My head in the clouds

Cred ca fiecare femeie viseaza la barbatul fatal, simpatic si cuceritor pe care sa-l intalneasca in cele mai ciudate situatii. Cel care o salveaza cand nu-i mai porneste masina (suspect, nu-mi imaginam ca ar trebui sa deschid capota vreodata) - ea imbracata office si tocuri de mare angajament, vadit nepregatita pentru o astfel de interactiune cu masina; el, scos din reviste, apare din senin cu cele mai onorabile intentii de a-si sufleca manecile camasii Boss si de a face un gest de caritate. Si chestia e ca da, masina te lasa in momente cheie, dar nu opreste nimeni sa faca un gest, ci te claxoneaza si iti ureaza multa bafta (in afara traficului rutier pe viitor).

Sau cel care ii cara cumparaturile din supermarket sambata dimineata - ea, spontana, nemachiata, parul ravasit, a iesit din casa pentru alimente de baza, nu si-a imaginat ca shopping-ul spontan poate avea astfel de dimensiuni, therefore se trezeste cu mai multe pungi la casa, pe care evident nu le poata cara; aici apare in scena el (desigur ca si barbatii se trezesc sambata dimineata sa faca piata), care, pe langa faptul ca arata incredibil de bine, se dovedeste a fi un gentleman si o ajuta pe biata femeie sa care minunile achizitionate. Ea se gandeste ca mai bine s-ar fi machiat, dar vai, frumusetea naturala si cea a sufletului valoreaza cat fluidul iluminator Lancome si fondul de ten Shiseido. Sigur, astfel de evenimente se pot intampla la tot pasul, doar viata bate filmul, right? Da, dimineata, desi te-ai astepta la un circuit rapid in magazin, se intampla ca pensionarii sa se trezeasca f devreme si sa populeze supermarketul, familiile sa isi ia copiii si sa sarbatoreasca cu totii mersul la Carrefour, iar tipii mai sus mentionati sa doarma cu prietena recent dobandita in club in noaptea precedenta.

Ah, si tipul din avion...Da, da, intotdeauna iti imaginezi ca te sui in avion si fix langa tine se asaza un el cu totul si cu totul charming...care te provoaca la o discutie profunda  incat nici nu-ti dai seama cum au zburat (literally) cele cateva ore petrecute in avion...da, aveti atatea lucruri in comun, parca va cunoasteti de o viata, ati ales acelasi tip de sandwich in avion (cheese or ham erau optiunile, dar still puteati sa ratati) - e clar, it's meant to be...Unde vreti bilet, la geam sau la culoar? As dori cu vedere la el, daca se poate. Bagaj? Da, un bagaj de cala si unul emotional, de la fostul.

si realitatea e ca...intotdeauna stai langa o doamna care iti ocupa jumatate din scaun, ai 2 copii in spate cu potential maxim de zbenguiala si bonus pt cursele low cost un cuplu galagios cu multe bagaje (sacose rafie indesate la capacitate marita) care isi povestesc pe larg experientele culturale din excursiile de pana acum.

Thank you for choosing Lufthansa, please wake up now.

This world is watching me...

Love don't cost a thing they say

Iar incep cu se zice povestioara mea de azi...Deci, se zice ca dragostea nu costa nimic, e for free, pentru toata lumea din belsug. Cum sa nu...sa explic si motivele pentru care nu cred in asa ceva...

In primul rand, trecutul (inca prezent pentru unii) ne arata ca cele mai solide casnicii sunt cele aranjate , in urma unor "beneficii" de ordin material oferite de catre parintii mirelui. Dai frate mult aur, camile, toata averea ta si o iei pe Esmeralda, senzuala din cap pana in picioare, la cei 13 ani ai ei, cu o maturitate si inteligenta emotionala iesite din comun si traiti happily ever after. Chiar si cand o bati, o inseli si ii torni 10 copii. Deh, dragostea, bat-o vina...

Dupa aia, tot la capitolul chestii aranjate sau platite din domeniu...sunt oameni care platesc pentru sex, pentru striptease (de acord, nu e dragoste) dar si pentru o simpla conversatie...pentru cineva care sa ii asculte si sa le spuna chestii dragute...how so?

Revenim la dragostea din zilele noastre...pretul variaza de la un trai de lux pana la chestii SF...mai precis, domnisoarele care isi vand "dragostea" unui domn serios, stabil dpdv financiar, usor trecut de orice primaveri, dar cu un sufleeet... Da, draga, stim ca nu e din cauza banilor, tu chiar ii apreciezi inteligenta si simtul umorului...Sau, ne cunoastem de cand era impresarul meu, m-a ajutat mult in cariera - el mi-a remarcat vocea si eu parul grizonat si CLS-ul...

O chestie tare pe care am citit-o ieri a fost ca Jay Z i-a cumparat sotiei sale, Beyonce o insula cu ocazia zilei de nastere. Nimic spectaculos, vreo 20 de milioane de dolari, poate fi considerat un cadou simbolic. Nu stiam ce sa-ti iau, baby, poftim insula ta, sa nu mai zici data viitoare in Bahamas ca stam cu toti taranii pe plaja....

Pentru oamenii normali, care sunt fericiti in dragoste sau care aspira la love & happiness - se aplica mai mult sau mai putin regula...stii tu, ne-am vazut, ne-am placut, ne-am indragostit si toate bune si frumoase...nu platesti nimic cica...desi daca ma gandesc cat pretuiesc eu libertatea, as zice ca dragostea e cam scumpa...
si totusi, as vrea sa ma coste toata viata...

This world is watching me...

4 weeks

Intalnesti pe cineva...
totul ok, prima intalnire...emotii...cu ce ma imbrac? unde mergem? despre ce vorbim? trebuie sa nu vorbesc mult, sa nu intru in detalii despre viata mea, mergem pe varianta fata misterioasa...da, asta ii incita pe barbati...ma imbrac dragut, dar nu sexy...rad la glumele lui...hmm, nu e asa rau, chiar imi place, am petrecut 3 ore frumoase...sper sa nu ma invite la el totusi, e prea devreme...oare ma suna maine?

prima saptamana e ok, ne dam mesaje intruna...ne dam likes pe facebook, ne vedem, ne pupam....pare sa fie o relatie...
a doua saptamana...gata, s-a pus problema "la mine sau la tine?". deh, cat sa mai astepti? il inteleg si pe el...prima oara zici nu...a doua oara eziti...a treia oara deja iti pui periuta de dinti in geanta...buuun, ajungem la el:
 "vrei sa bei ceva? - se uita de parca deja m-a dezbracat
niste vin, eu nu prea tin la bautura :) -zic emotionata
lasa, e ok, esti cu mine -imi zambeste cu subinteles"
ok, vinul e numai bun, mergem direct spre pat...n-ar trebui sa am emotii, dar...trebuia sa nu fi mancat azi nimic, maine jur ca ma duc la sala..."la ce te gandesti?" zice el - m-am blocat un pic, realizez ca vinul ma face sa zic prostii :"La tine", bajbai emotionata. 15 minute mai tarziu stam cu un zambet mare pe fata...fumam tigara de dupa...da, avea dreptate, what's the point in waiting? doamne, de cand n-am mai facut asta, nu stiu ce asteptam atat...

a treia saptamana...sexul merge din ce in ce mai bine. oare sa-l prezint prietenilor? ne afisam impreuna in club? sau e ciudat? mergem la mare, facem poze, totusi, parca vorbim mai rar, suntem amandoi la fel de ocupati...si totusi noptile le petrecem impreuna...lasa, asa sunt relatiile din ziua de zi...

a patra saptamana...simt ca nu ne potrivim asa de bine...si el nu mai e la fel ca la primele intalniri...oare ne-am grabit? ce s-a intamplat? hmm, cred ca nu o sa mearga...da, dar sexul...

ne despartim...cred ca nu a fost sa fie...oricum ramanem prieteni pe facebook...

This world is watching me...

Thank you but no

Nu stiu cum e mai bine, sa fii batos si independent pana in panzele albe sau sa impresionezi prin usoara vulnerabilitate, prin faptul ca recunosti ca ai nevoie de alte fiinte umane pentru a trai in pace si iubire. Eu sunt in prima categorie; daca as putea, as face totul singura, as esua, as lua-o de la capat. Sub nicio forma nu as cere ajutorul in ideea tampita ca ma descurc intotdeauna singura. Well, nu e chiar asa. Nu ma descurc intotdeauna singura, iar singuratatea ma sperie destul de tare. Nu vreau sa fiu Barbie care nu poate merge pe jos pentru ca isi strica pantofiorii roz dar nici Xena, printesa razboinica de care se teme orice barbat.

Ideea e ca whatever u choose trebuie sa nu fie fals. Daca simti ca trebuie sa cuceresti lumea singura, do it, dar incearca sa te bucuri de victorie cu cineva; daca esti mereu preferata celor din jur si sugerezi neajutorare sau dorinta de protectie probabil ca ai o viata mai usoara :) nu ma pronunt, never been on that side...

pana una alta, cred ca revin la blond...poate barbie nu e o idee asa rea :P


This world is watching me...

My attendance is bad, but my intentions are good

Cred ca traim intr-o societate absolut decadenta. Cred ca lumea a uitat ce inseamna sa fii bun. Cred ca alergam sa ne indeplinim telurile fara sa clipim si sa ne uitam in jur. Sa vedem cum ii afecteaza pe altii deciziile si lupta noastra continua. Oamenii inchid ochii si se gandesc la bani, profit, deal-uri, criza de timp, investitii si variatiuni pe aceeasi tema. Sigur ca avem aspiratii, sigur ca vrem sa traim mai bine, dar ce sa o facem pacalindu-i pe ceilalti? De ce sa moara capra vecinului? De ce am uitat sa zambim, sa ii ajutam pe altii, fara sa asteptam ceva in schimb? De ce nu facem acte de voluntariat? De ce asteptam tot timpul maine, ca sa schimbam ceva? De ce reducem lumea noastra la mail-uri, prezentari si impresie buna la serviciu? De ce doar intentiile noastre au ramas bune si nu si actiunile? De ce ne scuzam ca nu avem timp?

As vrea sa fiu mai buna, nu doar sa am intentii bune...


This world is watching me...

Life is so fucking precious

Remember when you did something for the first time? The excitement? The thrill? The fact that you had no idea whether it was good or bad nor how it will end? To this kind of stuff I'm referring to...No regrets, just live :)
We don't get back these years..so make sure you try everything with a big smile on your face...the time is by your side now...

I'm in loveeeeeee

This world is watching me...

Cause you saved my life once

Azi vreau sa scriu despre oamenii care mi-au influentat viata, deciziile, personalitatea, visele...Oameni de la care am invatat, oameni care au fost alaturi de mine, oameni care m-au criticat cand aveam nevoie, oameni care mi-au ridicat moralul si oameni care m-au facut sa vad lucrurile un pic altfel...
Avem atata nevoie de oameni, parinti, frati, surori, prieteni, iubiti...pentru ca ne iubesc, pentru ca ii iubim...pentru ca ne-au salvat de atatea ori...fara sa-si dea seama, fara sa ne dam seama...

Multumesc, multumesc, multumesc pentru ca ati fost, sunteti si veti fi aici...aici in inima mea...

Cause you saved my life once


This world is watching me...

What would you do for fame?

Fiecare isi seteaza propriile limite pana unde poate merge si unde trebuie sa se opreasca cand vine vorba de a obtine ceea ce isi doreste. Unii sunt mai modesti si traseaza limite precaute si convenabile...Frate, am ajuns la limita, mai mult de atat nu pot, din principiu...Haide sa stau eu low profile, asa se cuvine, si la un moment dat o sa imi descopere cineva talentul sau o sa-mi admire devotamentul si munca depusa; si atunci, sa vezi atunci, o sa fie statui in tot orasul si lumea o sa ma opreasca pe strada sa ma felicite!!! Nimic mai gresit - e un caz atat de rar, incat nu merita sa mai discutam...Tot ce se intampla in majoritatea cazurilor e ca devii frustrat si apoi resemnat cu ceea ce ai. Daca poti sa traiesti asa multumit cu se intampla in viata, you're a lucky fool.

Apoi, sunt oamenii de la extrema cealalta - nu stiu daca ii admir sau daca imi displac cu pasiune...Sunt aceia care se baga in sufletul oricui, se fac placuti sau aparent placuti oriunde, au foarte multe cunostinte, prieteni (nu, nu e un lucru rau, dar continui), dar in esenta sunt mai falsi decat o pereche de sani siliconati (n-am nimic impotriva sanilor, ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place). Acesti oameni, a nu se confunda cu oameni truly nice and popular, nu au limite. Ar face orice ca sa ajunga ei sus. Trec peste alti oameni, peste sentimente, peste principii, peste tot...Sa fie oare suficienta justificarea ca isi indeplinesc visul/cariera? E la fel de sec ca si clasicul raspuns dintr-un interviu de job: "Sunt o persoana foarte ambitioasa si perfectionista". Partea draguta e ca multi reusesc asa...Ma intreb daca e sustenabil in timp, daca poti cladi un lucru solid pe aparente, sau daca, atunci cand ti-e lumea mai draga, totul se prabuseste intr-un ritm ametitor.

Nu o sa continui sa vorbesc de oamenii echilibrati, super ok, care fac si au exact pe masura implicarii lor.
Fame, faima, cu totii aspiram la asta, in diferite forme si intelesuri. So, how much is too much si how few is too few cand vine vorba de realizarea dorintelor? Unde zici STOP?Si daca ai parte, cum stii ca e real? Conteaza?

This world is watching me...

Miss you

Nu, nu o sa fie un post trist...not again...just that I miss you so much and I am happy that I miss you...cause this means you're not here in my life, ruining it...

http://www.youtube.com/watch?v=5DUCKGyojpE

This world is watching me...

I'll be waiting

As long as I'm living I'll be waiting...

I realized now...I hope you did too...

This world is watching me...