Nu stiu cum se face insa in ultimul timp ma lupt cu 2 versiuni ale personalitatii mele. Sa explic: una e genul Wall Street, bataioasa, serioasa si grava; alta merge pe filozofia sanatoasa: "nu ne spetim, viata e scurta". Si exemplele:
- seara totul e grav din punct de vedere profesional. Trebuie sa termin prezentarea, sa fac si aia si aia, in total n lucruri si timpul nu e suficient. Da, clar, ma trezesc la 6-7 si ma apuc de lucru si pana la 6 seara sunt brici. Cu asta ma culc in minte. Dupa care vine dimineata. Bai, lucrurile nu mai par asa agitate. Da maaa, am multe de facut, dar e ok, o sa am timp, nu trebuie sa behai de la 7, stau pana mai tarziu si tot e ok. Sa fie pace in lume si sa dam snooze 15minute.
- seara se pun la cale planurile marete de viitor. Da, o sa mananc doar mere si un gratar chinuit de pui pana ajung la 49 de kile. Si o sa imi programez manichiura in fiecare saptamana. Si o sa ma vad cu toate persoanele cu care nu m-am vazut de mult. Si o sa ma duc in fiecare weekend acasa la mama. Si o sa merg mai mult cu metroul decat cu taxiul si o sa economisesc bani. Si o sa imi cumpar masina cand o sa vad ce economii serioase am reusit sa adun. Dupa care vine dimineata. Merele sunt a intaia, dar behai de foame. Incep manichiura de saptamana viitoare, sun mai incolo daca e. N-am chef sa socializez in seara asta, poate maine. Nu pot weekend-ul asta acasa, poate celalalt. Gata, e ultimul taxi pe care il mai iau din sila de a merge pana la metrou. N-am strans niciun ban, oare sa pun la Loto??
Cumva cam asa merg lucrurile pentru mine, media da ok zic :) Pun ceasul la 7 si bag ca migu', zise versiunea mea ambitioasa. Te cufunzi in perna si amani un pic ca e luni, zise strengara din mine.
Oare sunt ciudata tare? Din doua una, dar s-o stim si noi...
This world is watching me...
