Ma simt ca intr-un vis...din care nu pot sau nu vreau sa ma trezesc...ma tot gandesc la intrebari de al caror raspuns mi-e frica, la evenimente, la consecinte, la oameni...nu stiu ce e mai greu:daca sunt in cautarea adevarului absolut sau daca l-am gasit deja...caut raspunsuri, dar primesc intrebari, caut fericirea, dar primesc franturi, simulari de ceea ce poate sa fie, dar nu este...caut sa invat din greseli, dar pierd ceva on the way...nu vreau sa ma tem de ele, nu vreau sa fiu tot timpul constienta si sa le evit, vreau doar sa traiesc si sa mi le asum...poate ca exageram, poate ca suntem prea precauti...nu sunt de portelan, sufletul meu stie sa piarda, ochii mei stiu sa planga...in tacere si nestiuti de nimeni...
somehow, nu sunt pesimista....imi iubesc viata....si da, gresesc...am gresit, am invatat din greseli, am facut altele...dar am mers pe drumul pe care l-am considerat a fi bun...am crezut in visele mele, in idealurile mele, in oameni...si continui sa cred...
if this is wrong, then what is right?
The world is watching me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu