mai exista vreun culoar de trecere, doar o multime de oameni infierbantati de atata caldura. De unde si usurinta cu care erai agatata de un flacau student, aflat la inceputurile carierei [de cuceritor] sau de un profesionist fermecator. Limonada, si ea acra, la fel ca strugurii la care nu ajungi niciodata.

- episodul 3, ziua dinaintea marii finale Europa League, aceeasi locatie ca la episodul 2: nu, nu am incercat sa ies, m-a dus capul sa evit treaba asta, insa am pornit sa caut un plafar de care stiam ca ar fi in zona Unirii. Suporteri spanioli [n-am reusit sa identific care-s unii care-s altii], lume exaltata de meci, aceeasi studenti, aceeasi meseriasi, aceleasi pisi. Se merge incet cu frana de mana. 

Ce inteleg eu: nu mai suport sa fiu calcata in picioare in club [la propriu], nu mai tolerez inghesuiala si poeziile ieftine, nu mai apreciez spritul de vara la terasa daca trebuie sa-l caut juma de ora si sa-mi activez vederea ca sa pot gasi o masuta libera si nu mai stiu unde sa ies*...Hai, sa fie liber la distractie si la locuri interesante si inca virgine. 

* nu, nu tin neaparat sa ies in parcuri si sa fie liniste si sa ascult muzica simfonica si sa ma calugaresc. Vreau doar o seara normala intr-un loc normal.

This world is watching me...