Apasa-l

Pentru zilele in care faci spume si crezi ca mai rau nu se poate:
Make everything ok

N-ar fi frumos sa ai un astfel de buton? Apasa-l, apasa-l, apasaaa-l :)

This world is watching me

Little things

Stiam de mult timp de site-ul asta si sincer nu ii dadeam vreo sansa. Pe scurt, obiectivul lui e sa dezvaluie o listuta cu lucruri simple de care toti ar trebui sa ne bucuram.  Banal, am zis la prima vedere, insa, studiind un pic mai mult, am gasit niste lucruri misto si m-am gandit sa aleg si eu cateva de acolo.

These are my fav :)

Sau doar speeding :)

Da, ca un copil tamp.

To build on the previous thing :)

Da, frappe cu suc de portocale, Ultraviolet for him, spaghete cu branza facute de mami, mirosul penarului nou cu care ma mandream de fiecare data in generala/gimanziu, vin fiert [fara scortisoara], marea...

Daa, am mai scris despre asta. Ce sa zic, mai rar...

Mmmm...

This world is watching me...

People always leave

Ma gandesc de foarte mult timp la subiectul asta dar am amanat sa scriu despre el pentru ca am asteptat un semn cat de mic care sa ma convinga ca ma insel. Ei bine, nu numai ca semnul mic nu a venit ci m-au napadit semnele mari care imi confirma teoria.

Scriam mai demult ca uitam cu usurinta toate promisiunile facute, ca schimbam cercul de prieteni foarte usor, ca nimeni si nimic nu tin pasul cu timpul care se scurge ametitor de repede si ca viata noastra ia o turnura diferita de la an la an. Cu ideile astea in cap am scris Forget Forgot Forgotten.

Bun, au trecut luni bune de atunci (vreo 10 sa tot fie) si ajung la aceeasi concluzie pragmatica. M-am apropiat de alti oameni, am socializat, am iubit, am admirat, am mintit si am promis. Si ei la randul lor au facut promisiuni. Si then again, sunt tot aici, singura, cu promisiunile noastre cu tot, cu o mie de intrebari la care nu am raspunsuri si cu sentimentul ca lucrurile de care ne atasam le pierdem mai devreme sau mai tarziu.

Ne pare rau, ati ajuns la capatul acestui drum, va trebui sa alegeti alta ruta...

This world is watching me...

Love the way I lie - part 2

Povesteam mai demult cum noi, femeile, nu spunem niciodata ce gandim si ne asteptam ca barbatii sa ghiceasca in Love the way I lie.

Amuzata, am stat sa ma gandesc si la ce abureli ne luam si noi zilnic de la barbati si bineinteles ca am facut o listuta.

Si iata:

- e doar o prietena: da siiiigur [bai treaba cu prietena buna e nasoala si o stii si tu]

- nu vroiam sa ma duc la bere cu Gigi insa el a insistat, are probleme la serviciu si nu puteam sa-l refuz [altruistule, care esti]

- sigur, draga, imi face placere sa te ascult cand imi povestesti ce zi nasoala ai avut [daca ai putea sa vorbesti mai incet ca sa aud si televizorul ar fi perfect]

- am o problema cu prezervativele, cred ca sunt alergic la latex sau ceva [fac orice numai nu imi pune chestia aia]

- nu are sens sa intrebam in ce directie trebuie sa mergem, nu avem cum sa ne ratacim [mi-e tarsa sa intreb si nu vreau sa par handicapat]

- nu stiu cine sunt domnisoarele din lista mea de Facebook, cred ca m-au adaugat ele [mama, cat de bune sunt]

- desigur ca nu ai fundul mare; si oricum mie nu-mi plac anorexicele [ai putea sa mai slabesti si tu, dar nu pot sa-ti zic asta ca nu mai facem sex o luna]

- nu aveau gel de dus din ala de-ti place tie la supermarket asa ca am luat altul [m-am uitat pe raft vreo 2 secunde dar nu l-am vazut si mi-am bagat picioarele; dar Dove'ul nu-ti mai place??]

- poti sa ai incredere in mine [iti spun tot ceea ce vrei sa auzi pana ma culc cu tine si da, in general, sunt o persoana de incredere]

- nu sunt pregatit acum de o relatie [femeie, doar ca sa fie clar, imi place sa am mai multe optiuni]

Si cea mai tare: nu te-am mintit niciodata [pana mea, daca ti-as spune, mi-ai scoate ochii cand mi-e lumea mai draga]



Minte-ma frumos

Ps: guess what s-au inventat prezervativele pentru "sensibili" la latex:)

This world is watching me...

Interdependence Day

Bun, stim ca majoritatea chestiilor pe care le facem de'a lungul vietii se bazeaza principiul cauza-efect. Adica luam decizii in functie de stimulii [exteriori] generati de altii.

Intrebarea vine natural: de ce ma rog nu putem sa decidem singuri? Adica ma duc la concert daca vine ceva lume cunoscuta[da, tin neaparat sa ma duc, dar nu m-as duce singura], iesim in oras doar daca imi da el mesaj [da, vreau sa il vad, dar nu pot sa-i propun eu] si ma fac blonda daca jumatate din prietenii mei se jura pe Biblie ca imi sta minunat [desi eu iubesc blondul anyway].

Tristetea pentru mine ar fi ca nu suntem in stare sa facem ce ne dorim indiferent de parerile si actiunile celorlati oameni si ca facem compromisuri aiurea, fara un fundament clar ce porneste din dorintele noastre. Partea buna e ca suntem foarte multi in situatia asta si asta poate explica fenomenul ca pe un lucru firesc: suntem oameni, deci suntem interdependenti. Nu suntem capabili si nu trebuie sa traim/gandim/actionam izolat.
Pentru ca nu pot sa ma lamuresc singura cum e mai bine, zic ca putem avea incredere in 7 Habits of Highly Effective People.

Stephen Covey spunea ca exista 3 stari sau paradigme:
1. Dependenta: starea naturala in care ne-am nascut sa depindem de altii
2. Independenta: starea dobdandita de a lua propriile decizii si de a avea grija de noi fara ajutorul cuiva
3. Interdependenta: starea de armonie in care cooperam unii cu altii pentru a obtine cele mai bune rezultate si in care realizam ca nu putem trai izolat.

7 Habits of highly effective people summary

Cu mica mea teorie in cap si cu invataturile lui Covey [care btw se aplica si in viata personala] dezbat situatia in care ma aflu. Sa astept sa te decizi tu si apoi sa ma destept si eu sau sa iau eu decizia si pentru tine si sa nu te mai implic deloc? Mai astept mult ziua interdependentei *?

Give me one reason


This world is watching me...
* Stiu ca trebuie sa fie proactiva si sa nu astept ci sa make it happen dar...

Life didn't come with instructions

Bai eu n-as fi ciudatica, dar cred ca mi-e mult mai simplu sa justific orice prin argumentul asta:

- prietena mea e happily in love si vrea sa se casatoreasca - mie mi se pare ciudat la varsta asta

- unele femei [ce-i drept putine] nu au celulita si nu fac absolut nimic ca sa aiba asa picioare - mie mi se pare ciudat caci stiu cat ma chinui eu[sper din tot sufletul sa aiba par naspa macar]

- vreau sa fiu o populara, dar imi place din ce in ce mai putin sa socializez - e ciudat cum se bat in cap in cap, nu?

- nu invat mai nimic din greseli in viata personala - e ciudat cum ma incapatanez sa ajung mereu in situatii tampite

- imi place sa fiu bitchy si indiferenta insa in adancul sufletului stiu ca ma pacalesc doar - mi se pare ciudat ca functioneaza destul de des

- nu-mi plac copiii, dar delooooc - e ciudat ca m-am gandit si cum o sa-l cheme [da, o sa fie baiat]

- refuz sa fiu datoare cuiva in viata asta - mi se pare ciudat sa depinzi de o alta fiinta pentru orice fel de lucru fie el marunt fie semnificativ

ps: Getting lost can help you find yourself.

This world is watching me...

The new old school

Ca sa exemplific faptul ca barbatii si femeile gandesc diferit, am ales o tema simpla:perspectiva asupra noului.

Deci:

- barbatii gandesc New is always better [mai putin vinul as completa]: intotdeauna telefonul pe care trebuie sa-l aiba e ultima generatie; masina e seria 7/X6/R8, tenisul e cel putin boring pe langa squash, SMSurile nu rezista mai mult de 2 zile in memoria telefonului, nu-si pot aminti cum ii chemau pe colegii lor de liceu/facultate [e ala cu care mergeam la bere, parca Alex il chema], iar o noua aparitie feminina e clar mult mai atragatoare decat oricine altcineva [viitoarea potentiala prietena e muuult mai interesanta]

- la femei e o legatura emotionala puternica cu trecutul: primul iubit e the most special one, parfumul preferat ramane tot Chanel, prietena cea mai buna e cea din copilarie, maxim liceu, little black dress e in continuare apreciata si folosita cu eleganta la diverse evenimente, ursuletul de plus primit de la Gigi sta in camera de acasa [da, tu inca mai ai camera ta in casa parintilor, desi te-ai mutat de mult], iar temerile din liceu sunt si ele ascunse pe undeva in suflet gata sa iasa la iveala cu orice pret. Ah, si telefonul e plin cu SMS-uri de cand lumea si pamantul - nu se sterg caci reprezinta ceva, o dovada, o amintire, un gand pe care trebuie sa-l citesti on and on ca sa-ti faci rau.

Cam asa stam:

Probabil ca nici una din variante nu e ok, zic eu in timp ce-mi sterg toate mesajele din telefon...



Ps1: classic cars sunt mult mai misto!!!
Ps2: mai tii minte melodia asta? ma obseda cand eram mica desi filmul nu l-am inteles niciodata:

Twin peaks soundtrack


This world is watching me...

November Rain wedding

Urasc nuntile. Imi displac total traditiile idioate si pomposul si ingramadeala de rude si stresul maxim care vin automat cu o nunta.

Cu ideea asta in cap, am plecat bombanind spre Ploiesti pentru a participa la cea de 54 nunta [cred] la care sunt nevoita. Ah da, si cu ploaie si cu intuneric si un DN1 de tot rasu'.

Buun, sambata dimineata am alergat ca disperata intre mall pentru ultimele achizitii, supermarket si coafor, i-am consiliat pe ai mei in ceea ce priveste imbracamintea de nunta [seriously, dad, nici pana acum nu ai invatat sa asortezi cravata la costum??; mami, alea nu sunt tocuri!!]. Cu nervii la pamant, iesim din casa dichisiti nevoie mare cu destinatia biserica. Ploua cu galeata, dar nu pare sa-i deranjeze pe ai mei; eu in schimb sunt maxim de nervoasa ca mi se strica parul asa ca nu cobor din masina decat cand ajunge tati cu umbrela si ma escorteaza pana la intrarea in biserica. Fiindca e nunta de oameni de seama ai orasului, avem covor rosu si paparazzi asa ca ma simt un pic in Gossip Girl cand apar ravasitoare in rochita mea de papusa si tocurile fantastic de mari impecabil asortate cu machiajul si atitudinea cool.

Cum nu sunt o evlavioasa, slujba mi se pare extrem de lunga [adica, am inteles de prima data faptul ca se cununa robul cu roaba, seriously au repetat de cel putin 5 ori]. Imi dau sacoul jos si dintr-o data ma simt mult prea dezbracata in biserica [nush ce sa zic, pana la urma o sa ies mai bine in poze]. Dupa slujba, urmeaza pozele pe treptele bisericii si tiganeala copiilor care isi fac veacul pe la nunti de oameni selecti si vad ca e rost de niste bani. Mireasa arata incredibil si ma apuca asa o melancolie - nu am mai vazut-o de 2 ani cel putin si acum e deja ...pe cale sa devina matura?! E mai mica decat mine si totusi pare asa femeie la casa ei in timp ce eu am o fata de copil tamp, cu tot cu tocurile mele.

Petrecerea de la restaurant nu promite decat lux, momente atent calculate, mancare multa, bautura scumpa si vorbe goale [Casa de piatra, sunteti frumosi, copiii multi va dorim]. Fuck, ma indrept catre masa mea si descopar evident ca e masa de oameni single. Atentie, single nu inseamna singuri, ci doar single din punct de vedere sentimental [n-o sa raspund cu da la intrebarea "Esti singura?"]. Bautura clar m-ar fi ajutat in momentele astea, dar rabd eroic. Dupa juma de ora, vad cum apar niste copii la masa si in secunda doi sunt la ai mei oferindu-le cheile de la masina [Mami, tu conduci, eu doar ce m-am decis sa beau]. Clar, un Martini ma ajuta sa trec peste momentele de vis pe care o sa le petrec cu copilasii astia.

Cand mi-era mai drag de Facebook-ul pe care il accesam cu pasiune de pe telefon, ceva foarte promitator imi atrage atentia. Evident, apare un tip mega cute si se asaza langa mine. Oh, dragi miri sa va dea Dumnezeu sanatate si tot ce va doriti voi. Facem cunostinta, zambesc cat de dragut pot [given ca sunt mega plictisita] si tresar placut surprinsa cand imi spune ca ma stie din "auzite". Desigur, am fost o populara la viata mea - sare ego-ul meu cat casa sa explice. Dupa care momentul adevarului ma loveste frontal: Ah, Raluca, vad ca l-ai cunoscut pe Cristi, copilul lui X si Y, var prin alianta. Nuuuu, nu se poate, soarta imi joaca feste. Nu se poate ca singurul tip dragut pe care il intalnesc la o nunta sa fie ruda prin alianta!!! Si ce dracu' e aia ruda prin alianta? Si zambesc acru la matusa respectiva cand imi spune sa socializez cu odorul ei - pai, bai cucoana, eu as socializa mai mult, dar will you allow it??

Incepe valsul mirilor si ma emotionez vadit. Bai, e ea, o cunosc de cand ne jucam cu puta in nisip si se unduieste acum cu un tanar domn pe un vals care imi ajunge pana in adancul inimii. Si stau si ma uit la si parca imi dau lacrimile cand le vad privirile cum tipa a fericire si dragoste. Vine mancarea, vine formatia, ma activez si ma duc sa dansez cu tati. Incerc sa nu ma fac de ras si sa fac pasii corecti insa sunt incordata ca naiba. Ah da, si totii oamenii fitosi din liceul meu sunt acolo si se uita la mine cum par foarte stapana pe mine cand de fapt doar eu stiu cat imi bate inima de tare. Nu pot sa ratez ocazia sa ma duc la ei - sunt cool si stiu asta si vreau doar sa ma dau mare [I'm just calling you bitches cuz I don't know your names individually].

Dupa sarbe, hore, dans pe muzica usoara simt ca ma distrez mai mult decat credeam. Si ai mei sunt mandri de mine ca am demonstrat ca sunt o persoana sociabila [deci nu asculti doar bubuiala si poti sa dansezi si muzica de petrecere]. Si da, o sa apar pe toate filmuletele de la restaurant si in majoritatea pozelor.

Dupa miezul noptii ne asteapta o supriza afara: focuri de artificii mai ceva ca la Revelion si juramintele mirilor. Sorb din sampanie incet in timp ce inima mea se topeste cand ii aud. Si toate cuplurile tinere se tin in brate si eu stau tantosa cu paharul de sampanie si cu toate premisele unor lacrimi. Nu acum, abtine-te pentru mai tarziu sau pentru totdeauna. Unde dracu' e hora cand ai nevoie de o interventie?

Momentul cel mai penibil e desigur aruncatul buchetului miresei. Cu toate protestele mele, sunt efectiv tarata pe ringul de dans caci apparently suntem putine domnisoare singure/necasatorite [yey]. O vad pe mami cum rosteste o mica rugaciune, insa departe de mine cea mai mica intentie sa prind buchetul. Nici sa-mi pice in cap nu l-as lua. Ma bag in spate si ma rog ca domnisoara din fata sa aiba potential de a se intinde dupa el. Am avut dreptate, chiar s-a aruncat dupa el si zambeste fericita ca l-a prins in timp ce prietenului ei i-au scazut dramatic glicemia si culoarea din obraji. Ce sa zic, baiatu', sa fie intr-un ceas bun [puteai sa o legi de scaun, dar nah].

Dimineata ma gaseste tot pe ringul de dans, cant cot la cot cu formatia si dansez ca un om mare desi am baut doar un pahar de Martini si unul de sampanie. In timpul unui dans efectuat cu mare maiestrie, tati imi sopteste ca abia asteapta sa ma vada mireasa. Inghit in sec si bolborosesc ca o sa ma vada candva.

La 5 dimineata simtim ca e momentul sa ne retragem asa ca ducem plicurile [da, da, dupa o varsta am plic separat de ai mei], facem o ultima poza, bagam o ultima urare si ii multumim lui mami ca n-a consumat nimic si ca ne duce acasa.

Evident acasa nu pot sa dorm si ma gandesc la balarii si vreau doar sa treaca romantismul momentului si sa ajung la Bucuresti la viata mea safe din punctul asta de vedere.

A raportat nuntasul de serviciu, cu potential de a deveni de profesie...

Ps: bai, rudele prin alianta nu se pun, nu e corect!!!

This world is watching me...

Follow the echo

Nu stiu ce ma atrage la poza asta, poate scuza ca mai sunt si altii, poate naivitatea cu care accept conditia umana, poate dorinta de a apartine unui grup - sopteste timid constiinta mea, sperand la un ecou..


You are not here to fix a broken world...
Dar ecoul nu rasuna in intuneric...

This world is watching me...

[this is just a test, cursul de scriere creativa a ajuns la momentul descrierii profunde si abstracte; da, da, se poate]

Monday you leave me

Ca sa inchidem in glorie o frumoasa zi de luni [I so hate youuuu], m-am gandit sa impartasesc mica teorie incropita din experientele traite in ultimul timp in materie de interactiuni cu sexul opus.

Sigur ti-a placut de cineva care tocmai ce iesea sifonat dintr-o relatie, cineva care si-a luat-o maxim in tinerete [classic stuff] si care nu mai vrea sa auda de relatie/dragoste/sentimente. Suna cunoscut? Si il intelegi si ii dai timp si degeaba; omul s-a schimbat si tu esti un soi de whatever. Si te gandesti ca momentul in care ai aparut tu nu e potrivit, el/ea altfel ar fi fost cineva special in viata ta, dar nu, nu se poate, pentru ca ai ajuns prea tarziu si un idiot inaintea ta a stricat cutiuta cu sentimente fragile.

Sigur ai suferit si tu, poate fix din cauza experientei de mai sus, sigur ai trait gustul amar al dezamagirii si sigur nu-ti mai trebuie o perioada. Si apare un oarecare, simpatic/a de altfel, dar tu nu ai chef si timp. Si ii dai flit caci nu e acum momentul, ti s-a luat de incercari esuate si depresii post-relatii serioase. Nu e acum momentul, repet...

Oare cate momente nepotrivite am invocat ca sa ratam potentiale chestii dragute? Oare presupunerile ca "daca va fi, va fi oricum" nu sunt niste aberatii? Oare n-as putea sa fug data viitoare cand intalnesc un baiat iesit dintr-o relatie complicata?

What goes around comes around gen...

Monday you leave me

This world is watching me...