Good people

Daca in general remarc prostia si rautatea din jur si aleg sa scriu despre asta, in seara asta am o fapta buna de povestit. 

Incepe asa: intr-o seara friguroasa de noiembrie [no November rain though], ma indreptam eu ca o mondena ce sunt catre un eveniment de mare fite din domeniul feșãn. Unde era locatia mai exact mi-a trecut pe langa ureche, pe stilul ma sui in taxi si aia e [vezi postul cu taximetristii]. Dupa indelungi cautari, am reusit sa gasim strada - Rahmaninov, in Floreasca. Las taxiul si zic sa mergem voios pe jos - afara un calduros grad Celsius basca tocuri de 12cm in picioare. Ca o diva am cautat numarul locatiei prin metoda logica: aaa, aici e numarul 10, acolo 12, deci e absolut firesc sa mergi intr-o directie indicatata de sensul crescator al numerelor. Poti sa faci si 3 facultati ca nu ai cum sa nimeresti numarul ala.

Dupa jumatate de ora de intrebat, mers in toate directiile, google-uit, dat telefoane, constat ca nu sunt numai eu in situatia asta, efectiv lumea [buna] cauta in disperare acelasi eveniment. Cu parere de rau ca o sa ratez poza de la panoul de la intrare si gloria aferenta, imi bag picioarele si decid sa ma retrag spre caldurica garsonierei mele. Domnul care ma insoteste decide sa faca o ultima incercare si intreaba o doamna care parca masina pe deja celebra strada Rahmaninov. Doamna ne spune ca e haos total cu numerotarile, incearca sa ne indrume cumva, dupa care se ofera sa ne duca cu masina. Refuzam politicos insa insista ca nu e mare deranj, ca sta in cartier, ca eu sunt pe tocuri, ca inghetam. 

Ne-a plimbat inca jumatate de ora prin zona pana am nimerit locatia. A fost volubila, simpatica si de mare ajutor. Am vrut sa-i dam ceva, a parut chiar deranjata de gest si ne-a urat distractie placuta.

Ca sa concluzionez: am ramas miscata de gestul ei si imi pare tare rau ca nu-i stiu nici macar numele. Asa ca o ridic in slavi pe blog. 

Ai fi zis ca am mers la Oscaruri de am avut rabdare sa gasesc locatia insa nu era decat atmosfera de covor rosu [vedete, vedete wannabe, piti, piti wannabe]. N-am facut poza la panou, am lasat divele si divii sa se desfasoare. 

Deci, doamna din Rahmaninov, hats off, sunt datoare si recunoscatoare, cand veniti in Tei va intorc gestul [desi aici sunt doar pupeze nu si locatii cu pupeze]. 

Multumesc pe aceasta cale primariei sectorului 2 pentru o buna numerotare a strazilor.

Un taxi numit dorinta

Zilele astea ma chinuie o raceala si o teorie de mare [da, teoriile sunt specialitatea mea]. O sa incep cu o intrebare: Cati taximetristi sunt in Romania? si va zic raspunsul mai incolo.

All the souvenirs

Nu stiu cine a inventat treaba cu suvenirurile pe care le aduci cand vii dintr-o vacanta, dar le urasc cu pasiune. Eu una stiu ca trebuie sa cumpar 10 bucati de cadouri de pe oriunde ma duc. O vedere, un magnet, o pereche de chiloti, o margea, orice numai sa nu vin cu mana in fund. Doar ca nu sunt asa relaxata, gen ma duc intr-un magazinas in ultima zi a calatoriei si dau iama in mizeriile astea de 5-10 euro. Nuu, de cand plec imi fac griji ca trebuie sa cumpar, am in cap o mie de liste si niciodata, dar absolut niciodata nu sunt multumita cu ce am cumparat.  

Ce cumpar: pentru o puzderie de lume magneti si vederi. Pentru Andra cumpar chiloti sau bijuterii [e o chestie reciproca pe care am initiat-o acum muulti ani]. Pentru frati-miu iau camasi, tricouri sau parfumel. Pentru ai mei iau calendare, seturi de coasters [chestiile alea pe care iti pui paharul ca sa nu lasi urme pe mobila], CD-uri cu muzica, tablouase si alte minunatii pe care sa scrie musai orasul/tara vizitate. Ah si ciocolata de 3kg din duty free, aia Nestle cu alune mari. Uite, gigel, ti-am adus un breloc rasuflat, iti place? Asta e de pe tour eiffel, nu altceva. Oare chiar lumea apreciaza astfel de mici atentii sau le arunca intr-un sertar/cos de gunoi?

Ce imi cumpara mie lumea: mie imi plac vederile pe care le atarn cu gratie la biroul meu de corporatist [cliseu, stiu]. Am de asemenea frigiderul plin de magneti care de care mai colorati. Am si o colectie de pahare de shots, pe care sincer nu cred ca o voi folosi vreodata [shot-urile se cam beau in oras, la o crasma]. Am si o colectie de chiloti de la Andra din diverse orase [noroc cu ea ca se duce destul de des in vizite]. Bineinteles ca mai primesc si gherle, tiganii colorate de care nu stiu cum sa scap mai repede [regula mea, arunca-le la urmatoarea curatenie de Craciun], iar de fiecare data zic, pe buna dreptate: O vai, dar nu trebuia [logic ca ma puteam lipsi de cacatul asta kitchos pe care mi l-ai cumparat tu cu drag]. 

Deci care e treaba? Oare sa fie nimicurile astea dovada absoluta ca ne gandim la lumea de acasa atunci cand  umblam prin tari straine? Oare sa mai incurajam mult marketing-ul asta care ii imbogateste pe multi oameni? Oare nu putem sa spunem "m-am gandit la tine" cand ma prajeam la soare in timp ce tu munceai ca sclavu'?

Memories

This world is watching me...