Un taxi numit dorinta

Zilele astea ma chinuie o raceala si o teorie de mare [da, teoriile sunt specialitatea mea]. O sa incep cu o intrebare: Cati taximetristi sunt in Romania? si va zic raspunsul mai incolo.

All the souvenirs

Nu stiu cine a inventat treaba cu suvenirurile pe care le aduci cand vii dintr-o vacanta, dar le urasc cu pasiune. Eu una stiu ca trebuie sa cumpar 10 bucati de cadouri de pe oriunde ma duc. O vedere, un magnet, o pereche de chiloti, o margea, orice numai sa nu vin cu mana in fund. Doar ca nu sunt asa relaxata, gen ma duc intr-un magazinas in ultima zi a calatoriei si dau iama in mizeriile astea de 5-10 euro. Nuu, de cand plec imi fac griji ca trebuie sa cumpar, am in cap o mie de liste si niciodata, dar absolut niciodata nu sunt multumita cu ce am cumparat.  

Ce cumpar: pentru o puzderie de lume magneti si vederi. Pentru Andra cumpar chiloti sau bijuterii [e o chestie reciproca pe care am initiat-o acum muulti ani]. Pentru frati-miu iau camasi, tricouri sau parfumel. Pentru ai mei iau calendare, seturi de coasters [chestiile alea pe care iti pui paharul ca sa nu lasi urme pe mobila], CD-uri cu muzica, tablouase si alte minunatii pe care sa scrie musai orasul/tara vizitate. Ah si ciocolata de 3kg din duty free, aia Nestle cu alune mari. Uite, gigel, ti-am adus un breloc rasuflat, iti place? Asta e de pe tour eiffel, nu altceva. Oare chiar lumea apreciaza astfel de mici atentii sau le arunca intr-un sertar/cos de gunoi?

Ce imi cumpara mie lumea: mie imi plac vederile pe care le atarn cu gratie la biroul meu de corporatist [cliseu, stiu]. Am de asemenea frigiderul plin de magneti care de care mai colorati. Am si o colectie de pahare de shots, pe care sincer nu cred ca o voi folosi vreodata [shot-urile se cam beau in oras, la o crasma]. Am si o colectie de chiloti de la Andra din diverse orase [noroc cu ea ca se duce destul de des in vizite]. Bineinteles ca mai primesc si gherle, tiganii colorate de care nu stiu cum sa scap mai repede [regula mea, arunca-le la urmatoarea curatenie de Craciun], iar de fiecare data zic, pe buna dreptate: O vai, dar nu trebuia [logic ca ma puteam lipsi de cacatul asta kitchos pe care mi l-ai cumparat tu cu drag]. 

Deci care e treaba? Oare sa fie nimicurile astea dovada absoluta ca ne gandim la lumea de acasa atunci cand  umblam prin tari straine? Oare sa mai incurajam mult marketing-ul asta care ii imbogateste pe multi oameni? Oare nu putem sa spunem "m-am gandit la tine" cand ma prajeam la soare in timp ce tu munceai ca sclavu'?

Memories

This world is watching me...

Lucky pigeons

Intotdeauna mi-a fost mila de animalele taiate de catre bunicii mei la tara pentru a prepara o mancare cinstita. Nuu, nu taia puiul ala, nu taia porcul, nu taia rata. Nu, nu am devenit vegetariana cu acest gand altruist in minte, ci pentru ca evit toxinele.

Mai tin minte de asemenea ca vecinii mei de la tara aveau porumbei. Erau foarte pasionati de acest subiect [am inteles te prinde la fel de puternic ca si pescuitul], iar eu cumva am prins drag de aceste vietati. De aceea, cand, de curand, a gatit un prieten bun porumbei, am refuzat sa mananc [nici nu prea aveai ce, erau cam sfrijiti saracii] si m-am gandit la soarta cruda pe care o au.

Ei bine, ajungem in prezent si la intamplarea mea. Sambata la pranz ma trezesc voioasa nevoie mare. Hai sa mancam ceva, sa mergem la mall, sa bagam sala dupa aia, sa schimbam lumea fara ca ea sa ne schimbe pe noi. Termin de mancat, dau sa ies pe balcon. Panica - tot balconul plin cu rahat de pasare. Baii, nu asa oricum, efectiv plin. Ma apuca dracii, nu stiu ce e, de unde dracu' a venit, cum naiba il curat?

Ma uit vis-a-vis. Vecinul din blocul de peste drum creste porumbei!!! La bloc, la ultimul etaj!! Ba, esti prost? Cum naiba s-au aciuiat la mine in balcon? Logic, dumbass ca ai tinut geamurile deschise larg [desi nu era prima oara]. Ce s-a intamplat azi-noapte?Micutii se simteau singuri si au vrut sa schimbe locatia? Cum naiba au nimerit pe intuneric - eu am venit la 11 acasa si m-am culcat...Cati au fost? Dupa mizeria facuta as zice ca 20 pe putin sau au fost foarte bine hraniti [vecine, tu sa fii sanatos].

Dupa o smotruiala consistenta si deloc placuta [da, aveam o gramada de cacaturi in balcon, fara sa-l mentionez pe cel dobandit de la ei], am foarte multe idei in cap:

- o sa mananc porumbel cu prima ocazie -nu conteaza ca nu-mi place sau ca au carnea atoasa, o sa savurez si o sa ma gandesc negresit la cacaciosii de vis-a-vis

- o sa am noroc cu carul la cat material am gasit, ma duc sa joc la loto

- o sa reiau studiul regnului animal, e clar ca am lipsit la lectia de pasari si obiceiurile lor alimentare si nu numai. E imposibil sa livrezi atat de mult rahat intr-o noapte.

- o sa-mi pun termopan in balcon, ca sa nu mai atrag si alti doritori
- peria de 3lei luata de la magazinul de la colt a fost cea mai buna investitie din weekendul asta
- daca aud pe cineva ca-mi spune dragostos "porumbita mea" il dau afara din casa

Cat despre vecinul binevoitor, il las sa-si primeasca ce merita. Frigiderul ii este plin anyway.

This world is watching me...

Loving Mondays

Am un nou gand/proiect: cum sa fac sa fie bine si lunea. Da, luni e o zi de 2 bani in general si nu neaparat ca se intampla toate nenorocirile pamantului ci pentru ca o percepi ca pe o zi de doliu si ca pe sfarsitul lumii. Ei bine, ladies and gentlemen nu e. Hai s-o facem mai frumoasa, hai sa o facem o zi obisnuita, de care sa ne bucuram cu aceeasi intensitate/lipsa de intensitate [important e constanta, da?].

Fucking surprises

... they never turn out great!

O seara obisnuita de duminica. Nimic nu ma multumeste, ma gandesc ca maine e luni din nou, ma apuca deprimarea. In timp ce smotruiesc un pic prin casa si fac curat prin haine, ma loveste o idee de mare senzatie. Il astept pe el, ma imbrac intr-un fel, scot vinul de la rece, pregatesc branza si ciocolata si duminica se va incheia in glorie. Zambesc tamp in timp ce imi imaginez continuarea. 

Face fata dus, se cremuieste toata, se da cu un strop de parfum in locurile alea de care scrie in Cosmo ca "e  combinatie", aranjeaza o lumanarica [de cacat, e cam cald, dar na], scoate costumatia aparent neglijenta dar studiata ca dracu' in oglinda din baie, aranjeaza parul intr-o coada de cal [si ea aparent neglijenta], ia o gura de vin si studiaza un playlist. Se uita la ceas. E 10, ar trebui sa sune. Nu-i nimic, mai pune doar putin vin, sa treaca emotia. 

S-a facut 10 jumate', deja ascult Thalia si "No me enseniaste" [e stiuta treaba ca melodia asta e pentru depresii adolescentine]. Sa-l sun like "ce pana mea faci cand eu sunt aici semi-imbracata si cant cacaturi din telenovelele copilariei mele" sau sa ma prefac totally relaxed and ok. Optez pentru cea de-a doua varianta:

- Ce faci, tu? miaun pe un ton dulce de iti vine sa pui helas...

- Uite prin oras, raspunde el, pe fundal claxoane si zarva. 

- Aa, esti inca in oras, mai vii pe la mine? mierea s-a mai dus...

- Pai, nu cred, ca mai stau un pic si ar trebui sa trec pe acasa sa imi iau haine. Si se face tarziu. Maine seara?

- Sigur, don't worry, nu mai stiam daca ai zis ca vii sau nu. Haide distractie si vorbim! heeeelas :) 

- Te pup! zice el pe ultima suta de metri...

- Te pup si eu, zic smerita in timp ce murmur un "tu-ti surpriza matii"

Mmmm, acum ce sa fac cu vinul si cu outfit-ul studiat? Sting lumanarea, trag niste vorbe de dulce si ma apuc sa ma uit la balarii pe net. Mama ei de duminica, mama ei de surpriza, baga-ti mintile in cap, fetito, ca bun ii vinul ghiughiuliu si singura...

Acum, dilema: sa-i spun intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat ca si gluma "heiii, mai tii minte cand n-ai mai venit in duminica aia, ghici ce, eram imbracata ca o parasuta si te asteptam cu vin si lumanari" sau sa pastrez orgoliul intact si sa o adaug la epic fails numai de mine stiute [si de cei 3 oameni care-mi citesc blogul]? Ha?

Da-i cu vinul ca vine inspiratia...Ce, nu poti sa dormi, cremuita?

This world is watching me...

Ladies room

Dupa ultima vizita intr-un club fitos din Bucuresti, am 2 dileme majore:

Prima se refera la motivul  pentru care femeile se duc atat de mult la baie cand sunt in club. Intotdeauna, absolut intotdeauna e coada la baia de fete. M-am gandit la mai multe optiuni:

Freek vs relaxed

Nu stiu cum se face insa in ultimul timp ma lupt cu 2 versiuni ale personalitatii mele. Sa explic: una e genul Wall Street, bataioasa, serioasa si grava; alta merge pe filozofia sanatoasa: "nu ne spetim, viata e scurta". Si exemplele:

- seara totul e grav din punct de vedere profesional. Trebuie sa termin prezentarea, sa fac si aia si aia, in total n lucruri si timpul nu e suficient. Da, clar, ma trezesc la 6-7 si ma apuc de lucru si pana la 6 seara sunt brici. Cu asta ma culc in minte. Dupa care vine dimineata. Bai, lucrurile nu mai par asa agitate. Da maaa, am multe de facut, dar e ok, o sa am timp, nu trebuie sa behai de la 7, stau pana mai tarziu si tot e ok. Sa fie pace in lume si sa dam snooze 15minute.

- seara se pun la cale planurile marete de viitor. Da, o sa mananc doar mere si un gratar chinuit de pui pana ajung la 49 de kile. Si o sa imi programez manichiura in fiecare saptamana. Si o sa ma vad cu toate persoanele cu care nu m-am vazut de mult. Si o sa ma duc in fiecare weekend acasa la mama. Si o sa merg mai mult cu metroul decat cu taxiul si o sa economisesc bani. Si o sa imi cumpar masina cand o sa vad ce economii serioase am reusit sa adun. Dupa care vine dimineata. Merele sunt a intaia, dar behai de foame. Incep manichiura de saptamana viitoare, sun mai incolo daca e. N-am chef sa socializez in seara asta, poate maine. Nu pot weekend-ul asta acasa, poate celalalt. Gata, e ultimul taxi pe care il mai iau din sila de a merge pana la metrou. N-am strans niciun ban, oare sa pun la Loto??

Cumva cam asa merg lucrurile pentru mine, media da ok zic :) Pun ceasul la 7 si bag ca migu', zise versiunea mea ambitioasa. Te cufunzi in perna si amani un pic ca e luni, zise strengara din mine.

Oare sunt ciudata tare? Din doua una, dar s-o stim si noi...

This world is watching me...

Lady fucking Gaga la Bucuresti

Sunt datoare cu ceva relatari autentice asa ca o sa le iau pe rand. Stiu, sa povestesc de show-ul Lady Gaga nu mai e de actualitate dupa atata timp in conditiile in care stirile sunt stiri doar daca le postezi in cateva ore. Dar cum eu nu sufar de popularitate sau de nevoia de a fi prima care relateaza de la locul faptei, imi imaginez ca istorioara mea va fi in limita de intarziere acceptata.

Deci, intr-o joi seara m-am aventurat spre 'concertul' Lady Gaga ce urma sa aiba loc in piata Constitutiei din Bucuresti. Cald, lesinator de cald [regret ce spun cand ma uit la temperatura din ultimele zile]. Aglomeratie, diversitate si multe Lady Gaga wannabes. Costume din piele, par coafat la maxim, machiaj puternic si aroganta - asta vad in multime. Realizez ca sunt din alt film, un soi de Adele, serioasa, decenta si hotarata pe un fundal de apocalipsa si dezordine. Unde mai pui ca nu sunt fan Gaga, ca nu tip isteric cand apare ea si ca nu behai la fiecare melodie pe care o canta.

Show-ul a fost foarte reusit din punctul meu de vedere, insa prefer sa-l numesc show si nu concert. Scena, figuratia, monologul artistei cu fanii [as fi zis dialog, dar fanii raspundeau cu Yeeeee si cu schelalaieli la orice intreba deci na] au fost de efect. Dar de cantat ea asa nu prea. Adica am apreciat o singura melodie Princess die, in care chiar i-am auzit vocea in stare pura, fara efecte, fara discul din spate. In rest, tot ce am auzit a fost youtube gen, cu refren cantat peste melodie de pe CD, dar, dar, cu multe pilde de viata lunga intre melodii. Ea e simpatica asa, normal ca a vorbit despre cat de mult si-a dorit sa cante, despre cat de mult a muncit, despre cum nu-si imagina ca va ajunge aici [nu aici la Bucuresti ci in viata] si bineinteles despre toleranta [se stie ca fiecare cantaret/artist alege un topic pe tema asta, Madonna a vorbit de populatia rroma, Gaga despre comunitatea gay]. "I came here for inspiration, I am what you made me" au fost primite cu aclamatii si behaieli.

Parte din show au fost si scena si multe alte elemente de mobilier si costumatie artistica. Pe scena a fost construit un castel [ok, l-am vazut intr-un videoclip]. Gaga a aparut dintr-un uter [nu m-am prins pe loc, am vazut ulterior la stiri], a calarit [un cal], s-a urcat pe o motocicleta, a adus un soi de holograma, s-a imbracat intr-un costum de carne din plastic, a cantat la pian si ne-a vorbit de extraterestri. Sa mor daca m-am prins de legatura. In mintea mea a fost haos. Nu m-a deranjat vizual, doar ca nu am inteles. 

Cumva nu mi-a displacut. Nu stiu daca m-as mai duce vreodata la un concert/show de-al ei, dar a fost de bifat. O apreciez pentru faptul ca se chinuie tare sa fie urata sau ma rog departe de tiparul din SUA, pentru ca isi scrie singura melodiile si ca isi compune minunatiile astea de elemente [costume, scena, scenariu pentru videoclipuri] si pentru ca a muncit mult [canta de la 4 ani conform spuselor ei]. Dar ii las pe fanii adevarati sa o inteleaga.

ps: uite singura melodie care imi place I'm on the edge.

This world is watching me...

Beginnings

Saptamana trecuta, mai specific vineri, munceam cu drag si spor la excel-urile mele cinstite si visam cu gratie la weekend. Dintr-o data, laptop-ul meu afiseaza un ecran albastru cu o eroare. Nasol, imi zic, primul lucru pe care mi l-au zis baietii de la IT a fost "Beware of the blue screen" [urmat desigur de nu-ti instala porcarii de pe net]. Hm, zic sa ma duc jos la IT sa verific. Plec cu laptop-ul in brate si ma duc umila la baetii cu technologia. Acolo, inevitabilul se confirma: "Ti-a crapat hardu'". Bine, bine, dar punem altul si aia e, right? Vezi tu, gagauta, punem altul, dar back-up facusi lately? Pai, de vreo 6 luni nu. Aici vine jalea: informatia de pe un hard disk Intel nu se mai recupereaza ever in 90% din cazuri. 

- Ceeee? Pai toata munca mea din ultimele luni? Prezentarile, excel-urile, arhiva de outlook, tot?? It's all gone?

- Da, domnisoara...

- Pai si eu ce ma fac acum??

- You start over...

Nu am de gand sa mentionez circul pe care l-am facut unor baieti care nu erau cu nimic de vina. Nu am de gand sa blestem sistemul sau ghinionul ca n-am avut un hard disk extern cu 3 zile inainte sa se intample nenorocirea si am amanat momentul back-up-ului. Nu am de gand sa ma mai plang tuturor ca trebuie sa muncesc din nou, sa refac, sa re-gandesc. 

O sa ma gandesc ca e o ocazie buna pentru un nou inceput. Ca in viata. Cand pierzi totul, te motivezi sa incepi altceva. Cu pasi marunti, cu nesiguranta sau cu relaxarea ca ai lasat totul in urma. Ca nu mai ai trecut care sa te agate, ca nu mai ai preconceptii, ca nu esti decat tu si a fresh mind. Desigur, comparatia cu hard disk-ul meu busit e una exagerata, dar merita punctata morala povestii. Trebuie sa o iei de la inceput din cand in cand. Start over...

This world is watching me....

ps: multumiri speciale Intel, belsug in frigider va doresc!!!

Buna, ce faci?

Ma exaspereaza intrebarile de genul "Ce mai faci, cum iti mai e, care mai e viata ta?", mai ales ca vin de obicei de la persoane care nu dau doi bani pe raspuns. Evident, sunt mai multe cazuri:

- la birou: "ce faci?" e de fapt salutul sclavilor de pe plantatie. Daca vine de la colegi, nu se asteapta raspuns pentru ca e subinteles: "Ce sa fac frate, exceluri si mail-uri toata ziua". Daca vine de la sefi, iarasi nu se asteapta raspuns pentru ca e doar un soi de simpatie fortata. Da din cap, zambeste si murmura un "mancati rahat cu totii".