And who am I

Vine o vreme cand trebuie sa ne schimbam obiceiurile (de regula fortati de imprejurari/persoane), cand trebuie sa ne ingropam ideile si conceptiile si cand trebuie sa fim altfel dar la fel. Bai, asta e tare greu de acceptat pentru ca suntem construiti sa ne indragostim de ideile noastre. Iar ideile sunt periculoase, o data rasarite si imprimate in mintea noastre sunt foarte greu de demontat...

What is the most resilient parasite?

Cu teoria asta ma confrunt acum - cum naiba sa scap de ideile mele preconcepute, cum sa ma las de obiceiurile proaste si cum sa raman tot eu?

Idee: trebuie sa nu mananci si sa faci sport ca sa fii in forma

Rezultat: sanatate la gara

Propunere: mancam si noi ca oamenii

Idee: nu ai nevoie de nimeni in viata asta, nu trebuie si nu poti sa ai incredere in oameni

Rezultat: nimeni care sa aiba grija de tine cand nu te poti ridica din pat

Propunere: suna un prieten

Idee: nimeni nu te va iubi pentru ceea ce esti

Rezultat: nimeni nu te iubeste pentru ceea ce esti

Propunere: relaaax, fratee

Asadar, incerc sa fac primul pas. Cu reteta, pastilele si regimul de la tanti doctor si teoria de "You gotta love your body" de la nenea maseur, ma duc frumos in Mega Image sa cumpar mancare. Cum toata treaba e cam noua pentru mine, imi ia ceva timp sa aleg; ma holbez 5 minute in fata raftului cu conserve de ton - oare de care sa iau? Ma hotarasc la unul in suc propriu, iar un nene paznic type of imi spune indrumator: "Doamna, luati cu inel ca sa il puteti deschide acasa". Ma intorc catre el cu o fata de atotstiutoare, ii zambesc fals si in sinea mea ii trag un:"Ia zii, bai desteptule, tu stii sa faci un tabel pivot in excel??". Adevarul e ca m-a ajutat un pic, pana la urma cine tine un desfacator de conserve in casa?!

Buun, mergem mai departe si cumparam compot, paine prajita [bai daca e deja facuta de ce sa ma mai chinui acasa??] si piept de pui. Aici e chin deja, dupa ce bombam un pic, iau o caserola care pare mai ok si ma indrept ravasita catre casa. E deja prea mult pentru o seara :)

Ajung acasa, bag un compot si ma intristez. Oare chiar n-o sa-mi mai pese intr-o zi, oare chiar o sa ma accept asa cum sunt? N-o sa mai numar frunzele de salata si caloriile? N-o sa mai stramb din nas la ciocolata si alte porcarii? N-o sa mai critic pe nimeni ca mananca paste seara? N-o sa mai traiesc cu 2 iaurturi si o salata? N-o sa mai stiu toate curele de pe lumea asta?

Pai si atunci, cum o sa fiu?? Cine o sa mai fiu? O sa mai fiu eu sau o trista care crede in ideile altora?

This world is watching me...