Sau am imbatranit eu sau s-a intamplat ceva dubios cu distractia. Pur si simplu nu mai tolerez aglomeratia deloc. Sa ma justific:
- episodul 1, mare, weekendul dinainte de 1mai [este un bine stiut obicei sa imi petrec 1mai la mare]: soare si caldura [mai putin in camera de hotel, but who's perfect], prieteni, muzica, evenimente. Si aglomeratia pamantului in club. Aici s-a terminat distractia. Fratee, nu ca era aglomerat, nu puteai sa te misti, sa respiri, sa fumezi tigara ta si nu pe a celorlati 100 de oameni din jurul tau, sa comanzi ceva de baut si basically sa te distrezi cinstit ca un cetatean ce a platit un pret semnificativ ca sa petreaca la mare. Masa ta era de altfel si masa pitipoancelor din jur, iar intimitatea a capatat o noua dimensiune denumita simplist zero. Dupa tiganeala din prima seara, ai fi zis ca iti bagi picioarele si renunti. Ei bine, nu, a doua seara, dupa alta locatie in care intr-adevar era mai liber dar ma simteam ca as fi putut la fel de bine sa dau drumul la Kiss Fm, am pornit spre acelasi club de mare fite in speranta ca o sa putem sa demaram o activitate de dans, shot-uri si voie buna. Epic fail. Nu era la fel, era mult mai aglomerat; coada la intrare, iar inauntru nu puteai sa faci un pas. Acelasi playlist mi-a incantat urechile, insa picioarele nu prea. Ca sa fie totul in regula, mi s-a facut rau de la atata caldura, iar in drum spre aer curat [care a fost luuung] am lesinat ca o femeie treaza moarta...
- episodul 2, sambata trecuta, Centrul Vechi, Bucuresti: am iesit sa bem un suc la o terasa, sa hahaim si sa dansam. Gafa din nou. Nu numai ca toate terasele erau full, ci nu aveai nici pe unde merge, nu mai exista vreun culoar de trecere, doar o multime de oameni infierbantati de atata caldura. De unde si usurinta cu care erai agatata de un flacau student, aflat la inceputurile carierei [de cuceritor] sau de un profesionist fermecator. Limonada, si ea acra, la fel ca strugurii la care nu ajungi niciodata.
- episodul 3, ziua dinaintea marii finale Europa League, aceeasi locatie ca la episodul 2: nu, nu am incercat sa ies, m-a dus capul sa evit treaba asta, insa am pornit sa caut un plafar de care stiam ca ar fi in zona Unirii. Suporteri spanioli [n-am reusit sa identific care-s unii care-s altii], lume exaltata de meci, aceeasi studenti, aceeasi meseriasi, aceleasi pisi. Se merge incet cu frana de mana.
Ce inteleg eu: nu mai suport sa fiu calcata in picioare in club [la propriu], nu mai tolerez inghesuiala si poeziile ieftine, nu mai apreciez spritul de vara la terasa daca trebuie sa-l caut juma de ora si sa-mi activez vederea ca sa pot gasi o masuta libera si nu mai stiu unde sa ies*...Hai, sa fie liber la distractie si la locuri interesante si inca virgine.
* nu, nu tin neaparat sa ies in parcuri si sa fie liniste si sa ascult muzica simfonica si sa ma calugaresc. Vreau doar o seara normala intr-un loc normal.
This world is watching me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu