Past tens(ion)

Can we just ignore one's past? Putem sa trecem peste curiozitatile referitoare la trecutul persoanelor de langa tine? Putem sa nu judecam? Nu prea, ca se pare ca suntem construiti sa aratam cu degetul. Vrem sa stim tot despre o persoana si vrem sa ne dam cu parerea. Vrem sa emitem judecati de valoare desi avem doar o viziune de ansamblu din exterior si vrem musai sa subliniem greselile:
- Bai, eu zic ca ai exagerat ca ...
- Deci eu nu as fi facut asta in locul tau;
- Nu ti se pare ca e cam libertin(a) X?
- Cu cate persoane ai fost inaintea mea? si exemplele pot continua lejer...

Mie imi pare gresit. Nu am niciun drept sa aflu chestii din trecut, nu am niciun drept sa ma pun in locul altei persoane si sa avansez pareri. Nu o sa fii niciodata in fix aceeasi situatie, cu fix aceleasi conditii, limitari, background etc so don't fucking compare. Vreau sa traiesc prezentul cu tine, poate poate viitorul, dar in niciun caz nu vreau sa-ti stiu trecutul cu lux de amanunte.

cam asa sta treaba:

http://www.youtube.com/watch?v=cQ-w9tFMZDI

[mare atentie, versuri cu continut obscen, but worth remembering this song]


This world is watching me...

Something borrowed

My heart's a tart, yours is rent
My body's broken, yours is spent...

E mai usor sa ignori decat sa infrunti! Amen to that!!
This world is watching me...

You and me and a bottle of wine makes 3 tonite

Imi place sa fiu singura sau cel putin asa m-am obisnuit; asa ma scuz de fiecare data cand car ca o idioata bagaje si plasute, cand trebuie sa repar chestii in casa, cand ma sfatuiesc doar cu mine insumi, cand am cosmaruri noaptea, cand nu reusesc sa desfac o sticla de vin, cand pastrez o distanta safe enough fata de oamenii din jurul meu...

De ce sunt mai mult de 6,5 miliarde de oameni pe Pamantul asta si totusi ma simt singura?De ce am asa multi prieteni si totusi nu am incredere in ei? De ce visez la nenumarate iubiri si totusi am nevoie doar de un om ca sa zambesc?



This world is watching me...I perform alone...

Soulmates never die

Stau si ma gandesc daca toata chestia asta cu suflete pereche e doar o inventie de marketing. Care sa ne faca sa credem ca nu traim singuri pe Pamant. Ca mai e unul acolo care ni se potriveste ca piesa lipsa unui puzzle. Care ne face viata mai frumoasa. Care ne intelege si ne iubeste neconditionat. And we live happily ever after.

That's just bullshit. E o teorie care se clatina. Oamenii nu-si gasesc jumatatea, ci doar pe cineva acolo ca sa nu fie singuri. Pentru ca te apuca disperarea dupa o varsta, la femei cel putin, si zici ca vrei sa iti faci o familie. Pentru ca ai trecut de 30 de ani si nu mai poti sa te duci acasa la parinti ca ai parte de aceleasi intrebari idioate. Pentru ca un credit e mai usor de obtinut si suportat in 2. Pentru ca vecinii si colegii de serviciu te vad mai respectabila cu verigheta. Pentru ca ti-e mult mai usor sa explici de ce te-ai ingrasat, nu te mai duci la cosmetica, nu-ti mai cumperi haine cool si te doare capul de fiecare data cand auzi cuvantul sex. Pentru ca esti o doamna, ce []...

Si chiar daca u are a lucky bastard si gasesti o persoana speciala, lucrurile nu sunt usoare. Nu e ca in filme. Sau nu esti tu personajul principal. Nu e de ajuns sa fii iubit si sa iubesti mai nou. Shit happens all the time. Si faci compromisuri la greu. Pentru ca iubirea neconditionata are si ea o limita pana cand devine doar respect, obisnuinta si chestii platonice. Oare sunt eu gresita daca vreau sa fac sex si la 50 de ani?

This one world vision
Turns us in to compromise
Damn the government
Damn their lies...

Sleeping with ghosts

This world is watching me...

Every picture tells a story

Bai, ce-mi placeau aparatele Kodak cu 24 sau 36 de pozitii... cum pretuiam fiecare poza pentru ca era one of the few, cum stateam la poza fericita, cum ma bucuram ca un copil de alea 3-4 poze peste cele admise [da, intotdeauna erau mai multe, as a bonus], cum ma duceam cu ele la developat, cum ma intorceam a doua zi cu sufletul la gura, cum ma uitam la fiecare cu sincera emotie, cum radeam cand iesea una neclara sau intunecata [deh, blitz-ul era inca un mister], cum repetam tot ciclul asta la fiecare eveniment important si cum pastram albumele cu drag...Pentru ca in spatele fiecarei poze era o poveste, care se activa instant de cum vedeam poza...

Si uite unde ne-a dus tehnologia...avem super aparate digitale, cu 12 megapixeli, cu stabilizator de imagine, cu obiectiv de precizie, cu tehnologii anti-incetosare, care iti face poze la lumina scazuta, cadre romantice si cele mai profesioniste capturi la care te poti gandi.Vrei sa impresionezi? stai uite asa, privirea usor intr-o parte aievea, buzele tuguiate, ochii tulburatori, par ravasit si machiaj cu mult creion negru. N-am iesit fenomenala din prima poza? Nu-i nimic, o stergem si facem alta. Alb negru n-ar strica, nu ies ridurile asa de tare. Nu avem aparate digitale piesa? Avem Iphone care e menit sa imortalizeze toate miscarile pe care le facem zi de zi...

Nu mai avem albume si povesti, insa avem mega pe laptop si mobile uploads pe Facebook. Cu poze regizate care nu ne reprezinta, ci doar suprind un moment in care esti cel mai putin tu. Pentru ca e o versiune mai buna de'a ta. Nu vrei sa arati fericirea intr-o poza daca asta inseamna sa te strambi de ras.
Recunoaste, maybe you just want to seem more fuckable, right?


On the other hand, tehnologia a crescut in ochii mei cu asta:


PICTURE NUMBER 1
PICTURE NUMBER 2
PICTURE NUMBER 3
PICTURE NUMBER 4
PICTURE NUMBER 5

 
This world is watching me...

My resolutions, my way

Ma intreb care-i treaba cu rezolutiile...adica da, sa ai ceva obiective, sa le poti urmari pe parcursul anului, sa vezi daca le-ai indeplinit la sfarsit, sa dai cu ele de pamant sau sa le bifezi pe o lista aiurea...Cred ca e o chestie de a fi cool asa, asa cum ne gandim toti in Decembrie sa fim mai buni [da, fuck up tot restul anului si de Craciun pozeaza in Precista]. Acum toata lumea face liste si le afiseaza cu nonsalanta. Uite draga, Victoria Beckham vrea sa bea mai mult apa si mai putina sampanie. Therefore, face micuta un excel in fiecare luna cu cata apa a consumat si cata sampanie, iar la sfarsit Evian sau Pernod Ricard o sa-i inmaneze un trofeu :) Sa-i uram succes in acest demers, la prima vedere pare destul de ambitios...

Asa, revenind la fitele mele de a-mi face listuta...
La anul vreau sa fac urmatoarele:
- sa invat sa gatesc o cina romantica (still, in case shit, pot oricand sa comand)
- sa calatoresc in locatii dragute: I have Prague, Istanbul and Ibiza on the list [oki, Ibiza might sound a bit shallow:))]
- sa imi cumpar cat mai multe haine, pantofi, accesorii cool: am descoperit oricum ca nu prea am limite:)
- ah da, si multa lenjerie :)
- sa ii ascult mai mult pe ai mei si sa fiu mai atenta la nevoile lor de comunicare: o sa fie greu, dar asa e dragut
- say no to crap: e o intreaga poveste pe tema asta One word
- sa ma apuc macar sa invat italiana: at least o intentie ceva would do
- sa citesc/invat cat mai multe chestii despre cool destinations si sa le prezint frumos pe un blog
- sa imi schimb job-ul: really, what the hell am I waiting for
- sa fug ca de dracu de oameni prosti: e o provocare, dar trebuie
- sa fac sex intre "nu, nu" si "ah, cat te urasc", ca un om simplu, care-si calmeaza furia
- sa astept cat pot de mult inainte de a face sex: pana la urma tensiunea dinainte, all the games you play si dorinta dusa la extrem [da, vreau sa visez la momentul ala care ma scoate din minti] sunt cele care make your heart beat
- specific, pe 17 aprilie 2011 vreau asta: Happy Bday, u deserve it

All in all, 2011 please: vreau sa simt ca traiesc, sa ma bucur de viata, sa fiu sanatoasa, sa fiu iubita sau urata, numai indiferenta nu:)

So, bye bye 2010, I will drink my mind out for you :)

It's my lifeeeee


This world is watching me...

All & now

A mai trecut un an si iar vine momentul ala nesuferit in care te uiti inapoi si stai si analizezi ce ai facut tu in anul care sta sa treaca. Inca unul...

Buun, sa vedem - in primul rand, iarasi simt ca a trecut mult mai repede; ori nu am avut momente marcante ori am avut prea multe:) In ianuarie si februarie am fost in love, martie am fost sad din cauza ca eram in love, in aprilie, de ziua mea, mi-am dat seama ce prieteni draguti am [nu mi-a facut nimeni un tort pana acum, except for Mom], mai stiu ca a inceput foarte promitator, dar s-a terminat prost, in iunie am fost in concediu intr-o locatie de vis, iulie, august au trecut mult mai repede, dar clar au fost pline de distractii [for the sake of it, o sa adaug tampeniile la distractie], dar si de lucruri serioase, caci m-am mobilizat sa imi cumpar casutza mea :) Septembrie, octombrie si inceput de noiembrie hmm, am muncit cam mult, cred, pentru ca in afara de asta, nu imi pot aminti asa lucruri dragute. Cert e ca sfarsitul lui noiembrie si decembrie overall m-au gasit stresata, trista, obosita dar mostly confuza.  Nu sunt sigura ca am luat decizii intelepte, de fapt sunt sigura ca am gafat puternic in ultimul timp, pentru ca nu mai stiu ce vreau, nu am rabdare si nu mai suport sa aud "it will come, one day".

Acum, partea a doua e sa ma uit pe lista de anul trecut si sa vad daca am facut macar o mica parte din ce mi-am propus pentru 2010:
New year's resolutions

Ca sa fiu sincera e discutabil - ok, punctele bune sunt ca m-am dus la sala in mod constant, mi-am luat casutza [desi nu era pe lista], am scris mai mult si am petrecut mai mult timp cu oameni dragi [sau i-am descoperit]. Puncte nebifate sunt: nu am zambit mai mult, nu mi-am schimbat job-ul si nu m-am indragostit de acel ceva [spuneam eu, persoana, idee, loc]. In acelasi timp, am fost sad, mi-am plans de mila prea mult, am asteptat ca lucrurile sa mi se intample si am crezut in oameni de 2 bani, care m-au dezamagit. Ok, par mai multe oportunitati decat lucruri dragute, dar am tendinta sa vad intotdeauna partea goala a paharului.

Analiza asta probabil ca nu da bine la final, dar media poate fi considerata ok. Insa eu nu mai caut average-ul...
I want it all


This world is watching me...

Heads or tails

To be old and wise, you first have to be young and stupid...

Treaba sta cam asa: cand esti tanar si crezi ca ai lumea la picioare, faci the most stupid things. Dupa aia, o data cu trecerea anilor, incepi sa te amuzi sau sa-ti para rau de lucrurile pe care le-ai facut. Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu super sigura de o decizie care mai apoi s-a dovedit a fi cel putin gresita.

Atunci:[O sa fie bine, nimeni nu o sa sufere daca avem o relatie casual]

N-a fost, m-am dat cu capul rau de tot...

Atunci: [Sigur o sa-mi prinda bine sa mai fac o facultate]

Nu am facut decat sa pierd timpul, banii si neuroni...

Atunci: [Eu zic ca asta e drumul, fa dreapta linistit]

Era cealalta dreapta, am constatat dupa 86km...

Ideea e ca nu prea ai cum sa fii prudent si intelept de cand esti copil, adolescent sau in your early 20s. Nu poti sa nu faci chestii iresponsabile pentru ca asta e ceea ce iti permiti sa faci.  

deci, here I am, young, but mostly stupid...and I'm enjoying it...

This world is watching me...

One word

Nu cunosc nicio cale sigura care sa duca la succes, dar cunosc una care duce sigur la insucces: incercarea de a-i multumi pe toti. (Platon) 

Cu totii suntem tentati sa cadem in capcana asta - sa multumim pe toata lumea, sa fim placuti, sa spunem mereu ceva spiritual, sa facem lumea sa rada, sa fim apreciati si iubiti. Guess what? it's wrong!! either esti foarte fals either esti Maica Tereza caci altfel nu-mi imaginez. Chiar nu poti si nu trebuie sa poti. Pentru ca nu poti fi bun la toate, nu poti avea mereu glume in program cu colegii de serviciu, nu poti scoate o remarca decenta la sedinta de dimineata, nu iti doresti ii faci prieteni pe toti idiotii si nu vrei sa date un pierde vara doar pentru ca ti-e aiurea sa-l refuzi.

Era un film cu Jim Carrey, Yes Man , in care tipul isi propunea sa spuna da la whatever he is asked for an entire year in ideea ca this would make him happier. Hai sa privim si altfel - eu vreau sa fac acelasi lucru dar cu nu :) Da, ideea filmului - say YES to life o mentinem, insa say NO to crap.

Vreau sa spun NU mai des la toate cerintele stupide si lucrurile care nu ma inspira cu nimic, la toti asa-zisii prieteni cu care vorbesc din an in Paste dar care au tupeul sa ma sune cand au nevoie si sa-mi reproseze subtil ca eu nu-i sun, la toti barbatii care nu ma iubesc [which is, almost 100% of the men I know], la toti oamenii de la care nu am ce sa invat, ci mai mult, ma trag inapoi si la toti infumuratii care se cred destepti si destepte si traiesc degeaba pe pamantul asta.


this being said, i'm done

This world is watching me...

Lunes de fiel

Am citit cartea asta si m-am cam blocat.

Luni de fiere

Bai, am citit-o cu sufletul la gura. Nu pot sa spun ca mi-a placut la nebunie insa nu am putut sa o las din mana. Pe scurt, vorbeste despre drama cuplului contemporan, insa in mod sigur nu a fost inca o cugetare plictisitoare despre ce se intampla si cum decurg lucrurile intr-o relatie.

Povestea incepe usurel asa, un cuplu cuminte pleaca intr-o croaziera spre India, cu cele mai bune si de altfel culturale intentii. Pe vas apare in schema jumatatea masculina din cuplul 2 care retraieste povestea lui de dragoste [si ura, vedem pe parcurs], povestind jumatatii masculine din cuplul 1. Pare complicat, dar nu e. Ideea e ca povestea cuplului 2 e socanta. Stau si ma intreb cum naiba poti sa iubesti si sa urasti atat de mult o persoana? Aceeasi persoana. Cum poti sa fii una cu persoana pe care o iubesti, cum poti sa o venerezi, sa te obsedeze calitatile, dar mai ales defectele ei? Si dupa ce ai vazut totul, sa o urasti cu pasiune. Si sa o distrugi. Si sa accepti toate mizeriile din simplul motiv ca nu poti renunta. Stilul pentru ambele stadii [love/hate] e grotesc, violent, socant, dar iti pui intrebari. Oare e un caz izolat sau chiar se intampla more or less asa? Oare drama cuplului modern e valida?

Dupa care te loveste si cuplul 1, victimele presupuse ale cartii. Bai, ei erau ok asa, pe stilul relatie de confort, credeau ca se iubesc si ca le este suficient. Nu impartaseau o pasiune nebuna unul pentru celalalt, dar viitorul lor parea conturat. Aici intervine elementul perturbator, ispita. Barbatul o ia razna cand povestea tulburatoare a celuilalt personaj de sex masculin se proiecteaza asupra relatiei lui perfect normale. Pana la degradare nu mai e decat un pas, pe care personajul nostru il executa ezitand. Drama continua rapid si finalul ii gaseste pe protagonisti asumandu-si consecintele faptelor lor si adunand bucatelele din viata candva normala. Nu ma asteptam sa se termine atat de brusc si trist.

Cu toate acestea, nu m-am oripilat. Intr-un mod ciudat, sunt de acord cu autorul cu ideile trasate prin povestea personajelor [dramatizata maxim de altfel].
"Cuplul modern isi iubeste propria criza". Ne iubim intens, ne plictisim, incheiem ca sa nu ajungem sa ne uram cu disperare. Nu putem functiona altfel. Nu putem trai in linistea unei relatii sigure, dar fara emotii din calea afara. Si aici componenta sexuala are un mare rol [in cazul cuplului din carte, trece de orice limita a perversiuniilor sexuale]. Si nu putem accepta compromisul atunci cand emotiile de la inceput se pierd pe drum.
"Vegheaza sa nu te pierzi in personalitatea cuiva, barbat sau femeie" [Scott Fitzgerald] - adevarat pana la capat. Nu pot sa cred ca aia e iubire, ci obsesie sau personalitate foarte slaba. Nu pot sa-mi dau seama cum naiba poti ajunge ever in situatia asta, insa realitatea [altora, ce-i drept] imi dovedeste ca se intampla.

Poate ca e dura cartea, poate ca mesajul e prea trist si prezentat la modul cel mai scarbos posibil, dar cred ca si-a atins obiectivul. Si eu am si mai multe intrebari decat inainte.


"Prea mult trecut, nu destul prezent si niciun viitor" - mi-a ramas in minte, maybe I will fix that...


This world is watching me...