Birthday cake

Iar vine ziua aia din an cand trebuie sa faci bilantul; nu e Anul Nou dar e ziua ta de nastere si cumva te simti obligata sa trantesti niste bife pe o lista. Intrebari pe care sa ti le pui ca sa iti strice cheful de sarbatoare:

- Ai servici [garantat o primesti de la rudele de top]

- Ai vreun pretendent? [hai sa pretind ca da]

- Stii sa gatesti? [pam pam]

- Te-ai invrednicit sa iti iei o casa? [O garsoniera la care mai am de platit 28 de ani se pune??]

- Ce ai realizat pana la varsta asta? [in caz ca raspunsurile de la 1, 2 si 4 nu au fost elocvente]

- Asa mi-am imaginat ca o sa fiu la 26 de ani? [bang bang my baby shot me down]

- Pe cand un copil? Nu mai esti chiar tanara de acum [Mori]

Pe langa toate intrebarile tampite [si am scris doar o mica parte din ele] vin si grijile si panica de 30 de ani. Nu, ai doar 26 dar maine poimaine faci 30. Uita-te la o poza de acum 3 ani. Erai la fel? Tenul tau era la fel de ofticat ca acum?  Aveai parul blond intins la maxim [epoca stresata de pitzi] sau saten natural? Aveai un stil vestimentar decent sau mai gafai din cand in cand? Acum insa fii pregatita cu crema de fermitate pentru sani, cu n creme pentru prevenirea ridurilor si a liniilor fine de pe frunte, cu mai mult sport, mai multa mancare bio, mai putine ore pierdute noaptea, mai mult ceai si mai putina cafea, mai putin ras si mai multa seriozitate.

Pana una alta, nu stiu ce culoare o sa-mi fac parul pana la anul, dar stiu ca o sa gandesc cam la fel. Fara griji majore si fara ceas biologic care ticaie a prost inteleasa mentalitate.

ps: mi se pare mie sau melodia asta e porno??

Birthday cake

This world is watching me...

Best thing I never had

Cand eram micuta imi placea in secret de fiul unor prieteni de familie. Era un baietel cam de varsta mea, simpatic foc, destul de neastamparat, dar destul de precoce pentru varsta lui. Bun, povestea nu se vrea a fi un fairytale ci are mai degraba o morala trista. Da, ne jucam impreuna [nu cu puta in nisip ca in celebra expresie], imparteam ouale Kinder, radeam nu mai puteam cand ne gadilam si ne bosumflam cand nu ne ieseau tranzactiile la Monopoly. Mai tarziu, el ma controla de sutien, eu ma rusinam cand imi povestea ce fac barbatii si femeile cand raman singuri si prietenia si eu undeva in adancul sufletului suspinam dupa atentie. Atentia n-a venit niciodata, am fost mereu prieteni si camarazi si cu timpul am trecut peste mica mea pasiune secreta. N-a fost sa fie, descrie orgoliul meu toata intamplarea. 

"Ai facut ceva, i-ai zis vreodata?" ma intreaba acum femeia matura din mine

"Pai nu, am considerat ca daca nu simte la fel, nu are rost" raspund pe nerasuflate*

"De unde stii ca nu simtea nimic?" 

"Bai, desteapto, nu e ca in filmele alea siropoase la care te uiti si nu recunosti. E putin probabil sa fi simtit ceva si sa nu fi facut ceva, sa nu fi incercat. Barbatii fac primul pas, daca vor, bineinteles" bravez ca un om mare

"Nu stii si oricum n-o sa afli niciodata" - bingo, s-a strigat linie. 

Exact, n-o sa aflu niciodata. Si nu e momentul sa ma jelesc ca uite ce poveste de dragoste ar fi fost. Nu asta e durerea mea. Ci faptul ca nu spunem ce ne dorim si nu cerem si nu luptam. Ci doar asteptam sa se intample. Ne ascundem dupa un orgoliu cat Casa Poporului si trecem mai departe cu mandria intacta. Suntem fricosi si ne asumam. Suntem puternici pentru restul lumii si slabi pentru noi insine. 

Aproape ca imi vine sa enunt faptul ca lucrurile care nu se zic nu exista. Alege sa scrii o poveste proasta sau sa n-o scrii deloc. 

* Nu, nu am o personalitate duala si nu vorbesc singura, doar analizez prea mult :)

ps: Nu voi posta si melodia de jale a lui Beyonce desi m-a inspirat pentru titlu.

This world is watching me...

It takes 2 to tango

Intotdeauna am fost fascinata de tango. Tin minte ca am fost la o piesa de teatru si am ramas marcata de scena de dans dintre protagonisti. Cum sa zic, ei nu erau cea mai frumoasa pereche insa in momentul in care au inceput sa danseze parca s-a schimbat totul. Chimia, senzualitatea, sincronizarea m-au facut sa ma balbai si sa ma gandesc ca preludiul pe care il stiu eu e mic copil pe langa ce se intampla pe scena. Ea clar parea cea mai frumoasa  dorita femeie dupa micul spectacol [judecand dupa moralul ridicat al barbatilor din sala].

Am venit acasa cu o mie de ganduri in cap si mi-am propus sa invat si eu tango. Ei bine, au trecut ceva luni de atunci si eu inca balesc la ideea de a dansa tango. Ulterior am fost si la un concert Gotan Project unde muzica m-a molesit bine de tot. In sensul bun, bineinteles. 

Si acum stau si ma gandesc: cum mama naibii sa ma misc eu atat de senzual? Adica eu impiedicata pamantului, care ma fac de ras la nunti cand ma ia tati la un dans pe muzica usoara/populara? Adica eu care stau rigida ca o scandura si tot ce stiu sa fac "e sa dau din fund" [citez dintr-un distins domn care a facut impertinenta sa ma invite la un dans serios si a vazut ca n-are cu cine]? Adica eu care incerc sa conduc orice amarat de blues pentru ca mi se pare mai bine sa fiu eu in control si nu el? Adica eu care nu simt muzica si nu plutesc pe ea [doar daca as fuma ceva, ma gandesc]? Studiez pe net si constat ca marele secret e potrivirea cu partenerul. Si adica cum sa ma potrivesc cu un om pe care doar ce l-am cunoscut? Daca e vreun urat si nu e nicio chimie? Daca il calc pe picioare maxim? Daca nu si-a asortat pantofii cu cureaua si este foarte evident ca nu are niciun stil vestimentar? Daca n-as mai fi asa superficiala, cum ar fi? :)

Pana una alta sa conspectam si, cine stie, poate ne vedem la o milonga. Relaxeaza-te si lasa-l sa te conduca. Exact ca in viata?!

Un tango diferente

This world is watching me...

Camasa si cureaua lata

Umbla o vorba din popor ca femeia trebuie sa fie doamna in societate, gospodina in bucatarie si acrobata in pat. 

Marti, 13. Mare sedinta mare la birou. Ma trezesc frumos, imi fac ritualul de dimineata si ma apuc sa-mi aleg hainele cu care voi defila la sedinta. Ma hotarasc sa abordez o camasa sobra, niste pantaloni stamti si pantofi cu toc. Nimic iesit din comun doar ca... Minunatia de camasa pe care n-am mai purtat-o niciodata trebuie calcata si ras-calcata. Scoate fata masa de calcat, pune apa in fierul de calcat si baga. Deci nu e ca in reclame, impingi fierul si aia e. Deci am executat miscari de mare angajament, m-am rugat, am transpirat si tot n-a iesit ca in vremurile bune cand mami calca pentru tot familionu' si sarea moneda de pe o camasa. Dupa cruci si raniti pe care i-am trantit cu gratie si candoare, am dres cat de cat situatia si camasa a iesit acceptabil. 

8 Martie, Ziua Femeii. Dezlantuite

"Femeile din peste 50 de tari ale lumii sunt sarbatorite an de an de 8 Martie, ca o recunoastere a contributiei lor la dezvoltarea societatii."

M-am intrebat joi daca e ziua femeii sau ziua mamei. Eu mizam pe femeie, orgoliul meu era cat casa, insa la serviciu surpriza, parea ca se sarbatoreste ziua mamei. Bun, si mama e tot femeie, de ce sa limitam publicul tinta? Asa ca am inceput sa ma documentez. Google zice ca ar fi amandoua. Initial, in vremea grecilor antici, se sarbatorea Rhea, mama tuturor zeilor. Mai tarziu, in Anglia anilor 1800 exista Duminica Mamei in fiecare primavara. In SUA, s-a serbat femeia in cadrul unor initiative de natura politica. 

Insa oficial, potrivit Hotnews, in 1975 Organizatia Natiunilor Unite a numit 8 martie Ziua Internationala a Femeii [sac, nu doar a mamei]. 

O maslina, doua masline

N-am idee cine a nascocit celebra expresie din popor "O atentie, o maslina" insa foloseam cu succes sensul ei figurat cand vorbeam de nimicuri, de detalii, de maruntisuri care nu fac diferenta in imaginea de ansamblu a lucrurilor. 

Which brings us to my story - ma duc vineri seara in supermarketul Mega Image cu intentia de a evita infometarea din weekend prin achizitia unor preparate delicioase, sanatoase si sigilate. Navighez rapid printre somon afumat, mozarella, ardei gras, iaurt, caise confiate si masline si ma declar mandra ca am reusit sa petrec doar 10minute in magazin. La casa o coada infernala; o singura casa deschisa, o momaie pe post de vanzatoare, 20 de oameni la rand si un sfert de ora ramas pana la inchiderea magazinului. Mult in fata mea se afla numai fumatori inraiti dar uituci: "aa, da, mai vreau si un pachet de Dunhill albastru, ba nu, sa fie grena, hai da-ti-mi 2, e un weekend lung". Mai am o persoana in fata cand deja incep sa bat din picior si sa ma uit urat in jur. Persoana din fata mea e de fapt o batranica ciudatica care a facut impertinenta sa puna doar 2 masline in caserola.

Ready for sleep?

Pentru ca ma aflu in (ne)fericita situatie de a trebui sa imi cumpar un nou pat, m-am apucat cu drag si spor sa caut astfel de obiecte de mobilier. Importanta unui pat bun nu e indeajuns de promovata, pana la urma si aici se face diferenta dintre o dimineata voioasa si una greu de intampinat. 

Primul pas a fost sa studiez locatia si amplasamentul viitorului loc de dormit. Am o garsoniera destul de incapatoare, insa spatiul este limitat; trebuie sa fie situat langa perete, poate chiar pe colt. Nu poate sa fie pat matrimonial de mijloc [damn]. 

Bun, dupa asta, m-am gandit la ce vreau: sa fie pat, canapea extensibila, coltar, vreo chestie futurista? Sa arate bine in caz de vizite si practic [vezi canapeaua sau coltarul pe care le poti strange oricand] sau comod [pat cu o singura saltea pentru mai putine dureri de spate]? Sa fie sofisticat [vezi piele sau alb imaculat] sau util [huse uni/colorate care se dau jos pentru a fi spalate]? Sa investesc in ideea ca o sa-l am mult timp sau sa merg pe strategia mea in viata de varietate pe termen scurt? Aici a intervenit elementul de indecizie: imi doresc foarte tare un pat mare mare, inalt, din lemn masiv, in care sa iti vina mai mare dragul sa te arunci sau sa intreprinzi activitati sportive; din pacate, spatiul nu-mi permite extravaganta asta. Imi doresc iarasi foarte tare si o canapea sau un coltar mare mare [a se vedea elementul comun, marimea:)] de un alb perfect care sa se incadreze in mod armonios in singura mea camera; sa vin de la serviciu seara si sa ma pun pe canapea, sub paturica cosy, sa dau drumul la un film* si sa-mi pun o pahar de...sa-i zicem cacao cu lapte :) Vezi, aici mi-am dat eu seama ca lozul meu e necastigator. Nu pot avea nici una nici alta asa ca trebuie sa ma limitez la posibilitati [man, this sucks].

OMeGe, estoy en el club

Am fost sambata intr-un club de fite din Bucuresti. Unde intalnesti oameni de tot felul, dar mostly diversi si cumva dintr-o lume cu care ma intersectez din ce in ce mai putin. Adica persoane din lumea modei, designeri, manechine si modele [nu am stiut niciodata diferenta anyways], afaceristi, cantareti si cantarete si foarte multi expati. Buun, pe langa peisajul colorat, mai apar si oameni cu personalitati puternice si cu un stil vestimentar pe masura ce denota vadita intentie de a epata. Aceeasi oameni in fiecare saptamana. Pana aici totul magic si frumos.

Shoulda

Pentru ca viata inseamna si greseli si momente confuze si dezamagiri si ghinioane si vise tampite. Pentru ca din multe greseli nu invatam nimic si pentru ca cateva dezamagiri invatam cate putin. Pentru ca drumul e lung si anevoios si necesar. Pentru ca frica de a esua nu ne poate taia aripile. Pentru ca intr-o zi vom fi sus, acolo unde vrem.

Dreamed when I shoulda done
Done when I shoulda only dreamed
But it's fine now I'm still on my way up...
Shoulda

This world is watching me...

Snow fucking white

Deci e nasoala treaba cu ninsorile si codurile portocalii din ultimul timp. De obicei, auzi de tot felul de nenorociri prin alte parti dar afirmi ca tie iti place iarna, e misto, ca e frumos cand e alb totul, ca e liniste si pace. Bun, vezi pe urma traficul din Bucuresti si mocirla de pe jos [nici vorba de alb imaculat] si continui cu teoria ta ca e totusi placut si ca poti oricand sa iti bagi picioarele si te duci cu placa la munte. Dupa care te loveste...Vine vijelia, vin nametii, masina nu prea se mai distinge de zapada, nu poti circula pentru ca drumurile sunt inchise, oamenii din zonele cele mai afectate de ninsori sunt efectiv blocati in case, fara mancare si medicamente; miracolul alb nu mai e asa inocent. Si zau, ce vezi in filme e doar regizat. Da, e dragut sa te bucuri de zapada cat vezi cu ochii cand esti la o cabanuta, cu prieteni aproape, cu vin fiert, cu semineu si blana de urs pe jos si cel mai important cand esti INAUNTRU si privesti pe geam. Nu cand dai la lopata si blestemi raniti si cruci. Nu cand orasul in care locuiesti are un sistem minunat de dezapezire. Nu cand nu poti ajunge din punctul A in B in mai putin de 2 ore. Nu cand esti izolat in casa.

Concluziile sunt simple:
1/ Nu sunt si nu voi fi vreodata a winter person
2/ Ninsorile astea nu sunt normale si daca mai aud pe cineva ca isi doreste zapezica, il strang de gat.
3/ Oricand e bine sa ajuti. Cu mancare, cu bani, cu buna vointa.
4/ Apparently si codul are culoare politica in Romania...


This world is watching me...I'm covered in white...