Ursuleti pentru copii

Mi-au placut mereu jucariile de plus. Poate pentru ca in copilarie nu prea am avut parte de ele. Visam la un ursulet din ala mare mare care sa ma depaseasca in inaltime si pe care sa-l tarasc prin casa cu gratie. Ei bine, nu am primit vreun ursulet, vreo rata, vreun elefantel sau orice alta jucarie plus mai mare decat mana mea pe principiul ca "obiectele astea nu sunt folositoare, mai bine iti luam ceva de scoala sau haine". Nu, nu am fost asuprita la modul "no teddy bears for you, miss, go and do your homework", doar ca pareau inutili pentru ai mei. 

I'm grumpy and I know it

Am asa o perioada in care nu mi-e bine deloc, in care sunt neprietenoasa si nu-mi convine nimic din ce se intampla cu mine si in jurul meu. Nasol, stiu, insa nu pot sa fac mare lucru, astept sa-mi treaca. Nu-mi dau seama de ce ma nemultumesc toate dintr-o data, nu pot sa pun degetul pe o chestie care mi se intampla si sa zic ca e fundamental gresita insa stramb din nas cu mare clasa. N-am o morala cu care sa incant audienta, n-am vreo logica, n-am nimic insa dupa o mica analiza a vietii mele am ajuns la urmatoarele concluzii:

- sunt complexata in cea mai mare parte a timpului meu: nu-mi place cum imi sta parul, as vrea sa fiu fooooarte slaba, nu strica daca eram mai inalta, ochii de-ar fi fost verzi;

- sunt nemultumita de cariera mea: parca toti colegii si-au bagat picioarele, parca trag de nebuna, parca nu avansez destul de repede fata de ce mi-am propus;

- sunt trista ca nu am bani cati mi-ar trebui: ma chinui de ani buni sa mi iau o masina, nu reusesc sa fac economii, am un credit la garsoniera;

- sunt si mai trista ca ai mei au ajuns la o varsta in care nu-si mai spun nimic si nu stiu cum sa-i ajut

- sunt panicata ca timpul trece si eu nu valorific suficient pasiunile mele: nu scriu mai des si mai cu scop;

- sunt amuzata si un pic speriata de discursurile si asteptarile familiei si ale rudelor despre rolul femeii in societate: nu astept casatoria, nu vreau copii acum 

- sunt confuza in ceea ce priveste dragostea: cred in ea, dar ma enerveaza cum reactionez [ca un copil tamp] cand mi se "intampla";

- sunt uimita de cati oameni de proasta calitate sunt in jur si nu stiu cum sa fac sa-i ocolesc cu gratie si sunt nemultumita ca nu ii vad mai des pe cei de la care pot invata

- sunt constienta ca imi pot numara prietenii pe degetele de la o mana. 

Pare cam deprimanta lista de mai sus, insa mestec incet lucrurile. Da, nu e totul roz, insa pana la nefericire e un pas lung. Asa ca scriu totul pe blog ca sa am dovezi, imi pun lentilele verzi si ma apuc de treaba...

Subject: how to start changing stuff you don't like about you and your life while keeping stuff you do like. 

Sa fie intr-un ceas [tarziu] bun.

This world is watching me...

Birthday cake

Iar vine ziua aia din an cand trebuie sa faci bilantul; nu e Anul Nou dar e ziua ta de nastere si cumva te simti obligata sa trantesti niste bife pe o lista. Intrebari pe care sa ti le pui ca sa iti strice cheful de sarbatoare:

- Ai servici [garantat o primesti de la rudele de top]

- Ai vreun pretendent? [hai sa pretind ca da]

- Stii sa gatesti? [pam pam]

- Te-ai invrednicit sa iti iei o casa? [O garsoniera la care mai am de platit 28 de ani se pune??]

- Ce ai realizat pana la varsta asta? [in caz ca raspunsurile de la 1, 2 si 4 nu au fost elocvente]

- Asa mi-am imaginat ca o sa fiu la 26 de ani? [bang bang my baby shot me down]

- Pe cand un copil? Nu mai esti chiar tanara de acum [Mori]

Pe langa toate intrebarile tampite [si am scris doar o mica parte din ele] vin si grijile si panica de 30 de ani. Nu, ai doar 26 dar maine poimaine faci 30. Uita-te la o poza de acum 3 ani. Erai la fel? Tenul tau era la fel de ofticat ca acum?  Aveai parul blond intins la maxim [epoca stresata de pitzi] sau saten natural? Aveai un stil vestimentar decent sau mai gafai din cand in cand? Acum insa fii pregatita cu crema de fermitate pentru sani, cu n creme pentru prevenirea ridurilor si a liniilor fine de pe frunte, cu mai mult sport, mai multa mancare bio, mai putine ore pierdute noaptea, mai mult ceai si mai putina cafea, mai putin ras si mai multa seriozitate.

Pana una alta, nu stiu ce culoare o sa-mi fac parul pana la anul, dar stiu ca o sa gandesc cam la fel. Fara griji majore si fara ceas biologic care ticaie a prost inteleasa mentalitate.

ps: mi se pare mie sau melodia asta e porno??

Birthday cake

This world is watching me...

Best thing I never had

Cand eram micuta imi placea in secret de fiul unor prieteni de familie. Era un baietel cam de varsta mea, simpatic foc, destul de neastamparat, dar destul de precoce pentru varsta lui. Bun, povestea nu se vrea a fi un fairytale ci are mai degraba o morala trista. Da, ne jucam impreuna [nu cu puta in nisip ca in celebra expresie], imparteam ouale Kinder, radeam nu mai puteam cand ne gadilam si ne bosumflam cand nu ne ieseau tranzactiile la Monopoly. Mai tarziu, el ma controla de sutien, eu ma rusinam cand imi povestea ce fac barbatii si femeile cand raman singuri si prietenia si eu undeva in adancul sufletului suspinam dupa atentie. Atentia n-a venit niciodata, am fost mereu prieteni si camarazi si cu timpul am trecut peste mica mea pasiune secreta. N-a fost sa fie, descrie orgoliul meu toata intamplarea. 

"Ai facut ceva, i-ai zis vreodata?" ma intreaba acum femeia matura din mine

"Pai nu, am considerat ca daca nu simte la fel, nu are rost" raspund pe nerasuflate*

"De unde stii ca nu simtea nimic?" 

"Bai, desteapto, nu e ca in filmele alea siropoase la care te uiti si nu recunosti. E putin probabil sa fi simtit ceva si sa nu fi facut ceva, sa nu fi incercat. Barbatii fac primul pas, daca vor, bineinteles" bravez ca un om mare

"Nu stii si oricum n-o sa afli niciodata" - bingo, s-a strigat linie. 

Exact, n-o sa aflu niciodata. Si nu e momentul sa ma jelesc ca uite ce poveste de dragoste ar fi fost. Nu asta e durerea mea. Ci faptul ca nu spunem ce ne dorim si nu cerem si nu luptam. Ci doar asteptam sa se intample. Ne ascundem dupa un orgoliu cat Casa Poporului si trecem mai departe cu mandria intacta. Suntem fricosi si ne asumam. Suntem puternici pentru restul lumii si slabi pentru noi insine. 

Aproape ca imi vine sa enunt faptul ca lucrurile care nu se zic nu exista. Alege sa scrii o poveste proasta sau sa n-o scrii deloc. 

* Nu, nu am o personalitate duala si nu vorbesc singura, doar analizez prea mult :)

ps: Nu voi posta si melodia de jale a lui Beyonce desi m-a inspirat pentru titlu.

This world is watching me...