Pentru ca vremea de afara e tot mai neprietenoasa, iar eu sunt bolnava si amarata, am decis sa profit de weekend si sa bag filme pe banda rulanta. Am optat pentru ceva usurel, comedii sau filme de dragoste [da, femeile cred ca viata e ca in filme] in speranta ca o sa-mi recapat buna dispozitie pierduta in urma unei dureri crunte in gat, unei stari febrile si unei injectii mirobolante.
Bun, printre filmele nominalizate sa-mi asigure titlul de cel mai lung si plictisitor weekend in casa, am dat de o productie mai veche, dar cu real potential de a ilustra niste pilde solide de dragoste si viata lunga - Definitely maybe. Marturisesc fara rusine ca actorul Ryan Reynolds a fost cel care m-a convins din prima, n-a mai contat povestea sau rating-ul de pe imdb.
Bai, filmul nu a fost cine stie ce, nu l-as recomanda vreunui cinefil [decat daca e o femeie aflata intr-un moment vulnerabil] insa mi-a atras atentia o teorie pe care o emite unul dintre personaje. Nu este vorba de a gasi persoana potrivita cu care sa ramai pana la sfarsitul vietii, ci momentul de timp face toata diferenta. Adica nu conteaza cine ci cand. Momentul in care tu esti pregatit pentru chestii serioase si iti doresti o relatie/familie/angajament. Iar persoana cu care esti in acel moment sau cea pe care o intalnesti ulterior are toate sansele sa fie asa zisa jumatate. De fapt, nu intalnesti persoana si pac te loveste angajamentul ci perspectiva ti se schimba si vezi altfel persoana de langa tine. Trebuie sa recunosc ca am simtit o semi revelatie, acum pot sa-mi explic multe esecuri sentimentale cu simpla idee ca nu a fost momentul potrivit. Al meu sau al lui.
Bucuroasa nevoie mare de mica mea descoperire [acum ii inteleg pe cei care au reusit sa demonstreze teorema lui Fermat], ma duc linistita la culcare. Acum nu trebuie decat sa sper ca intersectia momentelor noastre potrivite nu returneaza multimea vida. Ryan, micutule, momentul tau potrivit cand e?
This world is watching me...is this a good timing?:)
