All the souvenirs

Nu stiu cine a inventat treaba cu suvenirurile pe care le aduci cand vii dintr-o vacanta, dar le urasc cu pasiune. Eu una stiu ca trebuie sa cumpar 10 bucati de cadouri de pe oriunde ma duc. O vedere, un magnet, o pereche de chiloti, o margea, orice numai sa nu vin cu mana in fund. Doar ca nu sunt asa relaxata, gen ma duc intr-un magazinas in ultima zi a calatoriei si dau iama in mizeriile astea de 5-10 euro. Nuu, de cand plec imi fac griji ca trebuie sa cumpar, am in cap o mie de liste si niciodata, dar absolut niciodata nu sunt multumita cu ce am cumparat.  

Ce cumpar: pentru o puzderie de lume magneti si vederi. Pentru Andra cumpar chiloti sau bijuterii [e o chestie reciproca pe care am initiat-o acum muulti ani]. Pentru frati-miu iau camasi, tricouri sau parfumel. Pentru ai mei iau calendare, seturi de coasters [chestiile alea pe care iti pui paharul ca sa nu lasi urme pe mobila], CD-uri cu muzica, tablouase si alte minunatii pe care sa scrie musai orasul/tara vizitate. Ah si ciocolata de 3kg din duty free, aia Nestle cu alune mari. Uite, gigel, ti-am adus un breloc rasuflat, iti place? Asta e de pe tour eiffel, nu altceva. Oare chiar lumea apreciaza astfel de mici atentii sau le arunca intr-un sertar/cos de gunoi?

Ce imi cumpara mie lumea: mie imi plac vederile pe care le atarn cu gratie la biroul meu de corporatist [cliseu, stiu]. Am de asemenea frigiderul plin de magneti care de care mai colorati. Am si o colectie de pahare de shots, pe care sincer nu cred ca o voi folosi vreodata [shot-urile se cam beau in oras, la o crasma]. Am si o colectie de chiloti de la Andra din diverse orase [noroc cu ea ca se duce destul de des in vizite]. Bineinteles ca mai primesc si gherle, tiganii colorate de care nu stiu cum sa scap mai repede [regula mea, arunca-le la urmatoarea curatenie de Craciun], iar de fiecare data zic, pe buna dreptate: O vai, dar nu trebuia [logic ca ma puteam lipsi de cacatul asta kitchos pe care mi l-ai cumparat tu cu drag]. 

Deci care e treaba? Oare sa fie nimicurile astea dovada absoluta ca ne gandim la lumea de acasa atunci cand  umblam prin tari straine? Oare sa mai incurajam mult marketing-ul asta care ii imbogateste pe multi oameni? Oare nu putem sa spunem "m-am gandit la tine" cand ma prajeam la soare in timp ce tu munceai ca sclavu'?

Memories

This world is watching me...