Ready for sleep?

Pentru ca ma aflu in (ne)fericita situatie de a trebui sa imi cumpar un nou pat, m-am apucat cu drag si spor sa caut astfel de obiecte de mobilier. Importanta unui pat bun nu e indeajuns de promovata, pana la urma si aici se face diferenta dintre o dimineata voioasa si una greu de intampinat. 

Primul pas a fost sa studiez locatia si amplasamentul viitorului loc de dormit. Am o garsoniera destul de incapatoare, insa spatiul este limitat; trebuie sa fie situat langa perete, poate chiar pe colt. Nu poate sa fie pat matrimonial de mijloc [damn]. 

Bun, dupa asta, m-am gandit la ce vreau: sa fie pat, canapea extensibila, coltar, vreo chestie futurista? Sa arate bine in caz de vizite si practic [vezi canapeaua sau coltarul pe care le poti strange oricand] sau comod [pat cu o singura saltea pentru mai putine dureri de spate]? Sa fie sofisticat [vezi piele sau alb imaculat] sau util [huse uni/colorate care se dau jos pentru a fi spalate]? Sa investesc in ideea ca o sa-l am mult timp sau sa merg pe strategia mea in viata de varietate pe termen scurt? Aici a intervenit elementul de indecizie: imi doresc foarte tare un pat mare mare, inalt, din lemn masiv, in care sa iti vina mai mare dragul sa te arunci sau sa intreprinzi activitati sportive; din pacate, spatiul nu-mi permite extravaganta asta. Imi doresc iarasi foarte tare si o canapea sau un coltar mare mare [a se vedea elementul comun, marimea:)] de un alb perfect care sa se incadreze in mod armonios in singura mea camera; sa vin de la serviciu seara si sa ma pun pe canapea, sub paturica cosy, sa dau drumul la un film* si sa-mi pun o pahar de...sa-i zicem cacao cu lapte :) Vezi, aici mi-am dat eu seama ca lozul meu e necastigator. Nu pot avea nici una nici alta asa ca trebuie sa ma limitez la posibilitati [man, this sucks].

OMeGe, estoy en el club

Am fost sambata intr-un club de fite din Bucuresti. Unde intalnesti oameni de tot felul, dar mostly diversi si cumva dintr-o lume cu care ma intersectez din ce in ce mai putin. Adica persoane din lumea modei, designeri, manechine si modele [nu am stiut niciodata diferenta anyways], afaceristi, cantareti si cantarete si foarte multi expati. Buun, pe langa peisajul colorat, mai apar si oameni cu personalitati puternice si cu un stil vestimentar pe masura ce denota vadita intentie de a epata. Aceeasi oameni in fiecare saptamana. Pana aici totul magic si frumos.

Shoulda

Pentru ca viata inseamna si greseli si momente confuze si dezamagiri si ghinioane si vise tampite. Pentru ca din multe greseli nu invatam nimic si pentru ca cateva dezamagiri invatam cate putin. Pentru ca drumul e lung si anevoios si necesar. Pentru ca frica de a esua nu ne poate taia aripile. Pentru ca intr-o zi vom fi sus, acolo unde vrem.

Dreamed when I shoulda done
Done when I shoulda only dreamed
But it's fine now I'm still on my way up...
Shoulda

This world is watching me...

Snow fucking white

Deci e nasoala treaba cu ninsorile si codurile portocalii din ultimul timp. De obicei, auzi de tot felul de nenorociri prin alte parti dar afirmi ca tie iti place iarna, e misto, ca e frumos cand e alb totul, ca e liniste si pace. Bun, vezi pe urma traficul din Bucuresti si mocirla de pe jos [nici vorba de alb imaculat] si continui cu teoria ta ca e totusi placut si ca poti oricand sa iti bagi picioarele si te duci cu placa la munte. Dupa care te loveste...Vine vijelia, vin nametii, masina nu prea se mai distinge de zapada, nu poti circula pentru ca drumurile sunt inchise, oamenii din zonele cele mai afectate de ninsori sunt efectiv blocati in case, fara mancare si medicamente; miracolul alb nu mai e asa inocent. Si zau, ce vezi in filme e doar regizat. Da, e dragut sa te bucuri de zapada cat vezi cu ochii cand esti la o cabanuta, cu prieteni aproape, cu vin fiert, cu semineu si blana de urs pe jos si cel mai important cand esti INAUNTRU si privesti pe geam. Nu cand dai la lopata si blestemi raniti si cruci. Nu cand orasul in care locuiesti are un sistem minunat de dezapezire. Nu cand nu poti ajunge din punctul A in B in mai putin de 2 ore. Nu cand esti izolat in casa.

Concluziile sunt simple:
1/ Nu sunt si nu voi fi vreodata a winter person
2/ Ninsorile astea nu sunt normale si daca mai aud pe cineva ca isi doreste zapezica, il strang de gat.
3/ Oricand e bine sa ajuti. Cu mancare, cu bani, cu buna vointa.
4/ Apparently si codul are culoare politica in Romania...


This world is watching me...I'm covered in white...

Definitely maybe

Pentru ca vremea de afara e tot mai neprietenoasa, iar eu sunt bolnava si amarata, am decis sa profit de weekend si sa bag filme pe banda rulanta. Am optat pentru ceva usurel, comedii sau filme de dragoste [da, femeile cred ca viata e ca in filme]  in speranta ca o sa-mi recapat buna dispozitie pierduta in urma unei dureri crunte in gat, unei stari febrile si unei injectii mirobolante.

Bun, printre filmele nominalizate sa-mi asigure titlul de cel mai lung si plictisitor weekend in casa, am dat de o productie mai veche, dar cu real potential de a ilustra niste pilde solide de dragoste si viata lunga - Definitely maybe. Marturisesc fara rusine ca actorul Ryan Reynolds a fost cel care m-a convins din prima, n-a mai contat povestea sau rating-ul de pe imdb. 

Bai, filmul nu a fost cine stie ce, nu l-as recomanda vreunui cinefil [decat daca e o femeie aflata intr-un moment vulnerabil] insa mi-a atras atentia o teorie pe care o emite unul dintre personaje. Nu este vorba de a gasi persoana potrivita cu care sa ramai pana la sfarsitul vietii, ci momentul de timp face toata diferenta. Adica nu conteaza cine ci cand. Momentul in care tu esti pregatit pentru chestii serioase si iti doresti o relatie/familie/angajament. Iar persoana cu care esti in acel moment sau cea pe care o intalnesti ulterior are toate sansele sa fie asa zisa jumatate. De fapt, nu intalnesti persoana si pac te loveste angajamentul ci perspectiva ti se schimba si vezi altfel persoana de langa tine. Trebuie sa recunosc ca am simtit o semi revelatie, acum pot sa-mi explic multe esecuri sentimentale cu simpla idee ca nu a fost momentul potrivit. Al meu sau al lui. 

Bucuroasa nevoie mare de mica mea descoperire [acum ii inteleg pe cei care au reusit sa demonstreze teorema lui Fermat], ma duc linistita la culcare. Acum nu trebuie decat sa sper ca intersectia momentelor noastre potrivite nu returneaza multimea vida. Ryan, micutule, momentul tau potrivit cand e?

This world is watching me...is this a good timing?:)

A moment worth remembering

Am asa cateva momente din viata care mi-au ramas intiparite in cap si care ma fac sa tresalt de fiecare data cand mintea mea le rememoreaza atent, detaliu cu detaliu.

N-o sa uit niciodata:

- cand un coleg de liceu de care imi placea mi-a adus cele mai urate crizanteme pe care le-am vazut vreodata. Galbene si monotone. Imi venea sa i le arunc in fata insa gestul in sine a contat mai mult decat o mie de cuvinte pompoase.

- cand dragostea vietii mele din liceu a venit la majoratul meu la munte, la haat distanta de locul de bastina, desi imi spusese ca nu crede ca ajunge. Cu un zambet, un ursulet de plus si un parfum. Ursuletul de plus il am si acum, iar parfumul imi da fiori in continuare

- cand m-am mutat la camin in Bucuresti si am realizat ca sunt pe cont propriu

- cand am agatat un baiat simpatic la o nunta ce promitea multa plictiseala. Nu am fost niciodata adepta primului pas insa momentul ala a fost perfect.

- cand eu si prietena mea cea mai buna am iesit sa sarbatorim cea de'a 24 aniversare a ei intr-un mod light si ne-am intors a doua zi de dimineata, fara vlaga si cu dureri crunte de picioare de la dans

- cand am dormit prima oara in garsoniera cumparata cu mari eforturi financiare

- cand am gatit prima mea supa de ceapa [ok, gatit e mult spus]

- cand l-am vazut pe fratele meu dansand valsul mirilor si emotia si dragostea i se citeau pe fata.

- cand am declarat ca Madrid este orasul meu preferat dupa noapte furtunoasa  intr-un hotel fara pretentii -  I shall say no more :)

Inchid ochii sa dorm, oare la care dintre momentele mai sus amintite sa ma gandesc?

This wolrd is watching me...