All & now

A mai trecut un an si iar vine momentul ala nesuferit in care te uiti inapoi si stai si analizezi ce ai facut tu in anul care sta sa treaca. Inca unul...

Buun, sa vedem - in primul rand, iarasi simt ca a trecut mult mai repede; ori nu am avut momente marcante ori am avut prea multe:) In ianuarie si februarie am fost in love, martie am fost sad din cauza ca eram in love, in aprilie, de ziua mea, mi-am dat seama ce prieteni draguti am [nu mi-a facut nimeni un tort pana acum, except for Mom], mai stiu ca a inceput foarte promitator, dar s-a terminat prost, in iunie am fost in concediu intr-o locatie de vis, iulie, august au trecut mult mai repede, dar clar au fost pline de distractii [for the sake of it, o sa adaug tampeniile la distractie], dar si de lucruri serioase, caci m-am mobilizat sa imi cumpar casutza mea :) Septembrie, octombrie si inceput de noiembrie hmm, am muncit cam mult, cred, pentru ca in afara de asta, nu imi pot aminti asa lucruri dragute. Cert e ca sfarsitul lui noiembrie si decembrie overall m-au gasit stresata, trista, obosita dar mostly confuza.  Nu sunt sigura ca am luat decizii intelepte, de fapt sunt sigura ca am gafat puternic in ultimul timp, pentru ca nu mai stiu ce vreau, nu am rabdare si nu mai suport sa aud "it will come, one day".

Acum, partea a doua e sa ma uit pe lista de anul trecut si sa vad daca am facut macar o mica parte din ce mi-am propus pentru 2010:
New year's resolutions

Ca sa fiu sincera e discutabil - ok, punctele bune sunt ca m-am dus la sala in mod constant, mi-am luat casutza [desi nu era pe lista], am scris mai mult si am petrecut mai mult timp cu oameni dragi [sau i-am descoperit]. Puncte nebifate sunt: nu am zambit mai mult, nu mi-am schimbat job-ul si nu m-am indragostit de acel ceva [spuneam eu, persoana, idee, loc]. In acelasi timp, am fost sad, mi-am plans de mila prea mult, am asteptat ca lucrurile sa mi se intample si am crezut in oameni de 2 bani, care m-au dezamagit. Ok, par mai multe oportunitati decat lucruri dragute, dar am tendinta sa vad intotdeauna partea goala a paharului.

Analiza asta probabil ca nu da bine la final, dar media poate fi considerata ok. Insa eu nu mai caut average-ul...
I want it all


This world is watching me...

Heads or tails

To be old and wise, you first have to be young and stupid...

Treaba sta cam asa: cand esti tanar si crezi ca ai lumea la picioare, faci the most stupid things. Dupa aia, o data cu trecerea anilor, incepi sa te amuzi sau sa-ti para rau de lucrurile pe care le-ai facut. Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu super sigura de o decizie care mai apoi s-a dovedit a fi cel putin gresita.

Atunci:[O sa fie bine, nimeni nu o sa sufere daca avem o relatie casual]

N-a fost, m-am dat cu capul rau de tot...

Atunci: [Sigur o sa-mi prinda bine sa mai fac o facultate]

Nu am facut decat sa pierd timpul, banii si neuroni...

Atunci: [Eu zic ca asta e drumul, fa dreapta linistit]

Era cealalta dreapta, am constatat dupa 86km...

Ideea e ca nu prea ai cum sa fii prudent si intelept de cand esti copil, adolescent sau in your early 20s. Nu poti sa nu faci chestii iresponsabile pentru ca asta e ceea ce iti permiti sa faci.  

deci, here I am, young, but mostly stupid...and I'm enjoying it...

This world is watching me...

One word

Nu cunosc nicio cale sigura care sa duca la succes, dar cunosc una care duce sigur la insucces: incercarea de a-i multumi pe toti. (Platon) 

Cu totii suntem tentati sa cadem in capcana asta - sa multumim pe toata lumea, sa fim placuti, sa spunem mereu ceva spiritual, sa facem lumea sa rada, sa fim apreciati si iubiti. Guess what? it's wrong!! either esti foarte fals either esti Maica Tereza caci altfel nu-mi imaginez. Chiar nu poti si nu trebuie sa poti. Pentru ca nu poti fi bun la toate, nu poti avea mereu glume in program cu colegii de serviciu, nu poti scoate o remarca decenta la sedinta de dimineata, nu iti doresti ii faci prieteni pe toti idiotii si nu vrei sa date un pierde vara doar pentru ca ti-e aiurea sa-l refuzi.

Era un film cu Jim Carrey, Yes Man , in care tipul isi propunea sa spuna da la whatever he is asked for an entire year in ideea ca this would make him happier. Hai sa privim si altfel - eu vreau sa fac acelasi lucru dar cu nu :) Da, ideea filmului - say YES to life o mentinem, insa say NO to crap.

Vreau sa spun NU mai des la toate cerintele stupide si lucrurile care nu ma inspira cu nimic, la toti asa-zisii prieteni cu care vorbesc din an in Paste dar care au tupeul sa ma sune cand au nevoie si sa-mi reproseze subtil ca eu nu-i sun, la toti barbatii care nu ma iubesc [which is, almost 100% of the men I know], la toti oamenii de la care nu am ce sa invat, ci mai mult, ma trag inapoi si la toti infumuratii care se cred destepti si destepte si traiesc degeaba pe pamantul asta.


this being said, i'm done

This world is watching me...

Lunes de fiel

Am citit cartea asta si m-am cam blocat.

Luni de fiere

Bai, am citit-o cu sufletul la gura. Nu pot sa spun ca mi-a placut la nebunie insa nu am putut sa o las din mana. Pe scurt, vorbeste despre drama cuplului contemporan, insa in mod sigur nu a fost inca o cugetare plictisitoare despre ce se intampla si cum decurg lucrurile intr-o relatie.

Povestea incepe usurel asa, un cuplu cuminte pleaca intr-o croaziera spre India, cu cele mai bune si de altfel culturale intentii. Pe vas apare in schema jumatatea masculina din cuplul 2 care retraieste povestea lui de dragoste [si ura, vedem pe parcurs], povestind jumatatii masculine din cuplul 1. Pare complicat, dar nu e. Ideea e ca povestea cuplului 2 e socanta. Stau si ma intreb cum naiba poti sa iubesti si sa urasti atat de mult o persoana? Aceeasi persoana. Cum poti sa fii una cu persoana pe care o iubesti, cum poti sa o venerezi, sa te obsedeze calitatile, dar mai ales defectele ei? Si dupa ce ai vazut totul, sa o urasti cu pasiune. Si sa o distrugi. Si sa accepti toate mizeriile din simplul motiv ca nu poti renunta. Stilul pentru ambele stadii [love/hate] e grotesc, violent, socant, dar iti pui intrebari. Oare e un caz izolat sau chiar se intampla more or less asa? Oare drama cuplului modern e valida?

Dupa care te loveste si cuplul 1, victimele presupuse ale cartii. Bai, ei erau ok asa, pe stilul relatie de confort, credeau ca se iubesc si ca le este suficient. Nu impartaseau o pasiune nebuna unul pentru celalalt, dar viitorul lor parea conturat. Aici intervine elementul perturbator, ispita. Barbatul o ia razna cand povestea tulburatoare a celuilalt personaj de sex masculin se proiecteaza asupra relatiei lui perfect normale. Pana la degradare nu mai e decat un pas, pe care personajul nostru il executa ezitand. Drama continua rapid si finalul ii gaseste pe protagonisti asumandu-si consecintele faptelor lor si adunand bucatelele din viata candva normala. Nu ma asteptam sa se termine atat de brusc si trist.

Cu toate acestea, nu m-am oripilat. Intr-un mod ciudat, sunt de acord cu autorul cu ideile trasate prin povestea personajelor [dramatizata maxim de altfel].
"Cuplul modern isi iubeste propria criza". Ne iubim intens, ne plictisim, incheiem ca sa nu ajungem sa ne uram cu disperare. Nu putem functiona altfel. Nu putem trai in linistea unei relatii sigure, dar fara emotii din calea afara. Si aici componenta sexuala are un mare rol [in cazul cuplului din carte, trece de orice limita a perversiuniilor sexuale]. Si nu putem accepta compromisul atunci cand emotiile de la inceput se pierd pe drum.
"Vegheaza sa nu te pierzi in personalitatea cuiva, barbat sau femeie" [Scott Fitzgerald] - adevarat pana la capat. Nu pot sa cred ca aia e iubire, ci obsesie sau personalitate foarte slaba. Nu pot sa-mi dau seama cum naiba poti ajunge ever in situatia asta, insa realitatea [altora, ce-i drept] imi dovedeste ca se intampla.

Poate ca e dura cartea, poate ca mesajul e prea trist si prezentat la modul cel mai scarbos posibil, dar cred ca si-a atins obiectivul. Si eu am si mai multe intrebari decat inainte.


"Prea mult trecut, nu destul prezent si niciun viitor" - mi-a ramas in minte, maybe I will fix that...


This world is watching me...

Any road will get you there

True, true:

so pick one, it's better to take a wrong road than to wonder which way :)

This world is watching me...

Which way?

Fix asa ma simt...

In 500m virati usor la dreapta, apoi virati brusc la stanga. La sensul giratoriu, mergeti pe a doua iesire la dreapta. In 200m, virati la stanga apoi mergeti drept pana la destinatie. Felicitari, you have reached the middle of fucking nowhere!

This world is watching me...

Dancing on my own

Did I ever make you feel needed? Did I ever make you feel special, important in my life?
Nu, never ever...
How so?
Intotdeauna te-ai descurcat singura. Nu parea sa ai nevoie de mine.
Nu am stiut ca trebuia.
Te urasc pentru asta, te iubesc pentru ca iti place sa fii tu singura impotriva tuturor si te parasesc pentru ca nu le pot impaca pe cele 2...

Note to myself: atitudinea asta n-o sa ma duca departe :)

Dancing on my own


This world is watching me...

All the crazy shit I did last nite

Deci e simplu de acum: cand vrei sa uiti ceva din viata ta, ia repede o pastiluta si it's done. Cum frate, cum?

S-a-inventat-pastila-care-sterge-amintirile-neplacute

Da, treci peste trecut si amintirile mai putin placute, fa tot ce iti trece prin cap astfel incat sa nu ai regrete insa daca totusi ai, poftim solutie aici. Blocam frumos tot ce are potential sa ne supere si mergem mai departe. Nu tu traume din copilarie, relatii esuate, decizii stupide, betii crunte, totul e la o pastila distanta. Inteleg scopul medicinal though, insa ideea e suspecta. Personal, nu vreau sa uit nimic din tot ce am facut sau mi s-a intamplat si ma inspaimanta faptul ca incep sa nu-mi aduc aminte chestii sau uit zilnic de diverse lucruri [cred ca incep sa imbatranesc sau poate beau cam mult]

So, as dori sa comand o vodka orange dubla - orice as face in seara asta, maine trece :)

This world is watching me...

You've got all the right questions, I've got all the wrong answers

Lasa-ma sa raspund la intrebarea de milioane care imi trece de un numar nejustificat de ori prin cap si care macina multa lume:

Why don't you love me

Sunt doua variante de raspuns: 1. iubesc pe alta/altul 2. ma iubesc pe mine. In ambele cazuri nu ma intereseaza catusi de putin de tine sau ma intereseaza strict cat sa iesim o data in oras si o data la tine acasa. Si atunci de ce naiba ne mai intrebam atat? Cand stim raspunsul si ne facem ca ploua?

ps: cand ai multe intrebari ciudate sau stupide si raspunsuri pe masura, e momentul sa-ti faci blog:D

This world is watching me...

Life before and after

Bai, ce viata au studentii. Ma uit acum pe balcon la caminele localizate vis a vis de blocul meu si parca sunt din alt film. Parca au trecut 100 de ani de cand eram eu studenta. Ce bine era sa te doara la basca de tot. Sa-ti limitezi problemele la: sa ma duc sau nu la seminarul de fiscalitate, sa copiez dupa colega din fata sau aia din dreapta [parca aia din dreapta pare mai tocilara cu ochelarii ei], sa mergem in Maxx sau Dumars sambata asta, sa imi cumpar 6 beri la oferta din Carrefour si sa le car pana la camin sau sa fac refill de la magazinul de la colt, sa mai cer inca 200 de ron alor mei pentru "manuale" sau bate la ochi [deh, daca fata vrea sa studieze in profunzime anumite carti, poti sa nu o finantezi?], sa ies cu colegul ala dragut de grupa sau cu vecinul de la 301 din camin, sau cu amandoi? :)

Stau si ma uit la astia cum petrec, urla, fumeaza, beau, agata si fac cam tot ce le trece prin cap. Si ma gandesc ce trista sunt eu venind de la serviciu la ora 10pm, dupa o zi nasoala. Cum primesc in fiecare luna mesaj cu rata pe care o am de platit la credit. Cum platesc celelalte facturi pentru serviciile pe care le detin pe numele meu [yey, ar trebui sa ma simt mandra]. Cum imi suna alarma in fiecare zi la 7.30, 8 in cazul optimist. Cum ma enervez zi de zi la serviciu. Cum ma simt implinita cand deleg chestii altora. Cum visez excelul si creste inima in mine cand imi iese vlookup-ul. Cum mi-am distrus mobilul si ma simt handicapata fara telefon. Cum astept ziua de salariu ca un copil tampit. Cum astept weekendul si nici nu simt cum trece. Cum totusi vin in fiecare luni ragusita si colegii ma intreaba subtil daca am petrecut in weekend. Cum programez intalnirile cu prietenii foarte organizat ca sa nu uit. Cum nu am timp sa am o relatie. Cum totusi as programa sex in fiecare zi ca sa ma descarc. :)

morala e ca trebuie sa traiesti toate chestiile la timpul lor. Ca u don't get those years back si te trezesti adult. Ca nu vrei sa ajungi la 40 de ani si sa te gandesti cum ar fi fost daca. Perspectiva ti se schimba intr-un timp atat de scurt incat nu trebuie sa eziti sa pursue ce iti spune inima sau ratiunea sau amandoua. Ca a fi adult e mai greu decat credeam [nu, quality sex nu compenseaza pentru the rest of the shit involved]. Zambesc iar cand ma uit la nebunii de langa mine. Parca m-as duce si eu acolo in mijlocul lor si as da dracului totul. Sau poate nu, raman la distractia mea de weekend. Si la responsabilitati.

Alo, domnisoara V?
Da, spuneti.
Flori sunt, administratora. Vroiam sa va aduc aminte sa imi dati citirea pentru apometre pe luna asta. Suntem in 3 deja.
Du-te dracu'!


This world is watching me...