Please leave a message after the beep

Inca nu m-am decis cum sa denumesc post-ul asta. Dar stiu sigur ca vreau sa scriu despre relatii dead end, despre oameni cu care nu mai vorbesti, despre chestii pe care nu ar trebui sa le mai faci. Deci, cu totii avem in agenda telefonului oameni cu care nu mai vorbim, avem in lista de Messenger oameni pe care ii recunoastem vag din poze, oameni pe Facebook pe care ii pastram doar pentru ca da bine.

Ma intreb, de ce nu stergem numerele de telefon ale fostilor prieteni? de ce nu curatam lista de Mess? de ce nu selectam lista de Facebook? de ce ne incapatanam sa pastram oameni cu care stim sigur ca nu vom mai vorbi ever? Da, e sentimentul ala "poate ca intr-o zi, cine stie cum avem nevoie". That's just wrong. Nu avem nevoie de 1000 de contacte, nu o mai folosim numarul ala de telefon, de ce mama naibii nu putem sa il stergem? Vreau sa fiu populara, vreau sa am acolo 1 milion de virtual friends...pe bune? de ce sa nu ai 100 si aia buni? nu frate, daca nu ai peste 500 nu esti cool...

m-am uitat in agenda telefonului, am 764 de contacte. Cu cati vorbesc macar saptamanal? 20 poate. M-am uitat in lista de Messenger, am 325 de asa zisi prieteni. Cu cati ma chat-uiesc? Maxim 3, pentru ca stau tot timpul invisible caci nu am chef de socializare. Pe cati poti sa sun la 3 dimineata asking for advice/help? Fix 2. Cred ca aici e marea greseala. Nu ai nevoie de atatia oameni, ai nevoie doar de oamenii care conteaza pentru tine si pentru care contezi. Dar dintr-un motiv cat de poate de stupid, ne place sa avem cat mai multe cunostinte. Pentru ca nu stii niciodata "cand ai nevoie". E trist, e meschin, dar e ceea ce facem cu totii.

Eu nu am curaj sa ma apuc sa sterg in disperare, vreau sa cred in minciuna asta. Ca sunt nice si ca am prieteni. Tu in ce crezi? In agenda telefonului, in lumea virtuala sau in ceea ce iti spune inima ta, dar nu vrei sa asculti?

This world is watching me...

Easy come, easy go

Lucrurile pe care le obtii cu usurinta se duc la fel de usor? si de ce ma rog? de ce sa fie complicat cand poate fi simplu? da, tot respectul pentru toata munca grea din spatele oricarui lucru maret, dar nu pot sa nu ma gandesc daca nu cumva era si o cale mai usoara...
da, e o satisfactie mai mare cand stii ca ai luptat si ti-a iesit pana la urma...da, e sentimentul ca esti puternic...da, nu toata lumea poate...da, inveti, te maturizezi...dar cateodata te saturi sa tragi atat de mult, te saturi sa fii puternic...cateodata vreau sa inchid ochii si sa se intample. Si stiu ca suna superficial, dar e uman...

de cand ma stiu, am luptat pentru lucrurile pe care mi le-am dorit...unele mi-au iesit, altele nu...am gresit, am cazut, am invatat din greseli, m-am ridicat, am cazut din nou...dar niciodata n-am renuntat...si probabil ca oricat as zice ca "I had enough" n-o sa renunt...insa ma enerveaza tare sa aud ca se intampla chestii naspa pentru ca esti puternic si le poti duce...nu frateee...sau ca lucrurile obtinute (mai) greu dureaza....nu, nu, vin, nu vin repede, pleaca la fel de rapid...

call me a pesimist, i know i'm not...

pana una alta, worth reading...omul asta chiar merita o recunoastere (after so many years)
Mario Vargas Llosa interview


This world is watching me...

Adevarul e ca te-am mintit

de ce mintim? de ce spunem chestii sa fie bine ca sa nu fie rau? de ce ne incurajam ca daca spunem se si intampla? de ce ascundem problemele?

pentru ca ar fi haos daca am spune cu totii ce gandim...pentru ca unele lucruri trebuie sa le pastrezi pt tine...pentru ca nu le spun parintilor ca am ajuns pe 3 carari acasa la ultima petrecere, pentru ca nu-i pot spune sefului meu ca habar n-are ce vorbeste, pentru ca nu-i spun colegei de vis-a-vis ca ma seaca maxim cum vorbeste toata ziua la telefon, pentru ca nu-i spun lui ca tresar de fiecare data cand ma suna, pentru ca nu si nu...

si pentru ca iti spun ca e ok de fiecare data, desi nu e, pentru ca iti zambesc, desi nu simt, pentru ca iti zic cateodata ce vrei sa auzi, desi stiu ca te menajez....si pentru ca ai lua-o razna daca ai stii tot ce gandesc...


This world is watching me...

You find me in da club

Nu pot sa ma abtin sa nu scriu despre oamenii din cluburile bucurestene. Oh, daa, daca vrei sa vezi ce inseamna sa ignori total varsta pe care o ai, acolo e locul potrivit. E simplu: fetele se imbraca, se accesorizeaza si se machiaza cu 10 ani peste varsta lor si arata ca niste dive usor obosite, iar domnii isi descheie cu nonsaltanta cativa nasturi de la camasa, indiferent de ordinul anilor pe care ii detin, in ideea ca banii compenseaza si pt decalajul de varsta.

deci, pe bune, m-am saturat sa vad domni trecuti bine de orice primavara care inca se cred irezistibili...ce cauti in club?? cand ar trebui sa stai cu nepotii?? de ce fortezi nota? de ce te afisezi cu tinerele la brat? da, raspunsul ar fi pentru ca poti...dar e atat de aiurea zau...inteleg ca nu ai familie, dar de ce nu ai? george clooney e cool, dar tu nu esti...

sunt burlac, nimeni nu m-a convins sa ma insor...super, ce sa zic, ramai cu convingerile tale si cu prietenul tau jack...

This world is watching me...

Forget, forgot, forgotten

Stau si ma gandesc cum naiba trec zilele, saptamanile, lunile, anii...Cum acum un an simteam ceva total diferit, cum gandeam altfel, cum traiam si cu cine impartaseam momente placute si mai putin placute...da, ne imaginam ca o fim prietene forever, ca o sa iesim cu acelasi grup, ca o sa iubim aceeasi persoana...in the end, nu...imi aduc aminte ca acum 3 ani ieseam cu grupul vesel din camin, ca acum 1 an eram indragostita de un coleg la modul total nepotrivit, ca acum 2 luni credeam ca am multi prieteni, ca ieri vroiam sa iti trimit un mesaj tampit in toiul noptii...
da, tin minte momentele dragute care mi-au influentat viata, tin minte oamenii care mi-au fost dragi, insa nu pot sa nu ma intreb ce s-a intamplat? da, e cursul vietii, dar momentul ala in care vrei sa opresti timpul, clipa aia pe care vrei sa o traiesti over and over again, lucrurile marete pe care le spui prietenilor, iubitilor, cunostintelor, promisiunile - ce se intampla cu ele? unde se duce totul? de ce in fiecare an schimbam peisajul din jur?

probabil ca si forever are un asterisc mic, mic cu (*pana la 3 ani) pe care nu-l vede nimeni decat dupa ce il traieste..

This world is watching me...

Hey hey, I think you're stupid

Daca vrei sa fii penibil, tranteste pe retelele sociale statusuri din melodii de mare angajament...da, tot ce vad e "I want to be a billionare"- wow, ma suprinzi, credeam ca banii n'aduc fericirea; "I love the way you lie"- sau minte-ma frumos, "I could really use a wish right now" - da, imi doresc sa gandesti din cand in cand; "Hey, hey, I think I like ya" - super, ce altceva sa fie mai dragut decat o declaratie de genul asta la care toata lumea sare cu comments - Pe cine, draga? Ai fost aseara in club? :)

Asteptam noi melodii, world better prepare, iar Gaga sa puna si ea un titlu mai catchy, nu doar Alejandro...ca nu da bine pe facebook...


This world is watching me...

My head in the clouds

Cred ca fiecare femeie viseaza la barbatul fatal, simpatic si cuceritor pe care sa-l intalneasca in cele mai ciudate situatii. Cel care o salveaza cand nu-i mai porneste masina (suspect, nu-mi imaginam ca ar trebui sa deschid capota vreodata) - ea imbracata office si tocuri de mare angajament, vadit nepregatita pentru o astfel de interactiune cu masina; el, scos din reviste, apare din senin cu cele mai onorabile intentii de a-si sufleca manecile camasii Boss si de a face un gest de caritate. Si chestia e ca da, masina te lasa in momente cheie, dar nu opreste nimeni sa faca un gest, ci te claxoneaza si iti ureaza multa bafta (in afara traficului rutier pe viitor).

Sau cel care ii cara cumparaturile din supermarket sambata dimineata - ea, spontana, nemachiata, parul ravasit, a iesit din casa pentru alimente de baza, nu si-a imaginat ca shopping-ul spontan poate avea astfel de dimensiuni, therefore se trezeste cu mai multe pungi la casa, pe care evident nu le poata cara; aici apare in scena el (desigur ca si barbatii se trezesc sambata dimineata sa faca piata), care, pe langa faptul ca arata incredibil de bine, se dovedeste a fi un gentleman si o ajuta pe biata femeie sa care minunile achizitionate. Ea se gandeste ca mai bine s-ar fi machiat, dar vai, frumusetea naturala si cea a sufletului valoreaza cat fluidul iluminator Lancome si fondul de ten Shiseido. Sigur, astfel de evenimente se pot intampla la tot pasul, doar viata bate filmul, right? Da, dimineata, desi te-ai astepta la un circuit rapid in magazin, se intampla ca pensionarii sa se trezeasca f devreme si sa populeze supermarketul, familiile sa isi ia copiii si sa sarbatoreasca cu totii mersul la Carrefour, iar tipii mai sus mentionati sa doarma cu prietena recent dobandita in club in noaptea precedenta.

Ah, si tipul din avion...Da, da, intotdeauna iti imaginezi ca te sui in avion si fix langa tine se asaza un el cu totul si cu totul charming...care te provoaca la o discutie profunda  incat nici nu-ti dai seama cum au zburat (literally) cele cateva ore petrecute in avion...da, aveti atatea lucruri in comun, parca va cunoasteti de o viata, ati ales acelasi tip de sandwich in avion (cheese or ham erau optiunile, dar still puteati sa ratati) - e clar, it's meant to be...Unde vreti bilet, la geam sau la culoar? As dori cu vedere la el, daca se poate. Bagaj? Da, un bagaj de cala si unul emotional, de la fostul.

si realitatea e ca...intotdeauna stai langa o doamna care iti ocupa jumatate din scaun, ai 2 copii in spate cu potential maxim de zbenguiala si bonus pt cursele low cost un cuplu galagios cu multe bagaje (sacose rafie indesate la capacitate marita) care isi povestesc pe larg experientele culturale din excursiile de pana acum.

Thank you for choosing Lufthansa, please wake up now.

This world is watching me...

Love don't cost a thing they say

Iar incep cu se zice povestioara mea de azi...Deci, se zice ca dragostea nu costa nimic, e for free, pentru toata lumea din belsug. Cum sa nu...sa explic si motivele pentru care nu cred in asa ceva...

In primul rand, trecutul (inca prezent pentru unii) ne arata ca cele mai solide casnicii sunt cele aranjate , in urma unor "beneficii" de ordin material oferite de catre parintii mirelui. Dai frate mult aur, camile, toata averea ta si o iei pe Esmeralda, senzuala din cap pana in picioare, la cei 13 ani ai ei, cu o maturitate si inteligenta emotionala iesite din comun si traiti happily ever after. Chiar si cand o bati, o inseli si ii torni 10 copii. Deh, dragostea, bat-o vina...

Dupa aia, tot la capitolul chestii aranjate sau platite din domeniu...sunt oameni care platesc pentru sex, pentru striptease (de acord, nu e dragoste) dar si pentru o simpla conversatie...pentru cineva care sa ii asculte si sa le spuna chestii dragute...how so?

Revenim la dragostea din zilele noastre...pretul variaza de la un trai de lux pana la chestii SF...mai precis, domnisoarele care isi vand "dragostea" unui domn serios, stabil dpdv financiar, usor trecut de orice primaveri, dar cu un sufleeet... Da, draga, stim ca nu e din cauza banilor, tu chiar ii apreciezi inteligenta si simtul umorului...Sau, ne cunoastem de cand era impresarul meu, m-a ajutat mult in cariera - el mi-a remarcat vocea si eu parul grizonat si CLS-ul...

O chestie tare pe care am citit-o ieri a fost ca Jay Z i-a cumparat sotiei sale, Beyonce o insula cu ocazia zilei de nastere. Nimic spectaculos, vreo 20 de milioane de dolari, poate fi considerat un cadou simbolic. Nu stiam ce sa-ti iau, baby, poftim insula ta, sa nu mai zici data viitoare in Bahamas ca stam cu toti taranii pe plaja....

Pentru oamenii normali, care sunt fericiti in dragoste sau care aspira la love & happiness - se aplica mai mult sau mai putin regula...stii tu, ne-am vazut, ne-am placut, ne-am indragostit si toate bune si frumoase...nu platesti nimic cica...desi daca ma gandesc cat pretuiesc eu libertatea, as zice ca dragostea e cam scumpa...
si totusi, as vrea sa ma coste toata viata...

This world is watching me...

4 weeks

Intalnesti pe cineva...
totul ok, prima intalnire...emotii...cu ce ma imbrac? unde mergem? despre ce vorbim? trebuie sa nu vorbesc mult, sa nu intru in detalii despre viata mea, mergem pe varianta fata misterioasa...da, asta ii incita pe barbati...ma imbrac dragut, dar nu sexy...rad la glumele lui...hmm, nu e asa rau, chiar imi place, am petrecut 3 ore frumoase...sper sa nu ma invite la el totusi, e prea devreme...oare ma suna maine?

prima saptamana e ok, ne dam mesaje intruna...ne dam likes pe facebook, ne vedem, ne pupam....pare sa fie o relatie...
a doua saptamana...gata, s-a pus problema "la mine sau la tine?". deh, cat sa mai astepti? il inteleg si pe el...prima oara zici nu...a doua oara eziti...a treia oara deja iti pui periuta de dinti in geanta...buuun, ajungem la el:
 "vrei sa bei ceva? - se uita de parca deja m-a dezbracat
niste vin, eu nu prea tin la bautura :) -zic emotionata
lasa, e ok, esti cu mine -imi zambeste cu subinteles"
ok, vinul e numai bun, mergem direct spre pat...n-ar trebui sa am emotii, dar...trebuia sa nu fi mancat azi nimic, maine jur ca ma duc la sala..."la ce te gandesti?" zice el - m-am blocat un pic, realizez ca vinul ma face sa zic prostii :"La tine", bajbai emotionata. 15 minute mai tarziu stam cu un zambet mare pe fata...fumam tigara de dupa...da, avea dreptate, what's the point in waiting? doamne, de cand n-am mai facut asta, nu stiu ce asteptam atat...

a treia saptamana...sexul merge din ce in ce mai bine. oare sa-l prezint prietenilor? ne afisam impreuna in club? sau e ciudat? mergem la mare, facem poze, totusi, parca vorbim mai rar, suntem amandoi la fel de ocupati...si totusi noptile le petrecem impreuna...lasa, asa sunt relatiile din ziua de zi...

a patra saptamana...simt ca nu ne potrivim asa de bine...si el nu mai e la fel ca la primele intalniri...oare ne-am grabit? ce s-a intamplat? hmm, cred ca nu o sa mearga...da, dar sexul...

ne despartim...cred ca nu a fost sa fie...oricum ramanem prieteni pe facebook...

This world is watching me...

Thank you but no

Nu stiu cum e mai bine, sa fii batos si independent pana in panzele albe sau sa impresionezi prin usoara vulnerabilitate, prin faptul ca recunosti ca ai nevoie de alte fiinte umane pentru a trai in pace si iubire. Eu sunt in prima categorie; daca as putea, as face totul singura, as esua, as lua-o de la capat. Sub nicio forma nu as cere ajutorul in ideea tampita ca ma descurc intotdeauna singura. Well, nu e chiar asa. Nu ma descurc intotdeauna singura, iar singuratatea ma sperie destul de tare. Nu vreau sa fiu Barbie care nu poate merge pe jos pentru ca isi strica pantofiorii roz dar nici Xena, printesa razboinica de care se teme orice barbat.

Ideea e ca whatever u choose trebuie sa nu fie fals. Daca simti ca trebuie sa cuceresti lumea singura, do it, dar incearca sa te bucuri de victorie cu cineva; daca esti mereu preferata celor din jur si sugerezi neajutorare sau dorinta de protectie probabil ca ai o viata mai usoara :) nu ma pronunt, never been on that side...

pana una alta, cred ca revin la blond...poate barbie nu e o idee asa rea :P


This world is watching me...