You've got all the right questions, I've got all the wrong answers

Lasa-ma sa raspund la intrebarea de milioane care imi trece de un numar nejustificat de ori prin cap si care macina multa lume:

Why don't you love me

Sunt doua variante de raspuns: 1. iubesc pe alta/altul 2. ma iubesc pe mine. In ambele cazuri nu ma intereseaza catusi de putin de tine sau ma intereseaza strict cat sa iesim o data in oras si o data la tine acasa. Si atunci de ce naiba ne mai intrebam atat? Cand stim raspunsul si ne facem ca ploua?

ps: cand ai multe intrebari ciudate sau stupide si raspunsuri pe masura, e momentul sa-ti faci blog:D

This world is watching me...

Life before and after

Bai, ce viata au studentii. Ma uit acum pe balcon la caminele localizate vis a vis de blocul meu si parca sunt din alt film. Parca au trecut 100 de ani de cand eram eu studenta. Ce bine era sa te doara la basca de tot. Sa-ti limitezi problemele la: sa ma duc sau nu la seminarul de fiscalitate, sa copiez dupa colega din fata sau aia din dreapta [parca aia din dreapta pare mai tocilara cu ochelarii ei], sa mergem in Maxx sau Dumars sambata asta, sa imi cumpar 6 beri la oferta din Carrefour si sa le car pana la camin sau sa fac refill de la magazinul de la colt, sa mai cer inca 200 de ron alor mei pentru "manuale" sau bate la ochi [deh, daca fata vrea sa studieze in profunzime anumite carti, poti sa nu o finantezi?], sa ies cu colegul ala dragut de grupa sau cu vecinul de la 301 din camin, sau cu amandoi? :)

Stau si ma uit la astia cum petrec, urla, fumeaza, beau, agata si fac cam tot ce le trece prin cap. Si ma gandesc ce trista sunt eu venind de la serviciu la ora 10pm, dupa o zi nasoala. Cum primesc in fiecare luna mesaj cu rata pe care o am de platit la credit. Cum platesc celelalte facturi pentru serviciile pe care le detin pe numele meu [yey, ar trebui sa ma simt mandra]. Cum imi suna alarma in fiecare zi la 7.30, 8 in cazul optimist. Cum ma enervez zi de zi la serviciu. Cum ma simt implinita cand deleg chestii altora. Cum visez excelul si creste inima in mine cand imi iese vlookup-ul. Cum mi-am distrus mobilul si ma simt handicapata fara telefon. Cum astept ziua de salariu ca un copil tampit. Cum astept weekendul si nici nu simt cum trece. Cum totusi vin in fiecare luni ragusita si colegii ma intreaba subtil daca am petrecut in weekend. Cum programez intalnirile cu prietenii foarte organizat ca sa nu uit. Cum nu am timp sa am o relatie. Cum totusi as programa sex in fiecare zi ca sa ma descarc. :)

morala e ca trebuie sa traiesti toate chestiile la timpul lor. Ca u don't get those years back si te trezesti adult. Ca nu vrei sa ajungi la 40 de ani si sa te gandesti cum ar fi fost daca. Perspectiva ti se schimba intr-un timp atat de scurt incat nu trebuie sa eziti sa pursue ce iti spune inima sau ratiunea sau amandoua. Ca a fi adult e mai greu decat credeam [nu, quality sex nu compenseaza pentru the rest of the shit involved]. Zambesc iar cand ma uit la nebunii de langa mine. Parca m-as duce si eu acolo in mijlocul lor si as da dracului totul. Sau poate nu, raman la distractia mea de weekend. Si la responsabilitati.

Alo, domnisoara V?
Da, spuneti.
Flori sunt, administratora. Vroiam sa va aduc aminte sa imi dati citirea pentru apometre pe luna asta. Suntem in 3 deja.
Du-te dracu'!


This world is watching me...

Same mistakes

People never learn from their mistakes. Dar daca tot facem, de ce sa nu pick the one you never tried before? E mai decent, nu repeti aceeasi greseala de 2 ori ci de nenumarate ori alta. Bai si cum se face ca ajungi tot acolo, la momentul ala in care zici "nu mai [x, variabila] niciodata" si dupa aia o iei de la capat? Sa exemplific:
- nu mai am incredere niciodata in prieteni/barbati: cum sa nu, si mie imi place sa cred ca sunt Superwoman
- nu mai vreau relatie serioasa: stii ca te minti si pozezi in hard to get
- nu mai mananc niciodata: tipic feminin:)
- nu mai beau niciodata: pana la urmatoarea ocazie [pana mea, e weekend si eu nimic??]
- nu ii mai dau mesaj/telefon niciodata: asta e corelata cu punctul de mai sus - daca acela e indeplinit urmeaza firesc incalcarea promisiunii
- nu imi mai plang de mila sau dramatizez: are rost sa detaliez?
- nu ma mai atasez asa niciodata, fara sentimente e mult mai cool: te cred ca si eu mai mint :)
Si lista poate continua. Si eu zambesc acum ca le-am facut pe absolut toate de mai multe ori. Dar incerc sa imi dezvolt universul de greseli. E si asta un pas, I guess.

Si ascult melodia asta si ma gandesc la stupid things:
Fall for your type


This world is watching me...

Million thoughts

Azi dupa ce am citit o gramada de blogs si mi-am facut o mie de scenarii in cap cu ce vreau sa fac in continuare, m-am decis si am gandit urmatoarele (nu au vreo logica in felul in care le-am scris, sunt doar notes):

[1] I shouldn't take myself too seriously into consideration–no one else does

[2] Life is easier when you decide you don’t care

[3] Karma’s a bitch only if you are

[4] Ar trebui sa accesez the nothing box – am prea multe cugetari inutile

[5] Sa nu mai rasp la sms-uri dp 2 am – nothing good ever happens if I do

[6] Daca n-am bani, macar planuri sa am

[7] If you’re waiting for the right moment there is no right move

[8] Me and my stupid thoughts get along very well

[9] I want to fuck you inseamna fix vreau sa ti-o trag si nu e neaparat un lucru rau [desi toate femeile isi dau ochii peste cap cand aud asa ceva]

[10] Patience is a virtue – however I never wanted to be a saint

[11] The best thing e ca nu trebuie sa imi dau socoteala mie sau sa ma justific pentru ceea ce fac

[12] De fiecare data cand sunt nervoasa, suparata, trista fac ceva distructiv! Beau, fumez etc…de ce nu fac curatenie sau cos un goblen? Ha?

Ma opresc aici deocamdata, caci 13 nu e un numar bun. Un nou inceput they say. Cand sunt pregatita, o sa ajung si acolo.
 
This world is watching me...

Calling you

Dear God,
I need some serious answers here.

Cand totul pare messed up, cand nu stii ce vrei de la viata, cand calci stramb, cand e haos in jur, cand visezi si reality strikes back, cand ai nevoie de un semn care nu vine, cand nu te mai intelegi cu tine - care e continuarea? Care e intrebarea?

Yours faithfully

Calling you

This world is watching me...ARE YOU STILL WATCHING?

Release me

M-am obisnuit sa ma mint singura. Totul e ok, va fi ok, no major issues. Mami iti spune de mica ca esti cea mai cea, baga mare sa fii premianta, bonus: olimpiade, cercuri literare, balet, tenis, karate, facultate de stat de seama. Ajungi la facultate, vin alte teorii: trebuie sa te remarci, sa fii intr-o asociatie studenteasca, sa aplici la job-uri de vara, sa gasesti un baiat cuminte care sa te respecte. Trebuie sa faci si a doua facultate, ca deh, acum toata lumea are una [set as default Spiru Haret]. Trebuie sa te angajezi, sa incepi sa-ti castigi singura banii. Trebuie sa urmezi si master si eventual un doctorat, sa fie acolo. Trebuie sa urmezi o cariera prestigioasa ca sa ne putem lauda rudelor. Trebuie sa tragi ca boul sa iti iei o casa amarata si o masina [bonus credit pe 30 de ani].

Presupunand ca ai urmat calea pana aici, sa nu crezi ca s-a terminat. Ai terminat cu scoala, dar vine viata. Trebuie sa ai un prieten serios, cu ganduri la fel de serioase. Trebuie sa fii responsabila, sa fii un bun cetatean, sa-ti platesti facturile la timp, sa fii bun si dragut cu vecinii si cu colegii de serviciu si overall o prezenta placuta in cercul de prieteni. Trebuie sa te duci negresit la toate nuntile si botezurile si prostiile pe care le fac oamenii mari pentru ca "iti va veni si tie randul". Trebuie sa zambesti frumos si sa te bucuri de viata, care e formata din bucurii marunte si sa apreciezi ceea ce ai. Sa mai continui? E simplu: marriage & children brrr!!

My point e ca m-am saturat de ceea ce trebuie sa fac ca sa fie bine. Nu mai am rabdare. Good things happen to those who wait. Fuck this! Ce fac cand totul pare gresit? Ce fac daca nu sunt Little Miss Sunshine? Ce fac cand vreau sa evadez, sa sfidez societatea si regulile ei?

Do I turn left when nothing is right or do I turn right when nothing is left?

Release me

This world is watching me...

When I grow up

Cand eram mica, visam sa salvez lumea candva. Nu vroiam sa fiu doctor pentru ca si acum lesin de fiecare cand mi se ia sange pentru analize. Nu stiu ce intelegeam exact prin salvat lumea, vroiam sa inventez ceva super destept, sa descopar noi continente, sa proiectez nave spatiale sau macar sa las ceva semnificativ in urma. Pe vremea aia nu stiam sa-mi definesc obiectivele cat mai precis deci era cam vaga treaba. Totusi scuza ar fi ca aproape orice copil si-a imaginat ca va deveni un super erou cand va fi mare [daca nu e asa, s-ar putea sa fiu cam ciudatica] . Ii admir pe cei hotarati, cu dorinte masurate printr-un substantiv de genul: artist, pilot sau medic [am auzit ca mai nou copiii vor sa devina patroni sau milionari excentrici, dar trecem peste].  Altora in schimb le trebuiau propozitii care sa explice ce vroiau sa devina - aici e capcana, ori era ceva foarte vag, exemplu meu sa zicem, ori ceva super specific, de genul sa fiu balerina la Balsoi Teatr [nu in alta parte, fix acolo]. Si ultima categorie probabil ca e aia cu "vreau sa fiu ca x"; asta imi pare cea mai usoara. Nu conteaza cum e x exact, ci ca vezi rezultatul.

Intre timp, am uitat de acest vis. L-am ascuns, l-am ignorat si pus pe seama exuberantei copilariei. Partea nasoala cu dorintele vagi e ca nu le poti masura, de aici deriva si gandurile mele de "geniu neinteles" cateodata. Si ma intreb acum: de ce sunt un biet corporatist? De ce gandesc structurat in bullets, planific vacantele in excel, ii scriu mail de "La multi ani" mamei si notez iesirile cu prietenii in calendarul de la Outlook? Mi se pare normal, insa acum ca le scriu, parca e cam exagerat.

N-am descoperit ce inseamna sa salvez lumea, dar stiu unde vreau sa ajung soon:

Si tare as vrea sa stiu ce inseamna afirmatia asta:
Gained the world


This world is watching me...

As simple as that

The Grand essentials of happiness are: something to do, something to love, and something to hope for.

(W. H. Auden)

Undeva nu bifez.

something stupid


This world is watching me...

What should I be doing today?

Nu cred in horoscop. Nu cred in faptul ca cineva aka Mama Omida iti poate prezice ce ti se intampla azi, saptamana asta, luna sau anul asta. Adica cum naiba sa fim toti din zodia X la fel? Cum sa avem parte de aceleasi intamplari? "Luna asta, nativii din zodia Berbec sunt ambitiosi si vor face tot ce le sta in putere sa duca la bun sfarsit planurile propuse". Esti prost/proasta??? Poti scoate ceva mai general de atat?? "Apar neplaceri in relatiile cu cei din jur, in special familie si copii". Super tare frate, nici Oprah n-ar fi spus-o mai bine. Da, o fi vreo medie dar totusi de ce as citi astfel de idiotenii? " Ti se aprind calcaiele dupa un norocos din zodia Taur sau Scorpion" - auzi, baiatu', esti cumva Taur sau Scorpion? nu de alta, dar tanti de la horoscop zice ca azi e sansa mea cu unul dintre ei. "Rezolvi niste probleme urgente la birou" - ce bine ca au tinut azi astrele cu mine, nu stiu cum as fi platit rata altfel. Insa cea mai tare chestie pe care am citit-o a fost (nu stiu daca inca mai e, dar promit sa verific) in revista Joy; aici horoscopul cuprinde o detaliere amanuntita a activitatilor pe care le vei desfasura in luna curenta, mai precis de cate ori faci sex si in ce zi :))) Deci, da, te uiti acolo si vezi ca scrie ca faci de 5 ori sex luna asta, cu date precise, te poti pregati in consecinta pentru marele act. Ma duc sa citesc repede cum stau luna asta, nu de alta, dar nu vreau sa fiu nepregatita cand vine sorocul; "cum draga, scria ca faci sex pe 15 si tu nu ai fost la coafor?"  "nu ai bagat sala maxim, doar ai vazut ca luna asta esti activa din cale afara?" :)

Exemplele pot continua. Ideea e simpla: unii oameni au nevoie de reassurance. Au nevoie sa creada in chestiile astea si poate sa se mobilizeze in directia descrisa de un sfat de doi bani oferit de Neti "Forever breton" la stirile de dis de dimineata. Tell me lies, tell me sweet little lies...


This world is watching me...

The back up plan

Cu totii avem pe cineva care ne place neconditionat. Si pe care il pastram de rezerva, pentru a ne hrani orgoliul. Da, e tipul cu care iesi cand esti deprimata. Da, e tipa careia poti sa-i spui orice. Da, e gresit, e egoist, dar nu-i asa ca e dragut sa ai pe cineva care te venereaza orice ar fi? Am fost in ambele situatii: sa am pe cineva caruia sa-i dau sperante din cand in cand, dar fara nimic concret, si sa fiu rezerva pentru cineva care doar ma amagea.

Situatia ideala pentru tine - el sau ea, super indragostit(a) de tine, pe care sa il(o) poti suna oricand. Si, desi le povestesti chestiile nasoale din viata ta, chestii ce implica relatii interumane, ei sunt tot acolo. Te asculta, te sfatuiesc si in secret viseaza la ziua cand o sa te trezesti la realitate si o sa-ti dai seama ca un astfel de devotament [asta e cacofonie?] nu mai exista pe lumea asta. Tu stii asta, deep down inside, dar profiti cu nonsalanta. Recunosc, fara urma de mandrie, ca am asa ceva si ca it feels damn good. Dar...

In acelasi timp, sunt ea, cea care s-a rugat pentru atentie. Am fost in fix aceeasi situatie: back up pentru un el oarecare [cam insipid daca ma intrebi acum]. Avea nevoie de un umar pe care sa planga? Da, eram acolo. Avea nevoie de un bun ascultator in problemele cu fetele? Da, tot eu. Il iubeam in secret? Prezenta, tot eu. Si unde m-a dus asta? Nicaieri, ai putea spune. Am fost super buni prieteni si atat. Nu, nu era o relatie de amicitie, ci din cand in cand imi arunca cate o speranta inocenta: "Intr-o zi, noi doi ar trebui sa fim impreuna" -  si inima mea batea puternic si uitam mizeriile pe care le suportam. Nu te recunosti in astfel de situatii? Well, inseamna ca it's just me. "Ar trebui sa fim impreuna intr-o zi", oricare ar fi aia, nu echivaleaza cu "Hai sa fim impreuna acum". Bine, pe vremea aia aveam 16 ani si credeam. Azi nu am nicio scuza. Cum nu am nicio scuza cand zic "Imi place de tine, dar am nevoie de timp". Cum nu am nicio scuza cand il las sa imi faca complimente sau sa ma sune sau sa imi dea mesaje dragute.

Analizand si mai adanc situatia, ar fi bine sa facem ceea ce trebuie. Sa incheiem cu prostiile astea. Si ce daca nu-mi mai spune nimeni ca nu am nevoie de sala? On the other hand, n-ar fi mai ok sa nu mai traiesc in tensiunea ca imi da mesaj si eu nu sunt pe faza?

Totusi, la sfarsitul zilei, sunt doar eu, sincera si complet nepregatita sa infrunt lumea fara un plan de rezerva...

This world is watching me...