Stiu ca nu trebuie sa ma intalnesc cu ea. Stiu ca as putea foarte bine sa ii ignor apelurile si mesajele si tonul disperat. Stiu ca nu sunt obligata sa dau socoteala sau vreo explicatie nimanui, mai ales ei. Stiu ca pot trai linistita si fara sa aflu ce are pe suflet.
Dar accept sa ma vad cu ea.
E o seara ploioasa care l-ar fi excitat si pe Bacovia. E frig si vantul imi rascoleste parul si sufletul. Merg cocotata pe frumusete de tocuri de 12cm si nu ma deranjeaza ca din cand in cand imi stropesc pantofii din lac. Stiu ca ea a venit mai devreme si stiu ca ma asteapta emotionata. Intru in cafenea si ii simt privirea. Nu o cunosc personal dar o recunosc dupa tristetea din suflet si speranta de pe chip.
-Buna, zic pe un ton neutru...
- Ai venit, nu eram sigura ca vei veni, imi zice cu o voce calda, pe care nu o merit...
- Da, continui cu o voce stinsa...
Si incepe sa imi povesteasca si masca mea de indiferenta piere incet incet. Il iubeste, l-a iubit mereu si nu-si poate imagina viata fara el. Si stie ca o inseala si inchide ochii pentru ca il iubeste prea mult. Si nu ma judeca pentru ca stie ca nu e vina mea.
- Am venit sa te implor sa renunti la el, sa nu-l lasi sa se indragosteasca de tine si mai tare... imi dezvaluie timid ce banuiam deja ca ar fi motivul intalnirii noastre
- Stiu ca nu ai niciun motiv sa-ti pese de mine si de suferinta mea, stiu ca ar trebui eu sa renunt la el, dar nu pot. Nu pot sa o iau de la capat, viata mea nu are sens fara el. Poti avea orice barbat iti doresti, te rog nu il lua pe al meu - continua spasita...
Cum eu nu am replica, ma ia de mana si isi continua pledoaria:
- Stiu ca iti par disperata si fara demnitate in acest moment, stiu ca tu nu ai putea fi asa si mai stiu ca tu nu stii cum e sa iubesti pana nu mai ai aer. Sunt slaba, dar iubirea te face slab.
- Nu ai idee cum sunt eu si cum stiu sa iubesc, ii raspund pe un ton glacial...
- Spune-mi, il iubesti? sopteste si ochii i se maresc...
- Nu, nicio secunda...imi fac curaj si ii spun ce gandesc:
- Stai linistita, nu caut dragostea lui. Si tu cu siguranta ai merita-o. E meschin ce se intampla si crede-ma ca nu am vrut ca lucrurile sa se intample asa. Apreciez ca nu ma judeci sau condamni. Si o sa procedam cum zici. Doar ca ce nu intelegi tu e ca te temi sa pierzi ceva ce nu-i al tau. N-o sa fie niciodata.
Arunc niste bani pe masa si plec fara sa ma uit inapoi. Stiu ca doi ochi albastri m-au iertat si alti doi ochi negri ma vor uita in curand...
Jolene
This world is watching me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu