Prima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Fireste ca am o noua dilema care ma tine treaza noptile [bine, s-ar mai adauga si caldura infioratoare]. Cum definesti inceputul relatiei? Cand poti sa cataloghezi daca esti intr-o relatie serioasa sau e doar flirt/aventura/pierdut vremea? Cand poti spune si marca in calendar marea data pentru relatie? 

Bun, ai zice ca e usor. Prima intalnire, primele intalniri, atunci ar trebui sa se infiripe ceva. Pai, experienta mea imi spune ca nu am urmat povestea simpla de vazut, placut, intalnit, relatie si tot tacamul. Primul sarut, aici e si mai amuzant: poti sa te pupi in stanga si in dreapta de fun, de simpatie, de bautura, de disperare, de aventura si lista poate continua. Primul "te plac" s-ar putea iarasi sa te duca in eroare; de obicei este urmat de "Vii la mine?" si cam e sah mat. Prima data teoretic ar trebui sa puncteze undeva. Asta daca nu esti easy going si iti traiesti viata in stanga si uneori in dreapta patului [nu, nu vorbesc de miscarea politica din ultima luna]. Primele plimbari, primele mesaje dragute, prima oara cand te tii de mana, primul cadou? Primul instinct ca el s-ar putea sa fie ce trebuie? Al doilea macar, daca ai dat-o in bara cu primul? 

Sarbatorim 3 luni de cand m-ai scos la o amandina sau 6 luni de cand mi-ai dat esarfa aia oribila [dar ai fost dragut ca mi-ai luat-o] sau 1 an de cand am crescut consumul la Durex sau 2 ani de cand ai venit cu zambilele alea ofilite in noaptea de 8 spre 9 martie si mi-ai zis ca ma placi? 

Off, era asa simplu cand eram in gimnaziu sau liceu si ne ceream prietenia...Notam in oracol data si aia era. Acum trebuie sa ghicesc sistemul de referinta. Si vorba aia, stim doar ca sunt diferite de la barbat la femeie.

Happy Birthday, lovers!

ps: desigur ca e un post destinat femeilor. Barbatii n-ar intelege niciodata de ce conteaza sa ai o data whatsoever...

This world is watching me...

Vara nu...

Tovarasul Connect-R ne zice insistent ca vara nu doarme -  la toate terasele, la toate radiourile, la toate soneriile de telefon si in toate statusurile de pe Facebook ale baietasilor si ale fetelor de fete din Romania. 

Cum  temperaturile astea mi-au luat mintile, ma gandesc la un joculet denumit Eu vara nu, inspirata evident de cel mai popular slagar al acestui sezon estival.  Deci, eu vara NU:

- ma dau cu parfum: inlocuiesc cu lotiune de corp care miroase a japanese cherry; n-as suporta stropii de parfum aruncati cu generozitate pe gat

- port sutien [mai mult decat e absolut necesar]: e infiorator de cald si blestematia aia te incurca, iti tine de cald si te mai si strange nemilos in diferite combinatii vestimentare

- beau vin: nu ma omor dupa spritz sau vin alb bine frapat, iar vinul rosu nu se potriveste sa fie servit rece. Recunostinte maxime producatorilor de Bacardi Breezer si bere cu lamaie.

- imi indrept parul: stiu ca am o claie dezordonata si infoiata si totusi prefer sa-l prind ca o scolarita in coada ponytail sau o doamna in coc, doar sa nu il simt pe umeri sau pe fata.

- sunt romantica: cumva caldura scoate la suprafara instinctul pur fizic din mine; nu tu o lumanarica parfumata [looogic], nu tu plimbari, nu tu preludiu mai mult decat minim necesar [vezi Batman, daca nu bei vin rosu]. 
- imi fac griji ca am rata la casa, ca a sarit euro in aer, ca nu urca apa calda la etajul 10, ca nu am inspiratie si concentrare, ca nu reusesc sa economisesc, ca nu plec in concediu...

Desigur ca lista mea e subtire si nu am suficiente argumente ca sa scot un mega hit dar ma gandeam ca e vara, e misto; hai sa nu ne plangem, sa nu mancam rahat pe paine si sa nu facem umbra pamantului degeaba...

Hey how ya doin'

This world is watching me...

Dessert pleasee

Intr-o zi de vara semi-torida, ma aflam la masa cu colegii mei, in cafeteria [cuvantul fitos pentru cantina] noastra cea de toate zilele. Si cum rumegam noi diverse subiecte corporat[r]iste, observ un coleg care servea pranzul intr-un mod mai ciudat. Adica, omul incepea cu desertul, continua cu fripturica si la sfarsit pastra supica. Bun, nene, dar ce facem aici, de ce nu incepi si tu ca tot omul cu ciorba? Ai tai nu ti-au insuflat modelul felul 1-felul 2 [daca e cazul]- felul 3? 
Omul se uita relaxat la noi si ne arunca teoria lui: deci eu incep sa mananc cu ce imi place cel mai tare, dupa care trec mai departe. Deci in ordinea descrescatoare a preferintelor. Deci nu tu chestie de gust, de amestec culinar, de combinatii nutritioniste. 
Mi-am adus aminte instant ca vazusem un film in care eroina principala enunta aceeasi teorie, dar muult mai dramatizata: nimeni nu-ti garanteaza ca vei trai sa mananci si desertul, asa ca de ce sa nu incepi cu el?


Pam pam, mi s-au deschis antenutele de "analist" la datorie. Oare analogia cu viata, asa frumos expusa, nu face sens? De ce intotdeauna sa mergem pe varianta in care pastram ce-i mai bun pentru sfarsit? De ce sa nu incepem cu ce ne place cel mai tare? De ce sa prelungim asteptarea? De ce sa nu traim clipa?

De ce sa nu carpe fucking diem?

This world is watching me...