Ma intreb care-i treaba cu rezolutiile...adica da, sa ai ceva obiective, sa le poti urmari pe parcursul anului, sa vezi daca le-ai indeplinit la sfarsit, sa dai cu ele de pamant sau sa le bifezi pe o lista aiurea...Cred ca e o chestie de a fi cool asa, asa cum ne gandim toti in Decembrie sa fim mai buni [da, fuck up tot restul anului si de Craciun pozeaza in Precista]. Acum toata lumea face liste si le afiseaza cu nonsalanta. Uite draga, Victoria Beckham vrea sa bea mai mult apa si mai putina sampanie. Therefore, face micuta un excel in fiecare luna cu cata apa a consumat si cata sampanie, iar la sfarsit Evian sau Pernod Ricard o sa-i inmaneze un trofeu :) Sa-i uram succes in acest demers, la prima vedere pare destul de ambitios...
Asa, revenind la fitele mele de a-mi face listuta...
La anul vreau sa fac urmatoarele:
- sa invat sa gatesc o cina romantica (still, in case shit, pot oricand sa comand)
- sa calatoresc in locatii dragute: I have Prague, Istanbul and Ibiza on the list [oki, Ibiza might sound a bit shallow:))]
- sa imi cumpar cat mai multe haine, pantofi, accesorii cool: am descoperit oricum ca nu prea am limite:)
- ah da, si multa lenjerie :)
- sa ii ascult mai mult pe ai mei si sa fiu mai atenta la nevoile lor de comunicare: o sa fie greu, dar asa e dragut
- say no to crap: e o intreaga poveste pe tema asta One word
- sa ma apuc macar sa invat italiana: at least o intentie ceva would do
- sa citesc/invat cat mai multe chestii despre cool destinations si sa le prezint frumos pe un blog
- sa imi schimb job-ul: really, what the hell am I waiting for
- sa fug ca de dracu de oameni prosti: e o provocare, dar trebuie
- sa fac sex intre "nu, nu" si "ah, cat te urasc", ca un om simplu, care-si calmeaza furia
- sa astept cat pot de mult inainte de a face sex: pana la urma tensiunea dinainte, all the games you play si dorinta dusa la extrem [da, vreau sa visez la momentul ala care ma scoate din minti] sunt cele care make your heart beat
- specific, pe 17 aprilie 2011 vreau asta: Happy Bday, u deserve it
All in all, 2011 please: vreau sa simt ca traiesc, sa ma bucur de viata, sa fiu sanatoasa, sa fiu iubita sau urata, numai indiferenta nu:)
So, bye bye 2010, I will drink my mind out for you :)
It's my lifeeeee
This world is watching me...
vineri, 31 decembrie 2010
luni, 27 decembrie 2010
All & now
A mai trecut un an si iar vine momentul ala nesuferit in care te uiti inapoi si stai si analizezi ce ai facut tu in anul care sta sa treaca. Inca unul...
Buun, sa vedem - in primul rand, iarasi simt ca a trecut mult mai repede; ori nu am avut momente marcante ori am avut prea multe:) In ianuarie si februarie am fost in love, martie am fost sad din cauza ca eram in love, in aprilie, de ziua mea, mi-am dat seama ce prieteni draguti am [nu mi-a facut nimeni un tort pana acum, except for Mom], mai stiu ca a inceput foarte promitator, dar s-a terminat prost, in iunie am fost in concediu intr-o locatie de vis, iulie, august au trecut mult mai repede, dar clar au fost pline de distractii [for the sake of it, o sa adaug tampeniile la distractie], dar si de lucruri serioase, caci m-am mobilizat sa imi cumpar casutza mea :) Septembrie, octombrie si inceput de noiembrie hmm, am muncit cam mult, cred, pentru ca in afara de asta, nu imi pot aminti asa lucruri dragute. Cert e ca sfarsitul lui noiembrie si decembrie overall m-au gasit stresata, trista, obosita dar mostly confuza. Nu sunt sigura ca am luat decizii intelepte, de fapt sunt sigura ca am gafat puternic in ultimul timp, pentru ca nu mai stiu ce vreau, nu am rabdare si nu mai suport sa aud "it will come, one day".
Acum, partea a doua e sa ma uit pe lista de anul trecut si sa vad daca am facut macar o mica parte din ce mi-am propus pentru 2010:
New year's resolutions
Ca sa fiu sincera e discutabil - ok, punctele bune sunt ca m-am dus la sala in mod constant, mi-am luat casutza [desi nu era pe lista], am scris mai mult si am petrecut mai mult timp cu oameni dragi [sau i-am descoperit]. Puncte nebifate sunt: nu am zambit mai mult, nu mi-am schimbat job-ul si nu m-am indragostit de acel ceva [spuneam eu, persoana, idee, loc]. In acelasi timp, am fost sad, mi-am plans de mila prea mult, am asteptat ca lucrurile sa mi se intample si am crezut in oameni de 2 bani, care m-au dezamagit. Ok, par mai multe oportunitati decat lucruri dragute, dar am tendinta sa vad intotdeauna partea goala a paharului.
Analiza asta probabil ca nu da bine la final, dar media poate fi considerata ok. Insa eu nu mai caut average-ul...
I want it all
This world is watching me...
Buun, sa vedem - in primul rand, iarasi simt ca a trecut mult mai repede; ori nu am avut momente marcante ori am avut prea multe:) In ianuarie si februarie am fost in love, martie am fost sad din cauza ca eram in love, in aprilie, de ziua mea, mi-am dat seama ce prieteni draguti am [nu mi-a facut nimeni un tort pana acum, except for Mom], mai stiu ca a inceput foarte promitator, dar s-a terminat prost, in iunie am fost in concediu intr-o locatie de vis, iulie, august au trecut mult mai repede, dar clar au fost pline de distractii [for the sake of it, o sa adaug tampeniile la distractie], dar si de lucruri serioase, caci m-am mobilizat sa imi cumpar casutza mea :) Septembrie, octombrie si inceput de noiembrie hmm, am muncit cam mult, cred, pentru ca in afara de asta, nu imi pot aminti asa lucruri dragute. Cert e ca sfarsitul lui noiembrie si decembrie overall m-au gasit stresata, trista, obosita dar mostly confuza. Nu sunt sigura ca am luat decizii intelepte, de fapt sunt sigura ca am gafat puternic in ultimul timp, pentru ca nu mai stiu ce vreau, nu am rabdare si nu mai suport sa aud "it will come, one day".
Acum, partea a doua e sa ma uit pe lista de anul trecut si sa vad daca am facut macar o mica parte din ce mi-am propus pentru 2010:
New year's resolutions
Ca sa fiu sincera e discutabil - ok, punctele bune sunt ca m-am dus la sala in mod constant, mi-am luat casutza [desi nu era pe lista], am scris mai mult si am petrecut mai mult timp cu oameni dragi [sau i-am descoperit]. Puncte nebifate sunt: nu am zambit mai mult, nu mi-am schimbat job-ul si nu m-am indragostit de acel ceva [spuneam eu, persoana, idee, loc]. In acelasi timp, am fost sad, mi-am plans de mila prea mult, am asteptat ca lucrurile sa mi se intample si am crezut in oameni de 2 bani, care m-au dezamagit. Ok, par mai multe oportunitati decat lucruri dragute, dar am tendinta sa vad intotdeauna partea goala a paharului.
Analiza asta probabil ca nu da bine la final, dar media poate fi considerata ok. Insa eu nu mai caut average-ul...
I want it all
This world is watching me...
duminică, 19 decembrie 2010
Heads or tails
To be old and wise, you first have to be young and stupid...
Treaba sta cam asa: cand esti tanar si crezi ca ai lumea la picioare, faci the most stupid things. Dupa aia, o data cu trecerea anilor, incepi sa te amuzi sau sa-ti para rau de lucrurile pe care le-ai facut. Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu super sigura de o decizie care mai apoi s-a dovedit a fi cel putin gresita.
Atunci:[O sa fie bine, nimeni nu o sa sufere daca avem o relatie casual]
N-a fost, m-am dat cu capul rau de tot...
Atunci: [Sigur o sa-mi prinda bine sa mai fac o facultate]
Nu am facut decat sa pierd timpul, banii si neuroni...
Atunci: [Eu zic ca asta e drumul, fa dreapta linistit]
Era cealalta dreapta, am constatat dupa 86km...
Ideea e ca nu prea ai cum sa fii prudent si intelept de cand esti copil, adolescent sau in your early 20s. Nu poti sa nu faci chestii iresponsabile pentru ca asta e ceea ce iti permiti sa faci.
deci, here I am, young, but mostly stupid...and I'm enjoying it... 
This world is watching me...
joi, 16 decembrie 2010
One word
Nu cunosc nicio cale sigura care sa duca la succes, dar cunosc una care duce sigur la insucces: incercarea de a-i multumi pe toti. (Platon)Cu totii suntem tentati sa cadem in capcana asta - sa multumim pe toata lumea, sa fim placuti, sa spunem mereu ceva spiritual, sa facem lumea sa rada, sa fim apreciati si iubiti. Guess what? it's wrong!! either esti foarte fals either esti Maica Tereza caci altfel nu-mi imaginez. Chiar nu poti si nu trebuie sa poti. Pentru ca nu poti fi bun la toate, nu poti avea mereu glume in program cu colegii de serviciu, nu poti scoate o remarca decenta la sedinta de dimineata, nu iti doresti ii faci prieteni pe toti idiotii si nu vrei sa date un pierde vara doar pentru ca ti-e aiurea sa-l refuzi.
Era un film cu Jim Carrey, Yes Man , in care tipul isi propunea sa spuna da la whatever he is asked for an entire year in ideea ca this would make him happier. Hai sa privim si altfel - eu vreau sa fac acelasi lucru dar cu nu :) Da, ideea filmului - say YES to life o mentinem, insa say NO to crap.
Vreau sa spun NU mai des la toate cerintele stupide si lucrurile care nu ma inspira cu nimic, la toti asa-zisii prieteni cu care vorbesc din an in Paste dar care au tupeul sa ma sune cand au nevoie si sa-mi reproseze subtil ca eu nu-i sun, la toti barbatii care nu ma iubesc [which is, almost 100% of the men I know], la toti oamenii de la care nu am ce sa invat, ci mai mult, ma trag inapoi si la toti infumuratii care se cred destepti si destepte si traiesc degeaba pe pamantul asta.
this being said, i'm done
This world is watching me...
marți, 7 decembrie 2010
Lunes de fiel
Am citit cartea asta si m-am cam blocat.
Luni de fiere
Bai, am citit-o cu sufletul la gura. Nu pot sa spun ca mi-a placut la nebunie insa nu am putut sa o las din mana. Pe scurt, vorbeste despre drama cuplului contemporan, insa in mod sigur nu a fost inca o cugetare plictisitoare despre ce se intampla si cum decurg lucrurile intr-o relatie.
Povestea incepe usurel asa, un cuplu cuminte pleaca intr-o croaziera spre India, cu cele mai bune si de altfel culturale intentii. Pe vas apare in schema jumatatea masculina din cuplul 2 care retraieste povestea lui de dragoste [si ura, vedem pe parcurs], povestind jumatatii masculine din cuplul 1. Pare complicat, dar nu e. Ideea e ca povestea cuplului 2 e socanta. Stau si ma intreb cum naiba poti sa iubesti si sa urasti atat de mult o persoana? Aceeasi persoana. Cum poti sa fii una cu persoana pe care o iubesti, cum poti sa o venerezi, sa te obsedeze calitatile, dar mai ales defectele ei? Si dupa ce ai vazut totul, sa o urasti cu pasiune. Si sa o distrugi. Si sa accepti toate mizeriile din simplul motiv ca nu poti renunta. Stilul pentru ambele stadii [love/hate] e grotesc, violent, socant, dar iti pui intrebari. Oare e un caz izolat sau chiar se intampla more or less asa? Oare drama cuplului modern e valida?
Dupa care te loveste si cuplul 1, victimele presupuse ale cartii. Bai, ei erau ok asa, pe stilul relatie de confort, credeau ca se iubesc si ca le este suficient. Nu impartaseau o pasiune nebuna unul pentru celalalt, dar viitorul lor parea conturat. Aici intervine elementul perturbator, ispita. Barbatul o ia razna cand povestea tulburatoare a celuilalt personaj de sex masculin se proiecteaza asupra relatiei lui perfect normale. Pana la degradare nu mai e decat un pas, pe care personajul nostru il executa ezitand. Drama continua rapid si finalul ii gaseste pe protagonisti asumandu-si consecintele faptelor lor si adunand bucatelele din viata candva normala. Nu ma asteptam sa se termine atat de brusc si trist.
Cu toate acestea, nu m-am oripilat. Intr-un mod ciudat, sunt de acord cu autorul cu ideile trasate prin povestea personajelor [dramatizata maxim de altfel].
"Cuplul modern isi iubeste propria criza". Ne iubim intens, ne plictisim, incheiem ca sa nu ajungem sa ne uram cu disperare. Nu putem functiona altfel. Nu putem trai in linistea unei relatii sigure, dar fara emotii din calea afara. Si aici componenta sexuala are un mare rol [in cazul cuplului din carte, trece de orice limita a perversiuniilor sexuale]. Si nu putem accepta compromisul atunci cand emotiile de la inceput se pierd pe drum.
"Vegheaza sa nu te pierzi in personalitatea cuiva, barbat sau femeie" [Scott Fitzgerald] - adevarat pana la capat. Nu pot sa cred ca aia e iubire, ci obsesie sau personalitate foarte slaba. Nu pot sa-mi dau seama cum naiba poti ajunge ever in situatia asta, insa realitatea [altora, ce-i drept] imi dovedeste ca se intampla.
Poate ca e dura cartea, poate ca mesajul e prea trist si prezentat la modul cel mai scarbos posibil, dar cred ca si-a atins obiectivul. Si eu am si mai multe intrebari decat inainte.
"Prea mult trecut, nu destul prezent si niciun viitor" - mi-a ramas in minte, maybe I will fix that...
This world is watching me...
Luni de fiere
Bai, am citit-o cu sufletul la gura. Nu pot sa spun ca mi-a placut la nebunie insa nu am putut sa o las din mana. Pe scurt, vorbeste despre drama cuplului contemporan, insa in mod sigur nu a fost inca o cugetare plictisitoare despre ce se intampla si cum decurg lucrurile intr-o relatie.
Povestea incepe usurel asa, un cuplu cuminte pleaca intr-o croaziera spre India, cu cele mai bune si de altfel culturale intentii. Pe vas apare in schema jumatatea masculina din cuplul 2 care retraieste povestea lui de dragoste [si ura, vedem pe parcurs], povestind jumatatii masculine din cuplul 1. Pare complicat, dar nu e. Ideea e ca povestea cuplului 2 e socanta. Stau si ma intreb cum naiba poti sa iubesti si sa urasti atat de mult o persoana? Aceeasi persoana. Cum poti sa fii una cu persoana pe care o iubesti, cum poti sa o venerezi, sa te obsedeze calitatile, dar mai ales defectele ei? Si dupa ce ai vazut totul, sa o urasti cu pasiune. Si sa o distrugi. Si sa accepti toate mizeriile din simplul motiv ca nu poti renunta. Stilul pentru ambele stadii [love/hate] e grotesc, violent, socant, dar iti pui intrebari. Oare e un caz izolat sau chiar se intampla more or less asa? Oare drama cuplului modern e valida?
Dupa care te loveste si cuplul 1, victimele presupuse ale cartii. Bai, ei erau ok asa, pe stilul relatie de confort, credeau ca se iubesc si ca le este suficient. Nu impartaseau o pasiune nebuna unul pentru celalalt, dar viitorul lor parea conturat. Aici intervine elementul perturbator, ispita. Barbatul o ia razna cand povestea tulburatoare a celuilalt personaj de sex masculin se proiecteaza asupra relatiei lui perfect normale. Pana la degradare nu mai e decat un pas, pe care personajul nostru il executa ezitand. Drama continua rapid si finalul ii gaseste pe protagonisti asumandu-si consecintele faptelor lor si adunand bucatelele din viata candva normala. Nu ma asteptam sa se termine atat de brusc si trist.
Cu toate acestea, nu m-am oripilat. Intr-un mod ciudat, sunt de acord cu autorul cu ideile trasate prin povestea personajelor [dramatizata maxim de altfel].
"Cuplul modern isi iubeste propria criza". Ne iubim intens, ne plictisim, incheiem ca sa nu ajungem sa ne uram cu disperare. Nu putem functiona altfel. Nu putem trai in linistea unei relatii sigure, dar fara emotii din calea afara. Si aici componenta sexuala are un mare rol [in cazul cuplului din carte, trece de orice limita a perversiuniilor sexuale]. Si nu putem accepta compromisul atunci cand emotiile de la inceput se pierd pe drum.
"Vegheaza sa nu te pierzi in personalitatea cuiva, barbat sau femeie" [Scott Fitzgerald] - adevarat pana la capat. Nu pot sa cred ca aia e iubire, ci obsesie sau personalitate foarte slaba. Nu pot sa-mi dau seama cum naiba poti ajunge ever in situatia asta, insa realitatea [altora, ce-i drept] imi dovedeste ca se intampla.
Poate ca e dura cartea, poate ca mesajul e prea trist si prezentat la modul cel mai scarbos posibil, dar cred ca si-a atins obiectivul. Si eu am si mai multe intrebari decat inainte.
"Prea mult trecut, nu destul prezent si niciun viitor" - mi-a ramas in minte, maybe I will fix that...
This world is watching me...
marți, 30 noiembrie 2010
Any road will get you there
True, true:
so pick one, it's better to take a wrong road than to wonder which way :)
This world is watching me...
This world is watching me...
duminică, 28 noiembrie 2010
Which way?
Fix asa ma simt...
In 500m virati usor la dreapta, apoi virati brusc la stanga. La sensul giratoriu, mergeti pe a doua iesire la dreapta. In 200m, virati la stanga apoi mergeti drept pana la destinatie. Felicitari, you have reached the middle of fucking nowhere!
This world is watching me...
In 500m virati usor la dreapta, apoi virati brusc la stanga. La sensul giratoriu, mergeti pe a doua iesire la dreapta. In 200m, virati la stanga apoi mergeti drept pana la destinatie. Felicitari, you have reached the middle of fucking nowhere!
This world is watching me...
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
Dancing on my own
Did I ever make you feel needed? Did I ever make you feel special, important in my life?
Nu, never ever...
How so?
Intotdeauna te-ai descurcat singura. Nu parea sa ai nevoie de mine.
Nu am stiut ca trebuia.
Te urasc pentru asta, te iubesc pentru ca iti place sa fii tu singura impotriva tuturor si te parasesc pentru ca nu le pot impaca pe cele 2...
Note to myself: atitudinea asta n-o sa ma duca departe :)
Dancing on my own
This world is watching me...
Nu, never ever...
How so?
Intotdeauna te-ai descurcat singura. Nu parea sa ai nevoie de mine.
Nu am stiut ca trebuia.
Te urasc pentru asta, te iubesc pentru ca iti place sa fii tu singura impotriva tuturor si te parasesc pentru ca nu le pot impaca pe cele 2...
Note to myself: atitudinea asta n-o sa ma duca departe :)
Dancing on my own
This world is watching me...
marți, 23 noiembrie 2010
All the crazy shit I did last nite
Deci e simplu de acum: cand vrei sa uiti ceva din viata ta, ia repede o pastiluta si it's done. Cum frate, cum?
S-a-inventat-pastila-care-sterge-amintirile-neplacute
Da, treci peste trecut si amintirile mai putin placute, fa tot ce iti trece prin cap astfel incat sa nu ai regrete insa daca totusi ai, poftim solutie aici. Blocam frumos tot ce are potential sa ne supere si mergem mai departe. Nu tu traume din copilarie, relatii esuate, decizii stupide, betii crunte, totul e la o pastila distanta. Inteleg scopul medicinal though, insa ideea e suspecta. Personal, nu vreau sa uit nimic din tot ce am facut sau mi s-a intamplat si ma inspaimanta faptul ca incep sa nu-mi aduc aminte chestii sau uit zilnic de diverse lucruri [cred ca incep sa imbatranesc sau poate beau cam mult]
So, as dori sa comand o vodka orange dubla - orice as face in seara asta, maine trece :)
This world is watching me...
S-a-inventat-pastila-care-sterge-amintirile-neplacute
Da, treci peste trecut si amintirile mai putin placute, fa tot ce iti trece prin cap astfel incat sa nu ai regrete insa daca totusi ai, poftim solutie aici. Blocam frumos tot ce are potential sa ne supere si mergem mai departe. Nu tu traume din copilarie, relatii esuate, decizii stupide, betii crunte, totul e la o pastila distanta. Inteleg scopul medicinal though, insa ideea e suspecta. Personal, nu vreau sa uit nimic din tot ce am facut sau mi s-a intamplat si ma inspaimanta faptul ca incep sa nu-mi aduc aminte chestii sau uit zilnic de diverse lucruri [cred ca incep sa imbatranesc sau poate beau cam mult]
So, as dori sa comand o vodka orange dubla - orice as face in seara asta, maine trece :)
This world is watching me...
luni, 15 noiembrie 2010
You've got all the right questions, I've got all the wrong answers
Lasa-ma sa raspund la intrebarea de milioane care imi trece de un numar nejustificat de ori prin cap si care macina multa lume:
Why don't you love me
Sunt doua variante de raspuns: 1. iubesc pe alta/altul 2. ma iubesc pe mine. In ambele cazuri nu ma intereseaza catusi de putin de tine sau ma intereseaza strict cat sa iesim o data in oras si o data la tine acasa. Si atunci de ce naiba ne mai intrebam atat? Cand stim raspunsul si ne facem ca ploua?
ps: cand ai multe intrebari ciudate sau stupide si raspunsuri pe masura, e momentul sa-ti faci blog:D
This world is watching me...
Why don't you love me
Sunt doua variante de raspuns: 1. iubesc pe alta/altul 2. ma iubesc pe mine. In ambele cazuri nu ma intereseaza catusi de putin de tine sau ma intereseaza strict cat sa iesim o data in oras si o data la tine acasa. Si atunci de ce naiba ne mai intrebam atat? Cand stim raspunsul si ne facem ca ploua?
ps: cand ai multe intrebari ciudate sau stupide si raspunsuri pe masura, e momentul sa-ti faci blog:D
This world is watching me...
marți, 9 noiembrie 2010
Life before and after
Bai, ce viata au studentii. Ma uit acum pe balcon la caminele localizate vis a vis de blocul meu si parca sunt din alt film. Parca au trecut 100 de ani de cand eram eu studenta. Ce bine era sa te doara la basca de tot. Sa-ti limitezi problemele la: sa ma duc sau nu la seminarul de fiscalitate, sa copiez dupa colega din fata sau aia din dreapta [parca aia din dreapta pare mai tocilara cu ochelarii ei], sa mergem in Maxx sau Dumars sambata asta, sa imi cumpar 6 beri la oferta din Carrefour si sa le car pana la camin sau sa fac refill de la magazinul de la colt, sa mai cer inca 200 de ron alor mei pentru "manuale" sau bate la ochi [deh, daca fata vrea sa studieze in profunzime anumite carti, poti sa nu o finantezi?], sa ies cu colegul ala dragut de grupa sau cu vecinul de la 301 din camin, sau cu amandoi? :)
Stau si ma uit la astia cum petrec, urla, fumeaza, beau, agata si fac cam tot ce le trece prin cap. Si ma gandesc ce trista sunt eu venind de la serviciu la ora 10pm, dupa o zi nasoala. Cum primesc in fiecare luna mesaj cu rata pe care o am de platit la credit. Cum platesc celelalte facturi pentru serviciile pe care le detin pe numele meu [yey, ar trebui sa ma simt mandra]. Cum imi suna alarma in fiecare zi la 7.30, 8 in cazul optimist. Cum ma enervez zi de zi la serviciu. Cum ma simt implinita cand deleg chestii altora. Cum visez excelul si creste inima in mine cand imi iese vlookup-ul. Cum mi-am distrus mobilul si ma simt handicapata fara telefon. Cum astept ziua de salariu ca un copil tampit. Cum astept weekendul si nici nu simt cum trece. Cum totusi vin in fiecare luni ragusita si colegii ma intreaba subtil daca am petrecut in weekend. Cum programez intalnirile cu prietenii foarte organizat ca sa nu uit. Cum nu am timp sa am o relatie. Cum totusi as programa sex in fiecare zi ca sa ma descarc. :)
morala e ca trebuie sa traiesti toate chestiile la timpul lor. Ca u don't get those years back si te trezesti adult. Ca nu vrei sa ajungi la 40 de ani si sa te gandesti cum ar fi fost daca. Perspectiva ti se schimba intr-un timp atat de scurt incat nu trebuie sa eziti sa pursue ce iti spune inima sau ratiunea sau amandoua. Ca a fi adult e mai greu decat credeam [nu, quality sex nu compenseaza pentru the rest of the shit involved]. Zambesc iar cand ma uit la nebunii de langa mine. Parca m-as duce si eu acolo in mijlocul lor si as da dracului totul. Sau poate nu, raman la distractia mea de weekend. Si la responsabilitati.
Alo, domnisoara V?
Da, spuneti.
Flori sunt, administratora. Vroiam sa va aduc aminte sa imi dati citirea pentru apometre pe luna asta. Suntem in 3 deja.
Du-te dracu'!
This world is watching me...
Stau si ma uit la astia cum petrec, urla, fumeaza, beau, agata si fac cam tot ce le trece prin cap. Si ma gandesc ce trista sunt eu venind de la serviciu la ora 10pm, dupa o zi nasoala. Cum primesc in fiecare luna mesaj cu rata pe care o am de platit la credit. Cum platesc celelalte facturi pentru serviciile pe care le detin pe numele meu [yey, ar trebui sa ma simt mandra]. Cum imi suna alarma in fiecare zi la 7.30, 8 in cazul optimist. Cum ma enervez zi de zi la serviciu. Cum ma simt implinita cand deleg chestii altora. Cum visez excelul si creste inima in mine cand imi iese vlookup-ul. Cum mi-am distrus mobilul si ma simt handicapata fara telefon. Cum astept ziua de salariu ca un copil tampit. Cum astept weekendul si nici nu simt cum trece. Cum totusi vin in fiecare luni ragusita si colegii ma intreaba subtil daca am petrecut in weekend. Cum programez intalnirile cu prietenii foarte organizat ca sa nu uit. Cum nu am timp sa am o relatie. Cum totusi as programa sex in fiecare zi ca sa ma descarc. :)
morala e ca trebuie sa traiesti toate chestiile la timpul lor. Ca u don't get those years back si te trezesti adult. Ca nu vrei sa ajungi la 40 de ani si sa te gandesti cum ar fi fost daca. Perspectiva ti se schimba intr-un timp atat de scurt incat nu trebuie sa eziti sa pursue ce iti spune inima sau ratiunea sau amandoua. Ca a fi adult e mai greu decat credeam [nu, quality sex nu compenseaza pentru the rest of the shit involved]. Zambesc iar cand ma uit la nebunii de langa mine. Parca m-as duce si eu acolo in mijlocul lor si as da dracului totul. Sau poate nu, raman la distractia mea de weekend. Si la responsabilitati.
Alo, domnisoara V?
Da, spuneti.
Flori sunt, administratora. Vroiam sa va aduc aminte sa imi dati citirea pentru apometre pe luna asta. Suntem in 3 deja.
Du-te dracu'!
This world is watching me...
Same mistakes
People never learn from their mistakes. Dar daca tot facem, de ce sa nu pick the one you never tried before? E mai decent, nu repeti aceeasi greseala de 2 ori ci de nenumarate ori alta. Bai si cum se face ca ajungi tot acolo, la momentul ala in care zici "nu mai [x, variabila] niciodata" si dupa aia o iei de la capat? Sa exemplific:
- nu mai am incredere niciodata in prieteni/barbati: cum sa nu, si mie imi place sa cred ca sunt Superwoman
- nu mai vreau relatie serioasa: stii ca te minti si pozezi in hard to get
- nu mai mananc niciodata: tipic feminin:)
- nu mai beau niciodata: pana la urmatoarea ocazie [pana mea, e weekend si eu nimic??]
- nu ii mai dau mesaj/telefon niciodata: asta e corelata cu punctul de mai sus - daca acela e indeplinit urmeaza firesc incalcarea promisiunii
- nu imi mai plang de mila sau dramatizez: are rost sa detaliez?
- nu ma mai atasez asa niciodata, fara sentimente e mult mai cool: te cred ca si eu mai mint :)
Si lista poate continua. Si eu zambesc acum ca le-am facut pe absolut toate de mai multe ori. Dar incerc sa imi dezvolt universul de greseli. E si asta un pas, I guess.
Si ascult melodia asta si ma gandesc la stupid things:
Fall for your type
This world is watching me...
- nu mai am incredere niciodata in prieteni/barbati: cum sa nu, si mie imi place sa cred ca sunt Superwoman
- nu mai vreau relatie serioasa: stii ca te minti si pozezi in hard to get
- nu mai mananc niciodata: tipic feminin:)
- nu mai beau niciodata: pana la urmatoarea ocazie [pana mea, e weekend si eu nimic??]
- nu ii mai dau mesaj/telefon niciodata: asta e corelata cu punctul de mai sus - daca acela e indeplinit urmeaza firesc incalcarea promisiunii
- nu imi mai plang de mila sau dramatizez: are rost sa detaliez?
- nu ma mai atasez asa niciodata, fara sentimente e mult mai cool: te cred ca si eu mai mint :)
Si lista poate continua. Si eu zambesc acum ca le-am facut pe absolut toate de mai multe ori. Dar incerc sa imi dezvolt universul de greseli. E si asta un pas, I guess.
Si ascult melodia asta si ma gandesc la stupid things:
Fall for your type
This world is watching me...
luni, 1 noiembrie 2010
Million thoughts
Azi dupa ce am citit o gramada de blogs si mi-am facut o mie de scenarii in cap cu ce vreau sa fac in continuare, m-am decis si am gandit urmatoarele (nu au vreo logica in felul in care le-am scris, sunt doar notes):
[1] I shouldn't take myself too seriously into consideration–no one else does
[2] Life is easier when you decide you don’t care
[3] Karma’s a bitch only if you are
[4] Ar trebui sa accesez the nothing box – am prea multe cugetari inutile
[5] Sa nu mai rasp la sms-uri dp 2 am – nothing good ever happens if I do
[6] Daca n-am bani, macar planuri sa am
[7] If you’re waiting for the right moment there is no right move
[8] Me and my stupid thoughts get along very well
[9] I want to fuck you inseamna fix vreau sa ti-o trag si nu e neaparat un lucru rau [desi toate femeile isi dau ochii peste cap cand aud asa ceva]
[10] Patience is a virtue – however I never wanted to be a saint
[11] The best thing e ca nu trebuie sa imi dau socoteala mie sau sa ma justific pentru ceea ce fac
[12] De fiecare data cand sunt nervoasa, suparata, trista fac ceva distructiv! Beau, fumez etc…de ce nu fac curatenie sau cos un goblen? Ha?
Ma opresc aici deocamdata, caci 13 nu e un numar bun. Un nou inceput they say. Cand sunt pregatita, o sa ajung si acolo.
This world is watching me...
[1] I shouldn't take myself too seriously into consideration–no one else does
[2] Life is easier when you decide you don’t care
[3] Karma’s a bitch only if you are
[4] Ar trebui sa accesez the nothing box – am prea multe cugetari inutile
[5] Sa nu mai rasp la sms-uri dp 2 am – nothing good ever happens if I do
[6] Daca n-am bani, macar planuri sa am
[7] If you’re waiting for the right moment there is no right move
[8] Me and my stupid thoughts get along very well
[9] I want to fuck you inseamna fix vreau sa ti-o trag si nu e neaparat un lucru rau [desi toate femeile isi dau ochii peste cap cand aud asa ceva]
[10] Patience is a virtue – however I never wanted to be a saint
[11] The best thing e ca nu trebuie sa imi dau socoteala mie sau sa ma justific pentru ceea ce fac
[12] De fiecare data cand sunt nervoasa, suparata, trista fac ceva distructiv! Beau, fumez etc…de ce nu fac curatenie sau cos un goblen? Ha?
Ma opresc aici deocamdata, caci 13 nu e un numar bun. Un nou inceput they say. Cand sunt pregatita, o sa ajung si acolo.
This world is watching me...
vineri, 29 octombrie 2010
Calling you
Dear God,
I need some serious answers here.
Cand totul pare messed up, cand nu stii ce vrei de la viata, cand calci stramb, cand e haos in jur, cand visezi si reality strikes back, cand ai nevoie de un semn care nu vine, cand nu te mai intelegi cu tine - care e continuarea? Care e intrebarea?
Yours faithfully
Calling you
This world is watching me...ARE YOU STILL WATCHING?
I need some serious answers here.
Cand totul pare messed up, cand nu stii ce vrei de la viata, cand calci stramb, cand e haos in jur, cand visezi si reality strikes back, cand ai nevoie de un semn care nu vine, cand nu te mai intelegi cu tine - care e continuarea? Care e intrebarea?
Yours faithfully
Calling you
This world is watching me...ARE YOU STILL WATCHING?
Release me
M-am obisnuit sa ma mint singura. Totul e ok, va fi ok, no major issues. Mami iti spune de mica ca esti cea mai cea, baga mare sa fii premianta, bonus: olimpiade, cercuri literare, balet, tenis, karate, facultate de stat de seama. Ajungi la facultate, vin alte teorii: trebuie sa te remarci, sa fii intr-o asociatie studenteasca, sa aplici la job-uri de vara, sa gasesti un baiat cuminte care sa te respecte. Trebuie sa faci si a doua facultate, ca deh, acum toata lumea are una [set as default Spiru Haret]. Trebuie sa te angajezi, sa incepi sa-ti castigi singura banii. Trebuie sa urmezi si master si eventual un doctorat, sa fie acolo. Trebuie sa urmezi o cariera prestigioasa ca sa ne putem lauda rudelor. Trebuie sa tragi ca boul sa iti iei o casa amarata si o masina [bonus credit pe 30 de ani].
Presupunand ca ai urmat calea pana aici, sa nu crezi ca s-a terminat. Ai terminat cu scoala, dar vine viata. Trebuie sa ai un prieten serios, cu ganduri la fel de serioase. Trebuie sa fii responsabila, sa fii un bun cetatean, sa-ti platesti facturile la timp, sa fii bun si dragut cu vecinii si cu colegii de serviciu si overall o prezenta placuta in cercul de prieteni. Trebuie sa te duci negresit la toate nuntile si botezurile si prostiile pe care le fac oamenii mari pentru ca "iti va veni si tie randul". Trebuie sa zambesti frumos si sa te bucuri de viata, care e formata din bucurii marunte si sa apreciezi ceea ce ai. Sa mai continui? E simplu: marriage & children brrr!!
My point e ca m-am saturat de ceea ce trebuie sa fac ca sa fie bine. Nu mai am rabdare. Good things happen to those who wait. Fuck this! Ce fac cand totul pare gresit? Ce fac daca nu sunt Little Miss Sunshine? Ce fac cand vreau sa evadez, sa sfidez societatea si regulile ei?
Do I turn left when nothing is right or do I turn right when nothing is left?
Release me
This world is watching me...
Presupunand ca ai urmat calea pana aici, sa nu crezi ca s-a terminat. Ai terminat cu scoala, dar vine viata. Trebuie sa ai un prieten serios, cu ganduri la fel de serioase. Trebuie sa fii responsabila, sa fii un bun cetatean, sa-ti platesti facturile la timp, sa fii bun si dragut cu vecinii si cu colegii de serviciu si overall o prezenta placuta in cercul de prieteni. Trebuie sa te duci negresit la toate nuntile si botezurile si prostiile pe care le fac oamenii mari pentru ca "iti va veni si tie randul". Trebuie sa zambesti frumos si sa te bucuri de viata, care e formata din bucurii marunte si sa apreciezi ceea ce ai. Sa mai continui? E simplu: marriage & children brrr!!
My point e ca m-am saturat de ceea ce trebuie sa fac ca sa fie bine. Nu mai am rabdare. Good things happen to those who wait. Fuck this! Ce fac cand totul pare gresit? Ce fac daca nu sunt Little Miss Sunshine? Ce fac cand vreau sa evadez, sa sfidez societatea si regulile ei?
Do I turn left when nothing is right or do I turn right when nothing is left?
Release me
This world is watching me...
luni, 18 octombrie 2010
When I grow up
Cand eram mica, visam sa salvez lumea candva. Nu vroiam sa fiu doctor pentru ca si acum lesin de fiecare cand mi se ia sange pentru analize. Nu stiu ce intelegeam exact prin salvat lumea, vroiam sa inventez ceva super destept, sa descopar noi continente, sa proiectez nave spatiale sau macar sa las ceva semnificativ in urma. Pe vremea aia nu stiam sa-mi definesc obiectivele cat mai precis deci era cam vaga treaba. Totusi scuza ar fi ca aproape orice copil si-a imaginat ca va deveni un super erou cand va fi mare [daca nu e asa, s-ar putea sa fiu cam ciudatica] . Ii admir pe cei hotarati, cu dorinte masurate printr-un substantiv de genul: artist, pilot sau medic [am auzit ca mai nou copiii vor sa devina patroni sau milionari excentrici, dar trecem peste]. Altora in schimb le trebuiau propozitii care sa explice ce vroiau sa devina - aici e capcana, ori era ceva foarte vag, exemplu meu sa zicem, ori ceva super specific, de genul sa fiu balerina la Balsoi Teatr [nu in alta parte, fix acolo]. Si ultima categorie probabil ca e aia cu "vreau sa fiu ca x"; asta imi pare cea mai usoara. Nu conteaza cum e x exact, ci ca vezi rezultatul.
Intre timp, am uitat de acest vis. L-am ascuns, l-am ignorat si pus pe seama exuberantei copilariei. Partea nasoala cu dorintele vagi e ca nu le poti masura, de aici deriva si gandurile mele de "geniu neinteles" cateodata. Si ma intreb acum: de ce sunt un biet corporatist? De ce gandesc structurat in bullets, planific vacantele in excel, ii scriu mail de "La multi ani" mamei si notez iesirile cu prietenii in calendarul de la Outlook? Mi se pare normal, insa acum ca le scriu, parca e cam exagerat.
N-am descoperit ce inseamna sa salvez lumea, dar stiu unde vreau sa ajung soon:
Si tare as vrea sa stiu ce inseamna afirmatia asta:
Gained the world
This world is watching me...
Intre timp, am uitat de acest vis. L-am ascuns, l-am ignorat si pus pe seama exuberantei copilariei. Partea nasoala cu dorintele vagi e ca nu le poti masura, de aici deriva si gandurile mele de "geniu neinteles" cateodata. Si ma intreb acum: de ce sunt un biet corporatist? De ce gandesc structurat in bullets, planific vacantele in excel, ii scriu mail de "La multi ani" mamei si notez iesirile cu prietenii in calendarul de la Outlook? Mi se pare normal, insa acum ca le scriu, parca e cam exagerat.
N-am descoperit ce inseamna sa salvez lumea, dar stiu unde vreau sa ajung soon:
Gained the world
This world is watching me...
duminică, 17 octombrie 2010
As simple as that
The Grand essentials of happiness are: something to do, something to love, and something to hope for.
(W. H. Auden)
Undeva nu bifez.
something stupid
This world is watching me...
(W. H. Auden)
Undeva nu bifez.
something stupid
This world is watching me...
miercuri, 13 octombrie 2010
What should I be doing today?
Nu cred in horoscop. Nu cred in faptul ca cineva aka Mama Omida iti poate prezice ce ti se intampla azi, saptamana asta, luna sau anul asta. Adica cum naiba sa fim toti din zodia X la fel? Cum sa avem parte de aceleasi intamplari? "Luna asta, nativii din zodia Berbec sunt ambitiosi si vor face tot ce le sta in putere sa duca la bun sfarsit planurile propuse". Esti prost/proasta??? Poti scoate ceva mai general de atat?? "Apar neplaceri in relatiile cu cei din jur, in special familie si copii". Super tare frate, nici Oprah n-ar fi spus-o mai bine. Da, o fi vreo medie dar totusi de ce as citi astfel de idiotenii? " Ti se aprind calcaiele dupa un norocos din zodia Taur sau Scorpion" - auzi, baiatu', esti cumva Taur sau Scorpion? nu de alta, dar tanti de la horoscop zice ca azi e sansa mea cu unul dintre ei. "Rezolvi niste probleme urgente la birou" - ce bine ca au tinut azi astrele cu mine, nu stiu cum as fi platit rata altfel. Insa cea mai tare chestie pe care am citit-o a fost (nu stiu daca inca mai e, dar promit sa verific) in revista Joy; aici horoscopul cuprinde o detaliere amanuntita a activitatilor pe care le vei desfasura in luna curenta, mai precis de cate ori faci sex si in ce zi :))) Deci, da, te uiti acolo si vezi ca scrie ca faci de 5 ori sex luna asta, cu date precise, te poti pregati in consecinta pentru marele act. Ma duc sa citesc repede cum stau luna asta, nu de alta, dar nu vreau sa fiu nepregatita cand vine sorocul; "cum draga, scria ca faci sex pe 15 si tu nu ai fost la coafor?" "nu ai bagat sala maxim, doar ai vazut ca luna asta esti activa din cale afara?" :)
Exemplele pot continua. Ideea e simpla: unii oameni au nevoie de reassurance. Au nevoie sa creada in chestiile astea si poate sa se mobilizeze in directia descrisa de un sfat de doi bani oferit de Neti "Forever breton" la stirile de dis de dimineata. Tell me lies, tell me sweet little lies...
This world is watching me...
Exemplele pot continua. Ideea e simpla: unii oameni au nevoie de reassurance. Au nevoie sa creada in chestiile astea si poate sa se mobilizeze in directia descrisa de un sfat de doi bani oferit de Neti "Forever breton" la stirile de dis de dimineata. Tell me lies, tell me sweet little lies...
This world is watching me...
luni, 11 octombrie 2010
The back up plan
Cu totii avem pe cineva care ne place neconditionat. Si pe care il pastram de rezerva, pentru a ne hrani orgoliul. Da, e tipul cu care iesi cand esti deprimata. Da, e tipa careia poti sa-i spui orice. Da, e gresit, e egoist, dar nu-i asa ca e dragut sa ai pe cineva care te venereaza orice ar fi? Am fost in ambele situatii: sa am pe cineva caruia sa-i dau sperante din cand in cand, dar fara nimic concret, si sa fiu rezerva pentru cineva care doar ma amagea.
Situatia ideala pentru tine - el sau ea, super indragostit(a) de tine, pe care sa il(o) poti suna oricand. Si, desi le povestesti chestiile nasoale din viata ta, chestii ce implica relatii interumane, ei sunt tot acolo. Te asculta, te sfatuiesc si in secret viseaza la ziua cand o sa te trezesti la realitate si o sa-ti dai seama ca un astfel de devotament [asta e cacofonie?] nu mai exista pe lumea asta. Tu stii asta, deep down inside, dar profiti cu nonsalanta. Recunosc, fara urma de mandrie, ca am asa ceva si ca it feels damn good. Dar...
In acelasi timp, sunt ea, cea care s-a rugat pentru atentie. Am fost in fix aceeasi situatie: back up pentru un el oarecare [cam insipid daca ma intrebi acum]. Avea nevoie de un umar pe care sa planga? Da, eram acolo. Avea nevoie de un bun ascultator in problemele cu fetele? Da, tot eu. Il iubeam in secret? Prezenta, tot eu. Si unde m-a dus asta? Nicaieri, ai putea spune. Am fost super buni prieteni si atat. Nu, nu era o relatie de amicitie, ci din cand in cand imi arunca cate o speranta inocenta: "Intr-o zi, noi doi ar trebui sa fim impreuna" - si inima mea batea puternic si uitam mizeriile pe care le suportam. Nu te recunosti in astfel de situatii? Well, inseamna ca it's just me. "Ar trebui sa fim impreuna intr-o zi", oricare ar fi aia, nu echivaleaza cu "Hai sa fim impreuna acum". Bine, pe vremea aia aveam 16 ani si credeam. Azi nu am nicio scuza. Cum nu am nicio scuza cand zic "Imi place de tine, dar am nevoie de timp". Cum nu am nicio scuza cand il las sa imi faca complimente sau sa ma sune sau sa imi dea mesaje dragute.
Analizand si mai adanc situatia, ar fi bine sa facem ceea ce trebuie. Sa incheiem cu prostiile astea. Si ce daca nu-mi mai spune nimeni ca nu am nevoie de sala? On the other hand, n-ar fi mai ok sa nu mai traiesc in tensiunea ca imi da mesaj si eu nu sunt pe faza?
Totusi, la sfarsitul zilei, sunt doar eu, sincera si complet nepregatita sa infrunt lumea fara un plan de rezerva...
This world is watching me...
Situatia ideala pentru tine - el sau ea, super indragostit(a) de tine, pe care sa il(o) poti suna oricand. Si, desi le povestesti chestiile nasoale din viata ta, chestii ce implica relatii interumane, ei sunt tot acolo. Te asculta, te sfatuiesc si in secret viseaza la ziua cand o sa te trezesti la realitate si o sa-ti dai seama ca un astfel de devotament [asta e cacofonie?] nu mai exista pe lumea asta. Tu stii asta, deep down inside, dar profiti cu nonsalanta. Recunosc, fara urma de mandrie, ca am asa ceva si ca it feels damn good. Dar...
In acelasi timp, sunt ea, cea care s-a rugat pentru atentie. Am fost in fix aceeasi situatie: back up pentru un el oarecare [cam insipid daca ma intrebi acum]. Avea nevoie de un umar pe care sa planga? Da, eram acolo. Avea nevoie de un bun ascultator in problemele cu fetele? Da, tot eu. Il iubeam in secret? Prezenta, tot eu. Si unde m-a dus asta? Nicaieri, ai putea spune. Am fost super buni prieteni si atat. Nu, nu era o relatie de amicitie, ci din cand in cand imi arunca cate o speranta inocenta: "Intr-o zi, noi doi ar trebui sa fim impreuna" - si inima mea batea puternic si uitam mizeriile pe care le suportam. Nu te recunosti in astfel de situatii? Well, inseamna ca it's just me. "Ar trebui sa fim impreuna intr-o zi", oricare ar fi aia, nu echivaleaza cu "Hai sa fim impreuna acum". Bine, pe vremea aia aveam 16 ani si credeam. Azi nu am nicio scuza. Cum nu am nicio scuza cand zic "Imi place de tine, dar am nevoie de timp". Cum nu am nicio scuza cand il las sa imi faca complimente sau sa ma sune sau sa imi dea mesaje dragute.
Analizand si mai adanc situatia, ar fi bine sa facem ceea ce trebuie. Sa incheiem cu prostiile astea. Si ce daca nu-mi mai spune nimeni ca nu am nevoie de sala? On the other hand, n-ar fi mai ok sa nu mai traiesc in tensiunea ca imi da mesaj si eu nu sunt pe faza?
Totusi, la sfarsitul zilei, sunt doar eu, sincera si complet nepregatita sa infrunt lumea fara un plan de rezerva...
This world is watching me...
duminică, 10 octombrie 2010
Please leave a message after the beep
Inca nu m-am decis cum sa denumesc post-ul asta. Dar stiu sigur ca vreau sa scriu despre relatii dead end, despre oameni cu care nu mai vorbesti, despre chestii pe care nu ar trebui sa le mai faci. Deci, cu totii avem in agenda telefonului oameni cu care nu mai vorbim, avem in lista de Messenger oameni pe care ii recunoastem vag din poze, oameni pe Facebook pe care ii pastram doar pentru ca da bine.
Ma intreb, de ce nu stergem numerele de telefon ale fostilor prieteni? de ce nu curatam lista de Mess? de ce nu selectam lista de Facebook? de ce ne incapatanam sa pastram oameni cu care stim sigur ca nu vom mai vorbi ever? Da, e sentimentul ala "poate ca intr-o zi, cine stie cum avem nevoie". That's just wrong. Nu avem nevoie de 1000 de contacte, nu o mai folosim numarul ala de telefon, de ce mama naibii nu putem sa il stergem? Vreau sa fiu populara, vreau sa am acolo 1 milion de virtual friends...pe bune? de ce sa nu ai 100 si aia buni? nu frate, daca nu ai peste 500 nu esti cool...
m-am uitat in agenda telefonului, am 764 de contacte. Cu cati vorbesc macar saptamanal? 20 poate. M-am uitat in lista de Messenger, am 325 de asa zisi prieteni. Cu cati ma chat-uiesc? Maxim 3, pentru ca stau tot timpul invisible caci nu am chef de socializare. Pe cati poti sa sun la 3 dimineata asking for advice/help? Fix 2. Cred ca aici e marea greseala. Nu ai nevoie de atatia oameni, ai nevoie doar de oamenii care conteaza pentru tine si pentru care contezi. Dar dintr-un motiv cat de poate de stupid, ne place sa avem cat mai multe cunostinte. Pentru ca nu stii niciodata "cand ai nevoie". E trist, e meschin, dar e ceea ce facem cu totii.
Eu nu am curaj sa ma apuc sa sterg in disperare, vreau sa cred in minciuna asta. Ca sunt nice si ca am prieteni. Tu in ce crezi? In agenda telefonului, in lumea virtuala sau in ceea ce iti spune inima ta, dar nu vrei sa asculti?
This world is watching me...
Ma intreb, de ce nu stergem numerele de telefon ale fostilor prieteni? de ce nu curatam lista de Mess? de ce nu selectam lista de Facebook? de ce ne incapatanam sa pastram oameni cu care stim sigur ca nu vom mai vorbi ever? Da, e sentimentul ala "poate ca intr-o zi, cine stie cum avem nevoie". That's just wrong. Nu avem nevoie de 1000 de contacte, nu o mai folosim numarul ala de telefon, de ce mama naibii nu putem sa il stergem? Vreau sa fiu populara, vreau sa am acolo 1 milion de virtual friends...pe bune? de ce sa nu ai 100 si aia buni? nu frate, daca nu ai peste 500 nu esti cool...
m-am uitat in agenda telefonului, am 764 de contacte. Cu cati vorbesc macar saptamanal? 20 poate. M-am uitat in lista de Messenger, am 325 de asa zisi prieteni. Cu cati ma chat-uiesc? Maxim 3, pentru ca stau tot timpul invisible caci nu am chef de socializare. Pe cati poti sa sun la 3 dimineata asking for advice/help? Fix 2. Cred ca aici e marea greseala. Nu ai nevoie de atatia oameni, ai nevoie doar de oamenii care conteaza pentru tine si pentru care contezi. Dar dintr-un motiv cat de poate de stupid, ne place sa avem cat mai multe cunostinte. Pentru ca nu stii niciodata "cand ai nevoie". E trist, e meschin, dar e ceea ce facem cu totii.
Eu nu am curaj sa ma apuc sa sterg in disperare, vreau sa cred in minciuna asta. Ca sunt nice si ca am prieteni. Tu in ce crezi? In agenda telefonului, in lumea virtuala sau in ceea ce iti spune inima ta, dar nu vrei sa asculti?
This world is watching me...
Easy come, easy go
Lucrurile pe care le obtii cu usurinta se duc la fel de usor? si de ce ma rog? de ce sa fie complicat cand poate fi simplu? da, tot respectul pentru toata munca grea din spatele oricarui lucru maret, dar nu pot sa nu ma gandesc daca nu cumva era si o cale mai usoara...
da, e o satisfactie mai mare cand stii ca ai luptat si ti-a iesit pana la urma...da, e sentimentul ca esti puternic...da, nu toata lumea poate...da, inveti, te maturizezi...dar cateodata te saturi sa tragi atat de mult, te saturi sa fii puternic...cateodata vreau sa inchid ochii si sa se intample. Si stiu ca suna superficial, dar e uman...
de cand ma stiu, am luptat pentru lucrurile pe care mi le-am dorit...unele mi-au iesit, altele nu...am gresit, am cazut, am invatat din greseli, m-am ridicat, am cazut din nou...dar niciodata n-am renuntat...si probabil ca oricat as zice ca "I had enough" n-o sa renunt...insa ma enerveaza tare sa aud ca se intampla chestii naspa pentru ca esti puternic si le poti duce...nu frateee...sau ca lucrurile obtinute (mai) greu dureaza....nu, nu, vin, nu vin repede, pleaca la fel de rapid...
call me a pesimist, i know i'm not...
pana una alta, worth reading...omul asta chiar merita o recunoastere (after so many years)
Mario Vargas Llosa interview
This world is watching me...
da, e o satisfactie mai mare cand stii ca ai luptat si ti-a iesit pana la urma...da, e sentimentul ca esti puternic...da, nu toata lumea poate...da, inveti, te maturizezi...dar cateodata te saturi sa tragi atat de mult, te saturi sa fii puternic...cateodata vreau sa inchid ochii si sa se intample. Si stiu ca suna superficial, dar e uman...
de cand ma stiu, am luptat pentru lucrurile pe care mi le-am dorit...unele mi-au iesit, altele nu...am gresit, am cazut, am invatat din greseli, m-am ridicat, am cazut din nou...dar niciodata n-am renuntat...si probabil ca oricat as zice ca "I had enough" n-o sa renunt...insa ma enerveaza tare sa aud ca se intampla chestii naspa pentru ca esti puternic si le poti duce...nu frateee...sau ca lucrurile obtinute (mai) greu dureaza....nu, nu, vin, nu vin repede, pleaca la fel de rapid...
call me a pesimist, i know i'm not...
pana una alta, worth reading...omul asta chiar merita o recunoastere (after so many years)
Mario Vargas Llosa interview
This world is watching me...
vineri, 8 octombrie 2010
Adevarul e ca te-am mintit
de ce mintim? de ce spunem chestii sa fie bine ca sa nu fie rau? de ce ne incurajam ca daca spunem se si intampla? de ce ascundem problemele?
pentru ca ar fi haos daca am spune cu totii ce gandim...pentru ca unele lucruri trebuie sa le pastrezi pt tine...pentru ca nu le spun parintilor ca am ajuns pe 3 carari acasa la ultima petrecere, pentru ca nu-i pot spune sefului meu ca habar n-are ce vorbeste, pentru ca nu-i spun colegei de vis-a-vis ca ma seaca maxim cum vorbeste toata ziua la telefon, pentru ca nu-i spun lui ca tresar de fiecare data cand ma suna, pentru ca nu si nu...
si pentru ca iti spun ca e ok de fiecare data, desi nu e, pentru ca iti zambesc, desi nu simt, pentru ca iti zic cateodata ce vrei sa auzi, desi stiu ca te menajez....si pentru ca ai lua-o razna daca ai stii tot ce gandesc...
This world is watching me...
pentru ca ar fi haos daca am spune cu totii ce gandim...pentru ca unele lucruri trebuie sa le pastrezi pt tine...pentru ca nu le spun parintilor ca am ajuns pe 3 carari acasa la ultima petrecere, pentru ca nu-i pot spune sefului meu ca habar n-are ce vorbeste, pentru ca nu-i spun colegei de vis-a-vis ca ma seaca maxim cum vorbeste toata ziua la telefon, pentru ca nu-i spun lui ca tresar de fiecare data cand ma suna, pentru ca nu si nu...
si pentru ca iti spun ca e ok de fiecare data, desi nu e, pentru ca iti zambesc, desi nu simt, pentru ca iti zic cateodata ce vrei sa auzi, desi stiu ca te menajez....si pentru ca ai lua-o razna daca ai stii tot ce gandesc...
This world is watching me...
miercuri, 6 octombrie 2010
You find me in da club
Nu pot sa ma abtin sa nu scriu despre oamenii din cluburile bucurestene. Oh, daa, daca vrei sa vezi ce inseamna sa ignori total varsta pe care o ai, acolo e locul potrivit. E simplu: fetele se imbraca, se accesorizeaza si se machiaza cu 10 ani peste varsta lor si arata ca niste dive usor obosite, iar domnii isi descheie cu nonsaltanta cativa nasturi de la camasa, indiferent de ordinul anilor pe care ii detin, in ideea ca banii compenseaza si pt decalajul de varsta.
deci, pe bune, m-am saturat sa vad domni trecuti bine de orice primavara care inca se cred irezistibili...ce cauti in club?? cand ar trebui sa stai cu nepotii?? de ce fortezi nota? de ce te afisezi cu tinerele la brat? da, raspunsul ar fi pentru ca poti...dar e atat de aiurea zau...inteleg ca nu ai familie, dar de ce nu ai? george clooney e cool, dar tu nu esti...
sunt burlac, nimeni nu m-a convins sa ma insor...super, ce sa zic, ramai cu convingerile tale si cu prietenul tau jack...
This world is watching me...
deci, pe bune, m-am saturat sa vad domni trecuti bine de orice primavara care inca se cred irezistibili...ce cauti in club?? cand ar trebui sa stai cu nepotii?? de ce fortezi nota? de ce te afisezi cu tinerele la brat? da, raspunsul ar fi pentru ca poti...dar e atat de aiurea zau...inteleg ca nu ai familie, dar de ce nu ai? george clooney e cool, dar tu nu esti...
sunt burlac, nimeni nu m-a convins sa ma insor...super, ce sa zic, ramai cu convingerile tale si cu prietenul tau jack...
This world is watching me...
joi, 30 septembrie 2010
Forget, forgot, forgotten
Stau si ma gandesc cum naiba trec zilele, saptamanile, lunile, anii...Cum acum un an simteam ceva total diferit, cum gandeam altfel, cum traiam si cu cine impartaseam momente placute si mai putin placute...da, ne imaginam ca o fim prietene forever, ca o sa iesim cu acelasi grup, ca o sa iubim aceeasi persoana...in the end, nu...imi aduc aminte ca acum 3 ani ieseam cu grupul vesel din camin, ca acum 1 an eram indragostita de un coleg la modul total nepotrivit, ca acum 2 luni credeam ca am multi prieteni, ca ieri vroiam sa iti trimit un mesaj tampit in toiul noptii...
da, tin minte momentele dragute care mi-au influentat viata, tin minte oamenii care mi-au fost dragi, insa nu pot sa nu ma intreb ce s-a intamplat? da, e cursul vietii, dar momentul ala in care vrei sa opresti timpul, clipa aia pe care vrei sa o traiesti over and over again, lucrurile marete pe care le spui prietenilor, iubitilor, cunostintelor, promisiunile - ce se intampla cu ele? unde se duce totul? de ce in fiecare an schimbam peisajul din jur?
probabil ca si forever are un asterisc mic, mic cu (*pana la 3 ani) pe care nu-l vede nimeni decat dupa ce il traieste..
This world is watching me...
da, tin minte momentele dragute care mi-au influentat viata, tin minte oamenii care mi-au fost dragi, insa nu pot sa nu ma intreb ce s-a intamplat? da, e cursul vietii, dar momentul ala in care vrei sa opresti timpul, clipa aia pe care vrei sa o traiesti over and over again, lucrurile marete pe care le spui prietenilor, iubitilor, cunostintelor, promisiunile - ce se intampla cu ele? unde se duce totul? de ce in fiecare an schimbam peisajul din jur?
probabil ca si forever are un asterisc mic, mic cu (*pana la 3 ani) pe care nu-l vede nimeni decat dupa ce il traieste..
This world is watching me...
vineri, 24 septembrie 2010
Hey hey, I think you're stupid
Daca vrei sa fii penibil, tranteste pe retelele sociale statusuri din melodii de mare angajament...da, tot ce vad e "I want to be a billionare"- wow, ma suprinzi, credeam ca banii n'aduc fericirea; "I love the way you lie"- sau minte-ma frumos, "I could really use a wish right now" - da, imi doresc sa gandesti din cand in cand; "Hey, hey, I think I like ya" - super, ce altceva sa fie mai dragut decat o declaratie de genul asta la care toata lumea sare cu comments - Pe cine, draga? Ai fost aseara in club? :)
Asteptam noi melodii, world better prepare, iar Gaga sa puna si ea un titlu mai catchy, nu doar Alejandro...ca nu da bine pe facebook...
This world is watching me...
Asteptam noi melodii, world better prepare, iar Gaga sa puna si ea un titlu mai catchy, nu doar Alejandro...ca nu da bine pe facebook...
This world is watching me...
joi, 23 septembrie 2010
My head in the clouds
Cred ca fiecare femeie viseaza la barbatul fatal, simpatic si cuceritor pe care sa-l intalneasca in cele mai ciudate situatii. Cel care o salveaza cand nu-i mai porneste masina (suspect, nu-mi imaginam ca ar trebui sa deschid capota vreodata) - ea imbracata office si tocuri de mare angajament, vadit nepregatita pentru o astfel de interactiune cu masina; el, scos din reviste, apare din senin cu cele mai onorabile intentii de a-si sufleca manecile camasii Boss si de a face un gest de caritate. Si chestia e ca da, masina te lasa in momente cheie, dar nu opreste nimeni sa faca un gest, ci te claxoneaza si iti ureaza multa bafta (in afara traficului rutier pe viitor).
Sau cel care ii cara cumparaturile din supermarket sambata dimineata - ea, spontana, nemachiata, parul ravasit, a iesit din casa pentru alimente de baza, nu si-a imaginat ca shopping-ul spontan poate avea astfel de dimensiuni, therefore se trezeste cu mai multe pungi la casa, pe care evident nu le poata cara; aici apare in scena el (desigur ca si barbatii se trezesc sambata dimineata sa faca piata), care, pe langa faptul ca arata incredibil de bine, se dovedeste a fi un gentleman si o ajuta pe biata femeie sa care minunile achizitionate. Ea se gandeste ca mai bine s-ar fi machiat, dar vai, frumusetea naturala si cea a sufletului valoreaza cat fluidul iluminator Lancome si fondul de ten Shiseido. Sigur, astfel de evenimente se pot intampla la tot pasul, doar viata bate filmul, right? Da, dimineata, desi te-ai astepta la un circuit rapid in magazin, se intampla ca pensionarii sa se trezeasca f devreme si sa populeze supermarketul, familiile sa isi ia copiii si sa sarbatoreasca cu totii mersul la Carrefour, iar tipii mai sus mentionati sa doarma cu prietena recent dobandita in club in noaptea precedenta.
Ah, si tipul din avion...Da, da, intotdeauna iti imaginezi ca te sui in avion si fix langa tine se asaza un el cu totul si cu totul charming...care te provoaca la o discutie profunda incat nici nu-ti dai seama cum au zburat (literally) cele cateva ore petrecute in avion...da, aveti atatea lucruri in comun, parca va cunoasteti de o viata, ati ales acelasi tip de sandwich in avion (cheese or ham erau optiunile, dar still puteati sa ratati) - e clar, it's meant to be...Unde vreti bilet, la geam sau la culoar? As dori cu vedere la el, daca se poate. Bagaj? Da, un bagaj de cala si unul emotional, de la fostul.
si realitatea e ca...intotdeauna stai langa o doamna care iti ocupa jumatate din scaun, ai 2 copii in spate cu potential maxim de zbenguiala si bonus pt cursele low cost un cuplu galagios cu multe bagaje (sacose rafie indesate la capacitate marita) care isi povestesc pe larg experientele culturale din excursiile de pana acum.
Thank you for choosing Lufthansa, please wake up now.
This world is watching me...
Sau cel care ii cara cumparaturile din supermarket sambata dimineata - ea, spontana, nemachiata, parul ravasit, a iesit din casa pentru alimente de baza, nu si-a imaginat ca shopping-ul spontan poate avea astfel de dimensiuni, therefore se trezeste cu mai multe pungi la casa, pe care evident nu le poata cara; aici apare in scena el (desigur ca si barbatii se trezesc sambata dimineata sa faca piata), care, pe langa faptul ca arata incredibil de bine, se dovedeste a fi un gentleman si o ajuta pe biata femeie sa care minunile achizitionate. Ea se gandeste ca mai bine s-ar fi machiat, dar vai, frumusetea naturala si cea a sufletului valoreaza cat fluidul iluminator Lancome si fondul de ten Shiseido. Sigur, astfel de evenimente se pot intampla la tot pasul, doar viata bate filmul, right? Da, dimineata, desi te-ai astepta la un circuit rapid in magazin, se intampla ca pensionarii sa se trezeasca f devreme si sa populeze supermarketul, familiile sa isi ia copiii si sa sarbatoreasca cu totii mersul la Carrefour, iar tipii mai sus mentionati sa doarma cu prietena recent dobandita in club in noaptea precedenta.
Ah, si tipul din avion...Da, da, intotdeauna iti imaginezi ca te sui in avion si fix langa tine se asaza un el cu totul si cu totul charming...care te provoaca la o discutie profunda incat nici nu-ti dai seama cum au zburat (literally) cele cateva ore petrecute in avion...da, aveti atatea lucruri in comun, parca va cunoasteti de o viata, ati ales acelasi tip de sandwich in avion (cheese or ham erau optiunile, dar still puteati sa ratati) - e clar, it's meant to be...Unde vreti bilet, la geam sau la culoar? As dori cu vedere la el, daca se poate. Bagaj? Da, un bagaj de cala si unul emotional, de la fostul.
si realitatea e ca...intotdeauna stai langa o doamna care iti ocupa jumatate din scaun, ai 2 copii in spate cu potential maxim de zbenguiala si bonus pt cursele low cost un cuplu galagios cu multe bagaje (sacose rafie indesate la capacitate marita) care isi povestesc pe larg experientele culturale din excursiile de pana acum.
Thank you for choosing Lufthansa, please wake up now.
This world is watching me...
sâmbătă, 11 septembrie 2010
Love don't cost a thing they say
Iar incep cu se zice povestioara mea de azi...Deci, se zice ca dragostea nu costa nimic, e for free, pentru toata lumea din belsug. Cum sa nu...sa explic si motivele pentru care nu cred in asa ceva...
In primul rand, trecutul (inca prezent pentru unii) ne arata ca cele mai solide casnicii sunt cele aranjate , in urma unor "beneficii" de ordin material oferite de catre parintii mirelui. Dai frate mult aur, camile, toata averea ta si o iei pe Esmeralda, senzuala din cap pana in picioare, la cei 13 ani ai ei, cu o maturitate si inteligenta emotionala iesite din comun si traiti happily ever after. Chiar si cand o bati, o inseli si ii torni 10 copii. Deh, dragostea, bat-o vina...
Dupa aia, tot la capitolul chestii aranjate sau platite din domeniu...sunt oameni care platesc pentru sex, pentru striptease (de acord, nu e dragoste) dar si pentru o simpla conversatie...pentru cineva care sa ii asculte si sa le spuna chestii dragute...how so?
Revenim la dragostea din zilele noastre...pretul variaza de la un trai de lux pana la chestii SF...mai precis, domnisoarele care isi vand "dragostea" unui domn serios, stabil dpdv financiar, usor trecut de orice primaveri, dar cu un sufleeet... Da, draga, stim ca nu e din cauza banilor, tu chiar ii apreciezi inteligenta si simtul umorului...Sau, ne cunoastem de cand era impresarul meu, m-a ajutat mult in cariera - el mi-a remarcat vocea si eu parul grizonat si CLS-ul...
O chestie tare pe care am citit-o ieri a fost ca Jay Z i-a cumparat sotiei sale, Beyonce o insula cu ocazia zilei de nastere. Nimic spectaculos, vreo 20 de milioane de dolari, poate fi considerat un cadou simbolic. Nu stiam ce sa-ti iau, baby, poftim insula ta, sa nu mai zici data viitoare in Bahamas ca stam cu toti taranii pe plaja....
Pentru oamenii normali, care sunt fericiti in dragoste sau care aspira la love & happiness - se aplica mai mult sau mai putin regula...stii tu, ne-am vazut, ne-am placut, ne-am indragostit si toate bune si frumoase...nu platesti nimic cica...desi daca ma gandesc cat pretuiesc eu libertatea, as zice ca dragostea e cam scumpa...
si totusi, as vrea sa ma coste toata viata...
This world is watching me...
In primul rand, trecutul (inca prezent pentru unii) ne arata ca cele mai solide casnicii sunt cele aranjate , in urma unor "beneficii" de ordin material oferite de catre parintii mirelui. Dai frate mult aur, camile, toata averea ta si o iei pe Esmeralda, senzuala din cap pana in picioare, la cei 13 ani ai ei, cu o maturitate si inteligenta emotionala iesite din comun si traiti happily ever after. Chiar si cand o bati, o inseli si ii torni 10 copii. Deh, dragostea, bat-o vina...
Dupa aia, tot la capitolul chestii aranjate sau platite din domeniu...sunt oameni care platesc pentru sex, pentru striptease (de acord, nu e dragoste) dar si pentru o simpla conversatie...pentru cineva care sa ii asculte si sa le spuna chestii dragute...how so?
Revenim la dragostea din zilele noastre...pretul variaza de la un trai de lux pana la chestii SF...mai precis, domnisoarele care isi vand "dragostea" unui domn serios, stabil dpdv financiar, usor trecut de orice primaveri, dar cu un sufleeet... Da, draga, stim ca nu e din cauza banilor, tu chiar ii apreciezi inteligenta si simtul umorului...Sau, ne cunoastem de cand era impresarul meu, m-a ajutat mult in cariera - el mi-a remarcat vocea si eu parul grizonat si CLS-ul...
O chestie tare pe care am citit-o ieri a fost ca Jay Z i-a cumparat sotiei sale, Beyonce o insula cu ocazia zilei de nastere. Nimic spectaculos, vreo 20 de milioane de dolari, poate fi considerat un cadou simbolic. Nu stiam ce sa-ti iau, baby, poftim insula ta, sa nu mai zici data viitoare in Bahamas ca stam cu toti taranii pe plaja....
Pentru oamenii normali, care sunt fericiti in dragoste sau care aspira la love & happiness - se aplica mai mult sau mai putin regula...stii tu, ne-am vazut, ne-am placut, ne-am indragostit si toate bune si frumoase...nu platesti nimic cica...desi daca ma gandesc cat pretuiesc eu libertatea, as zice ca dragostea e cam scumpa...
si totusi, as vrea sa ma coste toata viata...
This world is watching me...
duminică, 29 august 2010
4 weeks
Intalnesti pe cineva...
totul ok, prima intalnire...emotii...cu ce ma imbrac? unde mergem? despre ce vorbim? trebuie sa nu vorbesc mult, sa nu intru in detalii despre viata mea, mergem pe varianta fata misterioasa...da, asta ii incita pe barbati...ma imbrac dragut, dar nu sexy...rad la glumele lui...hmm, nu e asa rau, chiar imi place, am petrecut 3 ore frumoase...sper sa nu ma invite la el totusi, e prea devreme...oare ma suna maine?
prima saptamana e ok, ne dam mesaje intruna...ne dam likes pe facebook, ne vedem, ne pupam....pare sa fie o relatie...
a doua saptamana...gata, s-a pus problema "la mine sau la tine?". deh, cat sa mai astepti? il inteleg si pe el...prima oara zici nu...a doua oara eziti...a treia oara deja iti pui periuta de dinti in geanta...buuun, ajungem la el:
"vrei sa bei ceva? - se uita de parca deja m-a dezbracat
niste vin, eu nu prea tin la bautura :) -zic emotionata
lasa, e ok, esti cu mine -imi zambeste cu subinteles"
ok, vinul e numai bun, mergem direct spre pat...n-ar trebui sa am emotii, dar...trebuia sa nu fi mancat azi nimic, maine jur ca ma duc la sala..."la ce te gandesti?" zice el - m-am blocat un pic, realizez ca vinul ma face sa zic prostii :"La tine", bajbai emotionata. 15 minute mai tarziu stam cu un zambet mare pe fata...fumam tigara de dupa...da, avea dreptate, what's the point in waiting? doamne, de cand n-am mai facut asta, nu stiu ce asteptam atat...
a treia saptamana...sexul merge din ce in ce mai bine. oare sa-l prezint prietenilor? ne afisam impreuna in club? sau e ciudat? mergem la mare, facem poze, totusi, parca vorbim mai rar, suntem amandoi la fel de ocupati...si totusi noptile le petrecem impreuna...lasa, asa sunt relatiile din ziua de zi...
a patra saptamana...simt ca nu ne potrivim asa de bine...si el nu mai e la fel ca la primele intalniri...oare ne-am grabit? ce s-a intamplat? hmm, cred ca nu o sa mearga...da, dar sexul...
ne despartim...cred ca nu a fost sa fie...oricum ramanem prieteni pe facebook...
This world is watching me...
totul ok, prima intalnire...emotii...cu ce ma imbrac? unde mergem? despre ce vorbim? trebuie sa nu vorbesc mult, sa nu intru in detalii despre viata mea, mergem pe varianta fata misterioasa...da, asta ii incita pe barbati...ma imbrac dragut, dar nu sexy...rad la glumele lui...hmm, nu e asa rau, chiar imi place, am petrecut 3 ore frumoase...sper sa nu ma invite la el totusi, e prea devreme...oare ma suna maine?
prima saptamana e ok, ne dam mesaje intruna...ne dam likes pe facebook, ne vedem, ne pupam....pare sa fie o relatie...
a doua saptamana...gata, s-a pus problema "la mine sau la tine?". deh, cat sa mai astepti? il inteleg si pe el...prima oara zici nu...a doua oara eziti...a treia oara deja iti pui periuta de dinti in geanta...buuun, ajungem la el:
"vrei sa bei ceva? - se uita de parca deja m-a dezbracat
niste vin, eu nu prea tin la bautura :) -zic emotionata
lasa, e ok, esti cu mine -imi zambeste cu subinteles"
ok, vinul e numai bun, mergem direct spre pat...n-ar trebui sa am emotii, dar...trebuia sa nu fi mancat azi nimic, maine jur ca ma duc la sala..."la ce te gandesti?" zice el - m-am blocat un pic, realizez ca vinul ma face sa zic prostii :"La tine", bajbai emotionata. 15 minute mai tarziu stam cu un zambet mare pe fata...fumam tigara de dupa...da, avea dreptate, what's the point in waiting? doamne, de cand n-am mai facut asta, nu stiu ce asteptam atat...
a treia saptamana...sexul merge din ce in ce mai bine. oare sa-l prezint prietenilor? ne afisam impreuna in club? sau e ciudat? mergem la mare, facem poze, totusi, parca vorbim mai rar, suntem amandoi la fel de ocupati...si totusi noptile le petrecem impreuna...lasa, asa sunt relatiile din ziua de zi...
a patra saptamana...simt ca nu ne potrivim asa de bine...si el nu mai e la fel ca la primele intalniri...oare ne-am grabit? ce s-a intamplat? hmm, cred ca nu o sa mearga...da, dar sexul...
ne despartim...cred ca nu a fost sa fie...oricum ramanem prieteni pe facebook...
This world is watching me...
luni, 19 iulie 2010
Thank you but no
Nu stiu cum e mai bine, sa fii batos si independent pana in panzele albe sau sa impresionezi prin usoara vulnerabilitate, prin faptul ca recunosti ca ai nevoie de alte fiinte umane pentru a trai in pace si iubire. Eu sunt in prima categorie; daca as putea, as face totul singura, as esua, as lua-o de la capat. Sub nicio forma nu as cere ajutorul in ideea tampita ca ma descurc intotdeauna singura. Well, nu e chiar asa. Nu ma descurc intotdeauna singura, iar singuratatea ma sperie destul de tare. Nu vreau sa fiu Barbie care nu poate merge pe jos pentru ca isi strica pantofiorii roz dar nici Xena, printesa razboinica de care se teme orice barbat.
Ideea e ca whatever u choose trebuie sa nu fie fals. Daca simti ca trebuie sa cuceresti lumea singura, do it, dar incearca sa te bucuri de victorie cu cineva; daca esti mereu preferata celor din jur si sugerezi neajutorare sau dorinta de protectie probabil ca ai o viata mai usoara :) nu ma pronunt, never been on that side...
pana una alta, cred ca revin la blond...poate barbie nu e o idee asa rea :P
This world is watching me...
Ideea e ca whatever u choose trebuie sa nu fie fals. Daca simti ca trebuie sa cuceresti lumea singura, do it, dar incearca sa te bucuri de victorie cu cineva; daca esti mereu preferata celor din jur si sugerezi neajutorare sau dorinta de protectie probabil ca ai o viata mai usoara :) nu ma pronunt, never been on that side...
pana una alta, cred ca revin la blond...poate barbie nu e o idee asa rea :P
This world is watching me...
vineri, 4 iunie 2010
My attendance is bad, but my intentions are good
Cred ca traim intr-o societate absolut decadenta. Cred ca lumea a uitat ce inseamna sa fii bun. Cred ca alergam sa ne indeplinim telurile fara sa clipim si sa ne uitam in jur. Sa vedem cum ii afecteaza pe altii deciziile si lupta noastra continua. Oamenii inchid ochii si se gandesc la bani, profit, deal-uri, criza de timp, investitii si variatiuni pe aceeasi tema. Sigur ca avem aspiratii, sigur ca vrem sa traim mai bine, dar ce sa o facem pacalindu-i pe ceilalti? De ce sa moara capra vecinului? De ce am uitat sa zambim, sa ii ajutam pe altii, fara sa asteptam ceva in schimb? De ce nu facem acte de voluntariat? De ce asteptam tot timpul maine, ca sa schimbam ceva? De ce reducem lumea noastra la mail-uri, prezentari si impresie buna la serviciu? De ce doar intentiile noastre au ramas bune si nu si actiunile? De ce ne scuzam ca nu avem timp?
As vrea sa fiu mai buna, nu doar sa am intentii bune...
This world is watching me...
As vrea sa fiu mai buna, nu doar sa am intentii bune...
This world is watching me...
marți, 1 iunie 2010
Life is so fucking precious
Remember when you did something for the first time? The excitement? The thrill? The fact that you had no idea whether it was good or bad nor how it will end? To this kind of stuff I'm referring to...No regrets, just live :)
We don't get back these years..so make sure you try everything with a big smile on your face...the time is by your side now...
I'm in loveeeeeee
This world is watching me...
We don't get back these years..so make sure you try everything with a big smile on your face...the time is by your side now...
I'm in loveeeeeee
This world is watching me...
duminică, 30 mai 2010
Cause you saved my life once
Azi vreau sa scriu despre oamenii care mi-au influentat viata, deciziile, personalitatea, visele...Oameni de la care am invatat, oameni care au fost alaturi de mine, oameni care m-au criticat cand aveam nevoie, oameni care mi-au ridicat moralul si oameni care m-au facut sa vad lucrurile un pic altfel...
Avem atata nevoie de oameni, parinti, frati, surori, prieteni, iubiti...pentru ca ne iubesc, pentru ca ii iubim...pentru ca ne-au salvat de atatea ori...fara sa-si dea seama, fara sa ne dam seama...
Multumesc, multumesc, multumesc pentru ca ati fost, sunteti si veti fi aici...aici in inima mea...
Cause you saved my life once
This world is watching me...
Avem atata nevoie de oameni, parinti, frati, surori, prieteni, iubiti...pentru ca ne iubesc, pentru ca ii iubim...pentru ca ne-au salvat de atatea ori...fara sa-si dea seama, fara sa ne dam seama...
Multumesc, multumesc, multumesc pentru ca ati fost, sunteti si veti fi aici...aici in inima mea...
Cause you saved my life once
This world is watching me...
joi, 13 mai 2010
What would you do for fame?
Fiecare isi seteaza propriile limite pana unde poate merge si unde trebuie sa se opreasca cand vine vorba de a obtine ceea ce isi doreste. Unii sunt mai modesti si traseaza limite precaute si convenabile...Frate, am ajuns la limita, mai mult de atat nu pot, din principiu...Haide sa stau eu low profile, asa se cuvine, si la un moment dat o sa imi descopere cineva talentul sau o sa-mi admire devotamentul si munca depusa; si atunci, sa vezi atunci, o sa fie statui in tot orasul si lumea o sa ma opreasca pe strada sa ma felicite!!! Nimic mai gresit - e un caz atat de rar, incat nu merita sa mai discutam...Tot ce se intampla in majoritatea cazurilor e ca devii frustrat si apoi resemnat cu ceea ce ai. Daca poti sa traiesti asa multumit cu se intampla in viata, you're a lucky fool.
Apoi, sunt oamenii de la extrema cealalta - nu stiu daca ii admir sau daca imi displac cu pasiune...Sunt aceia care se baga in sufletul oricui, se fac placuti sau aparent placuti oriunde, au foarte multe cunostinte, prieteni (nu, nu e un lucru rau, dar continui), dar in esenta sunt mai falsi decat o pereche de sani siliconati (n-am nimic impotriva sanilor, ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place). Acesti oameni, a nu se confunda cu oameni truly nice and popular, nu au limite. Ar face orice ca sa ajunga ei sus. Trec peste alti oameni, peste sentimente, peste principii, peste tot...Sa fie oare suficienta justificarea ca isi indeplinesc visul/cariera? E la fel de sec ca si clasicul raspuns dintr-un interviu de job: "Sunt o persoana foarte ambitioasa si perfectionista". Partea draguta e ca multi reusesc asa...Ma intreb daca e sustenabil in timp, daca poti cladi un lucru solid pe aparente, sau daca, atunci cand ti-e lumea mai draga, totul se prabuseste intr-un ritm ametitor.
Nu o sa continui sa vorbesc de oamenii echilibrati, super ok, care fac si au exact pe masura implicarii lor.
Fame, faima, cu totii aspiram la asta, in diferite forme si intelesuri. So, how much is too much si how few is too few cand vine vorba de realizarea dorintelor? Unde zici STOP?Si daca ai parte, cum stii ca e real? Conteaza?
This world is watching me...
Apoi, sunt oamenii de la extrema cealalta - nu stiu daca ii admir sau daca imi displac cu pasiune...Sunt aceia care se baga in sufletul oricui, se fac placuti sau aparent placuti oriunde, au foarte multe cunostinte, prieteni (nu, nu e un lucru rau, dar continui), dar in esenta sunt mai falsi decat o pereche de sani siliconati (n-am nimic impotriva sanilor, ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place). Acesti oameni, a nu se confunda cu oameni truly nice and popular, nu au limite. Ar face orice ca sa ajunga ei sus. Trec peste alti oameni, peste sentimente, peste principii, peste tot...Sa fie oare suficienta justificarea ca isi indeplinesc visul/cariera? E la fel de sec ca si clasicul raspuns dintr-un interviu de job: "Sunt o persoana foarte ambitioasa si perfectionista". Partea draguta e ca multi reusesc asa...Ma intreb daca e sustenabil in timp, daca poti cladi un lucru solid pe aparente, sau daca, atunci cand ti-e lumea mai draga, totul se prabuseste intr-un ritm ametitor.
Nu o sa continui sa vorbesc de oamenii echilibrati, super ok, care fac si au exact pe masura implicarii lor.
Fame, faima, cu totii aspiram la asta, in diferite forme si intelesuri. So, how much is too much si how few is too few cand vine vorba de realizarea dorintelor? Unde zici STOP?Si daca ai parte, cum stii ca e real? Conteaza?
This world is watching me...
miercuri, 5 mai 2010
Miss you
Nu, nu o sa fie un post trist...not again...just that I miss you so much and I am happy that I miss you...cause this means you're not here in my life, ruining it...
http://www.youtube.com/watch?v=5DUCKGyojpE
This world is watching me...
http://www.youtube.com/watch?v=5DUCKGyojpE
This world is watching me...
luni, 3 mai 2010
I'll be waiting
As long as I'm living I'll be waiting...
I realized now...I hope you did too...
This world is watching me...
I realized now...I hope you did too...
This world is watching me...
miercuri, 28 aprilie 2010
In search of sunrise
Sunt din nou in cautari...de data asta caut soarele/rasaritul de soare, atat in sens propriu (vara care parca nu mai vine) cat si la modul figurat (soarele in viata mea). A fost o iarna parca un pic mai grea...Poate din cauza vremii caci am resimtit frigul de afara din plin, poate din cauza crizei, caci oamenii nu mai sunt la fel de zambitori si amabili, poate din cauza singuratatii, caci am resimtit si frigul din suflet. Oamenii imi spun ca sunt poate prea pesimista si da, recunosc, ca ma gandesc mai degraba la lucruri cu conotatie negativa decat la chestii placute. Nu stiu cand s-a intamplat asta totusi, a fost un fenomen treptat, pentru ca ma uit inapoi si stiu ce copil/adolescenta happy am fost candva. Ok, suna melodramatic, dar nu e asa. Pesimismul e de fapt o puternica ancorare in realitate, care nu ma lasa sa ma bucur in totalitate de ce am si imi ingradeste nemilos conceptul de fericire.
Da, conceptul de fericire, in felul in care l-am definit eu. E simplu, la intrebarea ce vrei de la viata, un singur gand trebuie sa-ti vina in minte: sa fiu fericit/a. Whatever that means for you - fie ca e cariera, dragoste, bani, faima, toate la un loc :) Fie ca e plaja din Thailand fie ca e cubical-ul dintr-o multinationala, fie ca e baiatul timid din facultate, fie ca e marele crai.
We all deserve to define happiness and feel it - cu mentiunea ca cine si-a definit-o prost, trebuie sa mai caute...
Deci tu ce cauti? Sunrise sau sunset? Drumul pana la fericire sau momentul maxim al ei?
This world is watching me...
Da, conceptul de fericire, in felul in care l-am definit eu. E simplu, la intrebarea ce vrei de la viata, un singur gand trebuie sa-ti vina in minte: sa fiu fericit/a. Whatever that means for you - fie ca e cariera, dragoste, bani, faima, toate la un loc :) Fie ca e plaja din Thailand fie ca e cubical-ul dintr-o multinationala, fie ca e baiatul timid din facultate, fie ca e marele crai.
We all deserve to define happiness and feel it - cu mentiunea ca cine si-a definit-o prost, trebuie sa mai caute...
Deci tu ce cauti? Sunrise sau sunset? Drumul pana la fericire sau momentul maxim al ei?
This world is watching me...
joi, 22 aprilie 2010
The world is not enough
Stau asa si ma gandesc: pana unde o sa se ajunga cu prostia umana, cu gradul de nebunie? sunt socata de ce e in jurul meu, oamenii parca au luat-o razna...Acum e cool sa fii cat mai ciudat, da, se numeste ca ai stilul tau...Te imbraci total anapoda, arunci accesorii extravagante pe tine - ai gust, frate! Colectiile prezentate la Saptamana Modei nu sunt de abordat la un suc, fie el si pe Dorobanti, nici macar in club, numai daca nu vrei sa fii tu cel mai ciudat. Don't get me wrong, sustin moda si trend-urile, dar mi se pare ca lumea nu mai are stil, ci doar aplica si copiaza abuziv combinatii precare dpdv estetic in dorinta mareata de show off. Da, probabil ca sunt eu depasita, dar prefer sa-mi mentin gusturile invechite decat sa trec la stilul gang bang fashionist (Nota: gang bang fashionist inseamna combinat tot cu toate in materie de outfit si accesorii).
buuun, asta cu moda...trec mai departe, prostia umana...citesc tot felul de stiri si post-uri pe facebook...vulcanul din islanda (al carui nume nici macar nu pot sa-l pronunt) are cont pe facebook si mii fani care comenteaza candid pe wall...cum sa te gandesti sa faci un asemenea cont?? cum sa comentezi si aici citez din ce imi aduc aminte: "Daca ne adunam mii de fani, poate reusim sa spread the ashes away"?? e horror, nu e funny...
si ultimul punct: oamenii cu accente de nebunie...Omg, sunt din ce in mai multi! like everywhere...mi-e frica de oamenii nebuni...da, femei nebune, gata sa faca orice ca sa se impace cu fostii prieteni/iubiti, gata sa treaca peste orice/oricine sa fie cu o persoana, cu pretextul ca o fac din dragoste. Deh, dragostea e oarba. Nuuuu, refuz sa cred - asta nu e dragoste, e obsesie! Nu, in dragoste nu e permis orice, pentru ca la momentul proverbului nimeni nu se gandea ca peste ani de zile un om nebun il va folosi pentru a-si justifica actiunile duse la extrem. Pe langa capitolul oameni nebuni din dragoste (sa le zicem asa, de dragul clasificarii), mai sunt oameni nebuni pur si simplu. Oameni cu inclinatii labile dpdv psihic si da, ii vezi din ce in ce mai des in jurul tau. Oameni cu privirea pierduta sau care se holbeaza intr-un punct fix sau care din te miri ce reactioneaza ciudat si exemplele pot continua. Nici nu mentionez de patanii pe care le auzi la stirile de la ora 5, 7, 11pm...Apparently, aproape 60% din populatia Pamantului au astfel de inclinatii...Si atunci stai si te intrebi...cine e normal, noi sau ei?
Astea fiind zise, concluzionez ca lumea mea nu e indeajuns, a devenit neincapatoare pentru persoanele mai sus mentionate...help, caut oameni normali*!!!
*Acest post reprezinta parerea si gandurile mele. Nu vreau sa judec, dar se pare ca o fac...
This world is watching me...
buuun, asta cu moda...trec mai departe, prostia umana...citesc tot felul de stiri si post-uri pe facebook...vulcanul din islanda (al carui nume nici macar nu pot sa-l pronunt) are cont pe facebook si mii fani care comenteaza candid pe wall...cum sa te gandesti sa faci un asemenea cont?? cum sa comentezi si aici citez din ce imi aduc aminte: "Daca ne adunam mii de fani, poate reusim sa spread the ashes away"?? e horror, nu e funny...
si ultimul punct: oamenii cu accente de nebunie...Omg, sunt din ce in mai multi! like everywhere...mi-e frica de oamenii nebuni...da, femei nebune, gata sa faca orice ca sa se impace cu fostii prieteni/iubiti, gata sa treaca peste orice/oricine sa fie cu o persoana, cu pretextul ca o fac din dragoste. Deh, dragostea e oarba. Nuuuu, refuz sa cred - asta nu e dragoste, e obsesie! Nu, in dragoste nu e permis orice, pentru ca la momentul proverbului nimeni nu se gandea ca peste ani de zile un om nebun il va folosi pentru a-si justifica actiunile duse la extrem. Pe langa capitolul oameni nebuni din dragoste (sa le zicem asa, de dragul clasificarii), mai sunt oameni nebuni pur si simplu. Oameni cu inclinatii labile dpdv psihic si da, ii vezi din ce in ce mai des in jurul tau. Oameni cu privirea pierduta sau care se holbeaza intr-un punct fix sau care din te miri ce reactioneaza ciudat si exemplele pot continua. Nici nu mentionez de patanii pe care le auzi la stirile de la ora 5, 7, 11pm...Apparently, aproape 60% din populatia Pamantului au astfel de inclinatii...Si atunci stai si te intrebi...cine e normal, noi sau ei?
Astea fiind zise, concluzionez ca lumea mea nu e indeajuns, a devenit neincapatoare pentru persoanele mai sus mentionate...help, caut oameni normali*!!!
*Acest post reprezinta parerea si gandurile mele. Nu vreau sa judec, dar se pare ca o fac...
This world is watching me...
luni, 19 aprilie 2010
Men+women=just friends?
Deci un topic interesant pe care il discutam cu un prieten...exista prietenie, I mean doar prietenie intre un barbat si o femeie? tind sa cred ca nu, plus experienta imi spune ca nu...intotdeauna m-am inteles mai bine cu persoanele de sex opus, dar somehow i messed up toate relatiile de prietenie...am gafat eu, a gafat el, am gafat amandoi...ok, sa zicem ca nu te atrage deloc, ca nu te imaginezi facand diverse cu el si ca never ever nu ti-ai pus problema "Ce-ar fi daca?". Petrecand timp suficient cu o persoana am constatat ca poate aparea intrebarea nesuferita de mai sus plus ca apar situatii favorabile - esti deprimata si vrei sa treci peste (stiu, e urat), un party cu ceva bautura si exemplele pot continua. Deci alcoolul + un prieten de sex masculin e such a bad combination.
Plus ca dupa aia incepi sa te gandesti: dar el ma intelege atat de bine, ma cunoaste, am petrecut atat de mult timp, probabil ca ne-ar sta bine impreuna so why not. Nu, nu, nu! Aici cred ca noi, femeile gandim prea mult sau ne place sa ne imaginam chestii. Nu e nimic si totusi noi ne apucam de facut planuri si legaturi. Si cand nu se intampla asa, suntem profund dezamagite, nestiind unde am gresit. Nu, nu e morala, ci doar un pic de autocritica, constructiva de altfel.
Deci, concluzia, nu, sunt prea putine cazuri, izolate, de prietenie adevarata intre noi si ei si pana nu ma conving de contrariul, sustin cauza aceasta.
Si acum sa ma gandesc...cu ce prieten vorbeam eu?:D
This world is watching me...
Plus ca dupa aia incepi sa te gandesti: dar el ma intelege atat de bine, ma cunoaste, am petrecut atat de mult timp, probabil ca ne-ar sta bine impreuna so why not. Nu, nu, nu! Aici cred ca noi, femeile gandim prea mult sau ne place sa ne imaginam chestii. Nu e nimic si totusi noi ne apucam de facut planuri si legaturi. Si cand nu se intampla asa, suntem profund dezamagite, nestiind unde am gresit. Nu, nu e morala, ci doar un pic de autocritica, constructiva de altfel.
Deci, concluzia, nu, sunt prea putine cazuri, izolate, de prietenie adevarata intre noi si ei si pana nu ma conving de contrariul, sustin cauza aceasta.
Si acum sa ma gandesc...cu ce prieten vorbeam eu?:D
This world is watching me...
miercuri, 3 martie 2010
How long?
So, continuarea, stiu, a durat ceva :) pentru asta trebuie sa citesti intai How to forget somebody in 30 easy steps...
Si apoi How to-part 2...
Asa, acum ma gandesc cat dureaza sa uiti pe cineva...da, depinde...probabil ca e stupid sa te intrebi asta, dar de dragul studiului si pentru ca imi place sa definesc chestii si sa dau o structura lucrurilor, vreau sa analizez si vreau sa ajung la o concluzie, fie ea desarta. Cum spuneam, ma refer la lucruri serioase, la modul cat timp iti ia sa uiti o persoana pe care ai iubit-o, sau ai tinut mult la ea, sau ai fost indragostita de ea...Daca urmezi cat de cat sfaturile de bun simt, gen nu mai vorbesti cu respectivul, incerci sa iti gasesti noi hobby-uri, stai cu prietenii, suspectez ca nu mai mult de 2-3 luni...really now, ochii care nu vad se uita...da, raman amintirile, raman momentele frumoase petrecute impreuna, raman poze, melodii, ramane trecutul...dar trecutul e trecut si nu trebuie sa impacteze atat de mult prezentul. Desigur ca fiecare traieste cu deciziile pe care le-a luat la un moment dat in trecut, dar ce se intampla, clipa efectiva e ancorata in prezent si doar in prezent.
A doua varianta in care drumurile voastre inca se intersecteaza, din motive variate, obiective sau nu, e cea mai dificila. Ce faci cand il vezi in continuare si simti ca inca mai tresari? Aici e un mare question mark...Stii sigur ca nu se poate, ca nu va merge niciodata, dar refuzi sa faci ceea ce trebuie si sa rupi orice legatura. Am fost in situatia asta, poate prea mult timp si nu m-a ajutat cu nimic. Am pierdut ani din viata si atat. Ce-i drept, nu aveam maturitatea pe care pretind ca o am acum. De aceea, cred ca greselile din trecut au si ele rostul lor. Da, nu invatam tot timpul din greseli, dar poate ca aici am invatat ceva si astfel pot asterne in scris...Mi-e mai usor sa uit acum, decat am facut-o in trecut, in conditiile in care atunci traiam o dragoste puerila, fata de acum...stiu, e ciudat...
Ok, acum parerea mea poate fi irelevanta, esantionul pe care am lucrat eu nereprezentativ, de aceea nu zic ca o chestiune de luni se aplica la toata lumea...dar cred ca reprezinta o cuantificare rezonabila, si daca nu e, voi rectifica...
so, intrebarea ramane deschisa: tu in cat timp te dez-indragostesti?
This world is watching me...
Si apoi How to-part 2...
Asa, acum ma gandesc cat dureaza sa uiti pe cineva...da, depinde...probabil ca e stupid sa te intrebi asta, dar de dragul studiului si pentru ca imi place sa definesc chestii si sa dau o structura lucrurilor, vreau sa analizez si vreau sa ajung la o concluzie, fie ea desarta. Cum spuneam, ma refer la lucruri serioase, la modul cat timp iti ia sa uiti o persoana pe care ai iubit-o, sau ai tinut mult la ea, sau ai fost indragostita de ea...Daca urmezi cat de cat sfaturile de bun simt, gen nu mai vorbesti cu respectivul, incerci sa iti gasesti noi hobby-uri, stai cu prietenii, suspectez ca nu mai mult de 2-3 luni...really now, ochii care nu vad se uita...da, raman amintirile, raman momentele frumoase petrecute impreuna, raman poze, melodii, ramane trecutul...dar trecutul e trecut si nu trebuie sa impacteze atat de mult prezentul. Desigur ca fiecare traieste cu deciziile pe care le-a luat la un moment dat in trecut, dar ce se intampla, clipa efectiva e ancorata in prezent si doar in prezent.
A doua varianta in care drumurile voastre inca se intersecteaza, din motive variate, obiective sau nu, e cea mai dificila. Ce faci cand il vezi in continuare si simti ca inca mai tresari? Aici e un mare question mark...Stii sigur ca nu se poate, ca nu va merge niciodata, dar refuzi sa faci ceea ce trebuie si sa rupi orice legatura. Am fost in situatia asta, poate prea mult timp si nu m-a ajutat cu nimic. Am pierdut ani din viata si atat. Ce-i drept, nu aveam maturitatea pe care pretind ca o am acum. De aceea, cred ca greselile din trecut au si ele rostul lor. Da, nu invatam tot timpul din greseli, dar poate ca aici am invatat ceva si astfel pot asterne in scris...Mi-e mai usor sa uit acum, decat am facut-o in trecut, in conditiile in care atunci traiam o dragoste puerila, fata de acum...stiu, e ciudat...
Ok, acum parerea mea poate fi irelevanta, esantionul pe care am lucrat eu nereprezentativ, de aceea nu zic ca o chestiune de luni se aplica la toata lumea...dar cred ca reprezinta o cuantificare rezonabila, si daca nu e, voi rectifica...
so, intrebarea ramane deschisa: tu in cat timp te dez-indragostesti?
This world is watching me...
sâmbătă, 27 februarie 2010
Time for a change
I can change, I can change....
http://www.youtube.com/watch?v=rV5VmhY3-Sw
Stiu ca e aproape, stiu ce vreau, insa nu stiu cum...I will figure it out...failure is just a form of success, just not the one you were expecting...
This world is watching me...
http://www.youtube.com/watch?v=rV5VmhY3-Sw
Stiu ca e aproape, stiu ce vreau, insa nu stiu cum...I will figure it out...failure is just a form of success, just not the one you were expecting...
This world is watching me...
duminică, 21 februarie 2010
Why do I still believe in love?
Se zice ca dragostea e cel mai frumos lucru, ca te inalta, ca te face mai bun...personal, cred ca e prea mult spus...dragostea doare...te loveste cand nu trebuie, te indragostesti de cine nu trebuie, in momentul in care nu-ti trebuie si cel mai important se termina cand nu trebuie...si atunci iti fuge pamantul de sub picioare, te prabusesti si simti ca lumea s-a terminat...dar dupa o perioada o iei de la capat...si da, e posibil sa se intample la fel...de o mie de ori la fel...si totusi daca o data e cum trebuie, merita...acea o mie una oara e ce trebuie, cand trebuie, de cine trebuie...si e de ajuns...am plans de atatea ori, am suferit de atatea ori, mi-a fugit pamantul de sub picioare de atatea ori...si mereu am zis ca nu ma invat, ca merg pe acelasi drum prost, ca fac mereu aceleasi greseli...dar e de ajuns o data sa mearga...o data si numai o data...
Love is shitty but I still believe in it...
This world is watching me...
Love is shitty but I still believe in it...
This world is watching me...
duminică, 14 februarie 2010
Happy alone Vday
De ce simtim nevoia sa aderam la sarbatorile altora? la cele mai mediatizate si poate de prost gust? si nu, nu zic asta din perspectiva unui om singur, ci a unuia care refuza sa sarbatoreasca inca o data marketing-ul de import...nu zic ca nu ar trebui sa fie Ziua iubirii/indragostitilor sau cum vrei sa-i spui, pentru ca pana la urma exista foarte multe zile internationale, de la cele mai nobile pana la ciudatenii: Ziua Muncii, Ziua mondiala fara tutun , Ziua Mondiala a Proprietatii intelectuale, Ziua mondiala a zambetului (da, nici eu nu stiam ca exista :)) si lista poate continua...dar cred ca in cazul de fata Vday e foarte overrated...si in plus, avem si noi Dragobetele, de ce sunt atat de putini oameni care stiu si celebreaza atunci? de ce e atat de special sa spui chestii nice celui drag si sa-i trantesti un cadou atat de previzibil? de ce vrei sa fii in ton cu toata lumea? de ce ma intreaba toata lumea ce fac de Vday si se uita la mine mirata cand raspund ca nu am niciun plan? bonus cand esti cuplat: ce i-ai luat de Vday, ce ti-a luat? nimic, pentru ca ne simtim bine si asa, ne iubim si fara sa ne cumparam kitsch-uri de la o taraba din piata romana...
nu vreau o inima rosie mare de plus, nu vreau bomboane, nu vreau flori...as vrea in schimb sa fii tu in fiecare zi, sa fim noi...
si daca sunt singura ce se intampla? si eu cred in iubire, numai ca ea nu prea crede in mine...
This world is watching me...
nu vreau o inima rosie mare de plus, nu vreau bomboane, nu vreau flori...as vrea in schimb sa fii tu in fiecare zi, sa fim noi...
si daca sunt singura ce se intampla? si eu cred in iubire, numai ca ea nu prea crede in mine...
This world is watching me...
vineri, 12 februarie 2010
And when everything is upside down...
Si cand viata ma enerveaza tare, tare ce fac?
Desigur, ai avut zile proaste. Si zile foarte proaste. Si ai vrut sa afirmi si ai afirmat "Nu mai pot, nu mai vreau, nu e drept". Si ai vrut sa iei o pauza...de la tot...Da, bad things happen. Partea nasoala e ca au tendinta sa se intample toate o data...sau cel putin asa mi se pare. Si te gandesti "De ce acum?De ce mie? De ce numai mie?". Lucrurile de care vorbesc acum intra intr-o categorie larga de screw ups, de la bad hair day, zi nasoala la serviciu, sistemul de 2 lei in care traim, birocratie si altele.
Si totusi, ce facem cand pur si simplu simtim ca nu mai putem? Cand nu e ceea ce trebuie, a nu stiu cata oara? Asteptam sa treaca, ne agitam in continuare, ramanem optimisti, sunam un prieten? Raspunsul e probabil diferit de la persoana la persoana. Eu am invatat ca trebuie sa ai rabdare...Dar multa rabdare - Good things happen to those who wait, cica...Pana la urma suspectez ca e o chestie de autoeducare. Asa ca sugerez, poate prea simplist si optimist: respira adanc, razi (daca poti), bea un pahar cu vin (neaparat cand ajungi acasa :)), vorbeste cu cineva care stie sa te asculte si iti poate da un sfat bun, fa o baie cu multa spuma si relaxeaza-te.
Si ce daca mi-au mers toate prost azi, saptamana asta, luna asta? The best is still to come :)
This world is watching me...
Desigur, ai avut zile proaste. Si zile foarte proaste. Si ai vrut sa afirmi si ai afirmat "Nu mai pot, nu mai vreau, nu e drept". Si ai vrut sa iei o pauza...de la tot...Da, bad things happen. Partea nasoala e ca au tendinta sa se intample toate o data...sau cel putin asa mi se pare. Si te gandesti "De ce acum?De ce mie? De ce numai mie?". Lucrurile de care vorbesc acum intra intr-o categorie larga de screw ups, de la bad hair day, zi nasoala la serviciu, sistemul de 2 lei in care traim, birocratie si altele.
Si totusi, ce facem cand pur si simplu simtim ca nu mai putem? Cand nu e ceea ce trebuie, a nu stiu cata oara? Asteptam sa treaca, ne agitam in continuare, ramanem optimisti, sunam un prieten? Raspunsul e probabil diferit de la persoana la persoana. Eu am invatat ca trebuie sa ai rabdare...Dar multa rabdare - Good things happen to those who wait, cica...Pana la urma suspectez ca e o chestie de autoeducare. Asa ca sugerez, poate prea simplist si optimist: respira adanc, razi (daca poti), bea un pahar cu vin (neaparat cand ajungi acasa :)), vorbeste cu cineva care stie sa te asculte si iti poate da un sfat bun, fa o baie cu multa spuma si relaxeaza-te.
Si ce daca mi-au mers toate prost azi, saptamana asta, luna asta? The best is still to come :)
This world is watching me...
sâmbătă, 6 februarie 2010
I have my world, you have yours
De ce e atat de greu sa acceptam ca suntem diferiti? da, ce-mi place mie nu te atrage pe tine, felul in care vad eu lucrurile iti pare strain si de neinteles tie...nu, nu suntem la fel, si atunci de ce ne chinuim asa, de ce ne prefacem ca ne plac aceleasi lucruri?
Ramai asa cum esti in lumea ta, nu vrei sa schimbi nimic, atunci nu ma schimba...zice Bitza in noua lui melodie, care nu suna rau deloc:
http://www.youtube.com/watch?v=o2N4ODq2_T4
Uneori, chiar cred ca eu am lumea mea, ceilalti o au pe a lor...si ca ne intersectam doar din cand in cand...
This world is watching me...
Ramai asa cum esti in lumea ta, nu vrei sa schimbi nimic, atunci nu ma schimba...zice Bitza in noua lui melodie, care nu suna rau deloc:
http://www.youtube.com/watch?v=o2N4ODq2_T4
Uneori, chiar cred ca eu am lumea mea, ceilalti o au pe a lor...si ca ne intersectam doar din cand in cand...
This world is watching me...
marți, 5 ianuarie 2010
New Year's resolutions
Da, s-a dus si 2009...cum a trecut nu stiu, stiu doar ca in esenta a fost un an bun...au fost si momente proaste, probabil mai multe decat alea bune, dar ce conteaza e ca o bucurie mica compenseaza pentru multe lucruri mai putin bune...am ras, am fost deprimata, poate prea mult, am plans, am facut planuri, am distrus planuri am ranit oameni... sunt lucruri care imi vin in minte, nu au neaparat o legatura...
Si a venit 2010 si ma bucur...e un nou inceput, si da, sunt optimista...Ce mi-am propus pentru anul asta sunt lucruri simple, dar care fac diferenta...Deci vreau sa (ordinea nu are importanta, e doar o enumerare):
- zambesc in fiecare zi, no matter what
- imi fac timp pt lucrurile care imi plac (in special scris)
- ma duc la sala cat mai des - de aici deriva si urmatorul punct (cei care ma cunosc stiu ca nu puteam sa ratez sa scriu asa ceva - at least nu l-am pus primul :) )
- slabesc intre 3-5 kg
- fiu alaturi/inconjurata de oamenii care imi sunt dragi si care conteaza
- largesc cercul de cunostinte
- invat o limba straina
- invat sa schiez
- imi schimb job-ul
...si cel mai important lucru: sa ma indragostesc...de o persoana, de o idee, de un film, de o carte, de un lucru marunt, dar sa simt ca ma dedic sau ca simt din toata inima si prin toti porii...
Viitorul e in esenta o chestie de alegere si anul asta aleg sa fiu fericita...
This world is watching me...
Si a venit 2010 si ma bucur...e un nou inceput, si da, sunt optimista...Ce mi-am propus pentru anul asta sunt lucruri simple, dar care fac diferenta...Deci vreau sa (ordinea nu are importanta, e doar o enumerare):
- zambesc in fiecare zi, no matter what
- imi fac timp pt lucrurile care imi plac (in special scris)
- ma duc la sala cat mai des - de aici deriva si urmatorul punct (cei care ma cunosc stiu ca nu puteam sa ratez sa scriu asa ceva - at least nu l-am pus primul :) )
- slabesc intre 3-5 kg
- fiu alaturi/inconjurata de oamenii care imi sunt dragi si care conteaza
- largesc cercul de cunostinte
- invat o limba straina
- invat sa schiez
- imi schimb job-ul
...si cel mai important lucru: sa ma indragostesc...de o persoana, de o idee, de un film, de o carte, de un lucru marunt, dar sa simt ca ma dedic sau ca simt din toata inima si prin toti porii...
Viitorul e in esenta o chestie de alegere si anul asta aleg sa fiu fericita...
This world is watching me...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)