marți, 28 august 2012

Lady fucking Gaga la Bucuresti

Sunt datoare cu ceva relatari autentice asa ca o sa le iau pe rand. Stiu, sa povestesc de show-ul Lady Gaga nu mai e de actualitate dupa atata timp in conditiile in care stirile sunt stiri doar daca le postezi in cateva ore. Dar cum eu nu sufar de popularitate sau de nevoia de a fi prima care relateaza de la locul faptei, imi imaginez ca istorioara mea va fi in limita de intarziere acceptata.
Deci, intr-o joi seara m-am aventurat spre 'concertul' Lady Gaga ce urma sa aiba loc in piata Constitutiei din Bucuresti. Cald, lesinator de cald [regret ce spun cand ma uit la temperatura din ultimele zile]. Aglomeratie, diversitate si multe Lady Gaga wannabes. Costume din piele, par coafat la maxim, machiaj puternic si aroganta - asta vad in multime. Realizez ca sunt din alt film, un soi de Adele, serioasa, decenta si hotarata pe un fundal de apocalipsa si dezordine. Unde mai pui ca nu sunt fan Gaga, ca nu tip isteric cand apare ea si ca nu behai la fiecare melodie pe care o canta.
Show-ul a fost foarte reusit din punctul meu de vedere, insa prefer sa-l numesc show si nu concert. Scena, figuratia, monologul artistei cu fanii [as fi zis dialog, dar fanii raspundeau cu Yeeeee si cu schelalaieli la orice intreba deci na] au fost de efect. Dar de cantat ea asa nu prea. Adica am apreciat o singura melodie Princess die, in care chiar i-am auzit vocea in stare pura, fara efecte, fara discul din spate. In rest, tot ce am auzit a fost youtube gen, cu refren cantat peste melodie de pe CD, dar, dar, cu multe pilde de viata lunga intre melodii. Ea e simpatica asa, normal ca a vorbit despre cat de mult si-a dorit sa cante, despre cat de mult a muncit, despre cum nu-si imagina ca va ajunge aici [nu aici la Bucuresti ci in viata] si bineinteles despre toleranta [se stie ca fiecare cantaret/artist alege un topic pe tema asta, Madonna a vorbit de populatia rroma, Gaga despre comunitatea gay]. "I came here for inspiration, I am what you made me" au fost primite cu aclamatii si behaieli.
Parte din show au fost si scena si multe alte elemente de mobilier si costumatie artistica. Pe scena a fost construit un castel [ok, l-am vazut intr-un videoclip]. Gaga a aparut dintr-un uter [nu m-am prins pe loc, am vazut ulterior la stiri], a calarit [un cal], s-a urcat pe o motocicleta, a adus un soi de holograma, s-a imbracat intr-un costum de carne din plastic, a cantat la pian si ne-a vorbit de extraterestri. Sa mor daca m-am prins de legatura. In mintea mea a fost haos. Nu m-a deranjat vizual, doar ca nu am inteles. 

Cumva nu mi-a displacut. Nu stiu daca m-as mai duce vreodata la un concert/show de-al ei, dar a fost de bifat. O apreciez pentru faptul ca se chinuie tare sa fie urata sau ma rog departe de tiparul din SUA, pentru ca isi scrie singura melodiile si ca isi compune minunatiile astea de elemente [costume, scena, scenariu pentru videoclipuri] si pentru ca a muncit mult [canta de la 4 ani conform spuselor ei]. Dar ii las pe fanii adevarati sa o inteleaga.

ps: uite singura melodie care imi place I'm on the edge.

This world is watching me...

miercuri, 15 august 2012

Beginnings

Saptamana trecuta, mai specific vineri, munceam cu drag si spor la excel-urile mele cinstite si visam cu gratie la weekend. Dintr-o data, laptop-ul meu afiseaza un ecran albastru cu o eroare. Nasol, imi zic, primul lucru pe care mi l-au zis baietii de la IT a fost "Beware of the blue screen" [urmat desigur de nu-ti instala porcarii de pe net]. Hm, zic sa ma duc jos la IT sa verific. Plec cu laptop-ul in brate si ma duc umila la baetii cu technologia. Acolo, inevitabilul se confirma: "Ti-a crapat hardu'". Bine, bine, dar punem altul si aia e, right? Vezi tu, gagauta, punem altul, dar back-up facusi lately? Pai, de vreo 6 luni nu. Aici vine jalea: informatia de pe un hard disk Intel nu se mai recupereaza ever in 90% din cazuri. 
- Ceeee? Pai toata munca mea din ultimele luni? Prezentarile, excel-urile, arhiva de outlook, tot?? It's all gone?
- Da, domnisoara...
- Pai si eu ce ma fac acum??
- You start over...

Nu am de gand sa mentionez circul pe care l-am facut unor baieti care nu erau cu nimic de vina. Nu am de gand sa blestem sistemul sau ghinionul ca n-am avut un hard disk extern cu 3 zile inainte sa se intample nenorocirea si am amanat momentul back-up-ului. Nu am de gand sa ma mai plang tuturor ca trebuie sa muncesc din nou, sa refac, sa re-gandesc. 

O sa ma gandesc ca e o ocazie buna pentru un nou inceput. Ca in viata. Cand pierzi totul, te motivezi sa incepi altceva. Cu pasi marunti, cu nesiguranta sau cu relaxarea ca ai lasat totul in urma. Ca nu mai ai trecut care sa te agate, ca nu mai ai preconceptii, ca nu esti decat tu si a fresh mind. Desigur, comparatia cu hard disk-ul meu busit e una exagerata, dar merita punctata morala povestii. Trebuie sa o iei de la inceput din cand in cand. Start over...


This world is watching me....

ps: multumiri speciale Intel, belsug in frigider va doresc!!!

luni, 6 august 2012

Buna, ce faci?

Ma exaspereaza intrebarile de genul "Ce mai faci, cum iti mai e, care mai e viata ta?", mai ales ca vin de obicei de la persoane care nu dau doi bani pe raspuns. Evident, sunt mai multe cazuri:
- la birou: "ce faci?" e de fapt salutul sclavilor de pe plantatie. Daca vine de la colegi, nu se asteapta raspuns pentru ca e subinteles: "Ce sa fac frate, exceluri si mail-uri toata ziua". Daca vine de la sefi, iarasi nu se asteapta raspuns pentru ca e doar un soi de simpatie fortata. Da din cap, zambeste si murmura un "mancati rahat cu totii".