Povestea cardului meu de credit cred ca e povestea multor oameni. Mi-am dorit libertatea de a cheltui bani cand am nevoie, nu doar cand am. Am cheltuit, am fost fericita cu pantofii, curelele, biletele de avion pe care mi le-am achizitionat la un click sau POS distanta. Culmea e ca libertatea de a cheltui bani pe care nu-i ai nu e doar un moft asumat ci o pacoste financiara si sufleteasca. Cu ajutorul dobanzilor ingrate si deloc simbolice care te afunda si mai tare in datorie, m-am luptat 2 ani in mocirla ratelor lunare destul de grase, fara sa ma mai bucur de vreo cumparatura spontana.
Dar azi, ca un alcoolic vindecat, pot sa dorm linistita ca am inchis datoriile, nenorocitul de card mi-a expirat, iar ispita rochiilor de care nu am nevoie neaparat nu ma mai ademeneste. Dupa 2 ani de cotizat dobanzi ca la balamuc, ii urez bancii un mare KISS my ASS [varianta soft care poate fi reprodusa aici] si te pup, pa pa.
Libera in saracia mea e muult mai bine decat dependenta de mofturile over priced*.
si morala, in caz ca erau dubii ca lipseste:
*sa-mi fi cumparat 5 perechi de Louboutin si nu plateam atat cat am cotizat la cardul minune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu