Nu sunt o nationalista de fel. Nu cred ca am fost vreodata, nu e un lucru cu care sa ma mandresc sau cu care sa ma rusinez. Asa ca impartiala cum sunt fata de tara mea, imi doresc din ce in ce mai mult sa ma mut in alta tara, macar pentru o perioada limitata de timp. Cu gandul asta in cap, am plecat sa imi vizitez doua prietene mutate recent in Geneva cu job-ul.
Am vizitat Geneva [ok, nu era prima oara, dar acum chiar am avut timp], am mers prin oraselele din imprejurimi [Yvoire, Montreux, Lyon], am mancat bun, am povestit, am hahait, am imitat o franceza de bun simt si overall m-am simtit foarte bine si foarte integrata in peisajul expatilor de acolo. Si cel mai important e ca am vazut si gustat un pic din viata de expat/persoana care lucreaza in strainatate si perspectiva a fost usor diferita fata de ce ne imaginam cu totii.
Da, ni se pare ca a lucra intr-o alta tara e raiul pe pamant, castigi mult mai bine decat in Romania, cunosti multe persoane [poate chiar pe un potential EL?], te plimbi, inveti o limba straina, e o experienta super tare pe CV-ul tau si in general o experienta de viata foarte utila si placuta.
Insa trebuie sa vedem si partile mai putin dragute:
- esti singur intr-un oras strain [da, sentimentul te loveste chiar daca erai foarte pregatita de acest pas]
- te poti integra foarte usor la serviciu sau dimpotriva nu te acomoda deloc [da, toti infumuratii pamantului sunt in echipa ta, mama lor de rusi]
- actele si birocratia iti pot ocupa foarte mult timp [cauta casa, cauta loc de parcare, pune semnul albastru cand parchezi ziua]
- nu te poti obisnui cu gusturile culinare specifice locului si gatitul nu a fost niciodata punctul tau forte [as face niste sarmale desi nu le-am apreciat niciodata cand eram acasa la mama]
- viata e in general mult mai scumpa [seriously, o calatorie cu bus-ul e 3 franci si o cina decenta in 3 persoane 180 de franci?]
- nu ai pe cine suna la 2 noaptea ca ti-a venit si esti intr-un mood nefericit [ok, in Romania e 3 dimineata si nimeni nu e treaz si eu ma simt atat de mizerabil]
- pierzi petrecerea de zi de nastere a celei mai bune prietene [da, normal ca e ziua ei in fiecare an, dar asa mi-e dor de ea si de nebuniile ei]
- parintii sunt un pic mai departe [da, nu te mai bate nimeni la cap in fiecare zi, daca ai mancat, daca te-ai imbracat bine]
Si lista poate continua.
Si in timpul in care procesez toate aceste lucruri, ma plimb aievea pe strazile geneveze si savurez o zi doar cu mine si cu gandurile mele. Si imi beau cafeaua singura si insir chestii pe carnetel si constat ca e bine si rau in acelasi timp. Si ma duc la cumparaturi singura si nu imi poate zice nimeni daca rochita ma prinde [ok, sales lady imi zambeste tamp in semn ca arat minunat dar nu pot decat sa ma gandesc ca incearca sa isi atinga targetul din ziua respectiva]. Si alerg cu harta in mana si nu ma indruma nimeni [eu am un simt al directiei foarte putin dezvoltat si intorc harta pana cand ma prind unde e nordul]. Si merg singura cu autobuzul si o tanti in varsta ma vede debusolata si ma intreaba in franceza unde vreau sa ajung.
Funny, si eu ma intreb asta, zambesc si ii raspund: 'Loin,
mais aujourd'hui a Quidort".*
*Departe, dar azi la Quidort.
This world is watching me...
