Vine un moment in viata cand trebuie sa te uiti inapoi si sa fii sincer cu tine...sa iti pui intrebarea: e ceea ce vreau de la viata? e cum mi-am imaginat ca o sa fie? si ce faci cand raspunsul te loveste ca un glonte...nu, nu e...nu poti sa nu te gandesti: am vrut sa fac aia si aia si aia, am luptat pt aia si aia si aia, am crezut in aia si aia si aia si nu s-a intamplat...si mai rau: nu sunt persoana pe care mi-o imaginasem...ok, perspectiva se schimba, visele se schimba, noi ne schimbam...dar nu suntem oare datori noua insine sa fim cum am crezut cu tarie ca o sa fim? de ce toate intrebarile astea? calculul meu mi-a ranit mandria...nu sunt cum as vrea sa fiu, nu fac ceea ce imi inchipuiam ca o sa fac...poate ca ma judec prea tare, poate ca n-am incercat destul, poate ca m-am straduit prea mult, poate ca e mai bine asa...
probabil ca inca o data imi pun intrebari fara raspuns...
This world is watching me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu