luni, 27 iunie 2011

Life didn't come with instructions

Love Quotes, Love Quotes Graphics, Love Sayings, Facebook Quotes



Bai eu n-as fi ciudatica, dar cred ca mi-e mult mai simplu sa justific orice prin argumentul asta:
- prietena mea e happily in love si vrea sa se casatoreasca - mie mi se pare ciudat la varsta asta
- unele femei [ce-i drept putine] nu au celulita si nu fac absolut nimic ca sa aiba asa picioare - mie mi se pare ciudat caci stiu cat ma chinui eu[sper din tot sufletul sa aiba par naspa macar]
- vreau sa fiu o populara, dar imi place din ce in ce mai putin sa socializez - e ciudat cum se bat in cap in cap, nu?
- nu invat mai nimic din greseli in viata personala - e ciudat cum ma incapatanez sa ajung mereu in situatii tampite
- imi place sa fiu bitchy si indiferenta insa in adancul sufletului stiu ca ma pacalesc doar - mi se pare ciudat ca functioneaza destul de des
- nu-mi plac copiii, dar delooooc - e ciudat ca m-am gandit si cum o sa-l cheme [da, o sa fie baiat]
- refuz sa fiu datoare cuiva in viata asta - mi se pare ciudat sa depinzi de o alta fiinta pentru orice fel de lucru fie el marunt fie semnificativ


ps: Getting lost can help you find yourself.

This world is watching me...

joi, 16 iunie 2011

The new old school

Ca sa exemplific faptul ca barbatii si femeile gandesc diferit, am ales o tema simpla:perspectiva asupra noului.
Deci:
- barbatii gandesc New is always better [mai putin vinul as completa]: intotdeauna telefonul pe care trebuie sa-l aiba e ultima generatie; masina e seria 7/X6/R8, tenisul e cel putin boring pe langa squash, SMSurile nu rezista mai mult de 2 zile in memoria telefonului, nu-si pot aminti cum ii chemau pe colegii lor de liceu/facultate [e ala cu care mergeam la bere, parca Alex il chema], iar o noua aparitie feminina e clar mult mai atragatoare decat oricine altcineva [viitoarea potentiala prietena e muuult mai interesanta]

- la femei e o legatura emotionala puternica cu trecutul: primul iubit e the most special one, parfumul preferat ramane tot Chanel, prietena cea mai buna e cea din copilarie, maxim liceu, little black dress e in continuare apreciata si folosita cu eleganta la diverse evenimente, ursuletul de plus primit de la Gigi sta in camera de acasa [da, tu inca mai ai camera ta in casa parintilor, desi te-ai mutat de mult], iar temerile din liceu sunt si ele ascunse pe undeva in suflet gata sa iasa la iveala cu orice pret. Ah, si telefonul e plin cu SMS-uri de cand lumea si pamantul - nu se sterg caci reprezinta ceva, o dovada, o amintire, un gand pe care trebuie sa-l citesti on and on ca sa-ti faci rau.

Cam asa stam:


Probabil ca nici una din variante nu e ok, zic eu in timp ce-mi sterg toate mesajele din telefon...



Ps1: classic cars sunt mult mai misto!!!
Ps2: mai tii minte melodia asta? ma obseda cand eram mica desi filmul nu l-am inteles niciodata:

Twin peaks soundtrack


This world is watching me...

luni, 13 iunie 2011

November Rain wedding

Urasc nuntile. Imi displac total traditiile idioate si pomposul si ingramadeala de rude si stresul maxim care vin automat cu o nunta.
Cu ideea asta in cap, am plecat bombanind spre Ploiesti pentru a participa la cea de 54 nunta [cred] la care sunt nevoita. Ah da, si cu ploaie si cu intuneric si un DN1 de tot rasu'.

Buun, sambata dimineata am alergat ca disperata intre mall pentru ultimele achizitii, supermarket si coafor, i-am consiliat pe ai mei in ceea ce priveste imbracamintea de nunta [seriously, dad, nici pana acum nu ai invatat sa asortezi cravata la costum??; mami, alea nu sunt tocuri!!]. Cu nervii la pamant, iesim din casa dichisiti nevoie mare cu destinatia biserica. Ploua cu galeata, dar nu pare sa-i deranjeze pe ai mei; eu in schimb sunt maxim de nervoasa ca mi se strica parul asa ca nu cobor din masina decat cand ajunge tati cu umbrela si ma escorteaza pana la intrarea in biserica. Fiindca e nunta de oameni de seama ai orasului, avem covor rosu si paparazzi asa ca ma simt un pic in Gossip Girl cand apar ravasitoare in rochita mea de papusa si tocurile fantastic de mari impecabil asortate cu machiajul si atitudinea cool.
Cum nu sunt o evlavioasa, slujba mi se pare extrem de lunga [adica, am inteles de prima data faptul ca se cununa robul cu roaba, seriously au repetat de cel putin 5 ori]. Imi dau sacoul jos si dintr-o data ma simt mult prea dezbracata in biserica [nush ce sa zic, pana la urma o sa ies mai bine in poze]. Dupa slujba, urmeaza pozele pe treptele bisericii si tiganeala copiilor care isi fac veacul pe la nunti de oameni selecti si vad ca e rost de niste bani. Mireasa arata incredibil si ma apuca asa o melancolie - nu am mai vazut-o de 2 ani cel putin si acum e deja ...pe cale sa devina matura?! E mai mica decat mine si totusi pare asa femeie la casa ei in timp ce eu am o fata de copil tamp, cu tot cu tocurile mele.

Petrecerea de la restaurant nu promite decat lux, momente atent calculate, mancare multa, bautura scumpa si vorbe goale [Casa de piatra, sunteti frumosi, copiii multi va dorim]. Fuck, ma indrept catre masa mea si descopar evident ca e masa de oameni single. Atentie, single nu inseamna singuri, ci doar single din punct de vedere sentimental [n-o sa raspund cu da la intrebarea "Esti singura?"]. Bautura clar m-ar fi ajutat in momentele astea, dar rabd eroic. Dupa juma de ora, vad cum apar niste copii la masa si in secunda doi sunt la ai mei oferindu-le cheile de la masina [Mami, tu conduci, eu doar ce m-am decis sa beau]. Clar, un Martini ma ajuta sa trec peste momentele de vis pe care o sa le petrec cu copilasii astia.

Cand mi-era mai drag de Facebook-ul pe care il accesam cu pasiune de pe telefon, ceva foarte promitator imi atrage atentia. Evident, apare un tip mega cute si se asaza langa mine. Oh, dragi miri sa va dea Dumnezeu sanatate si tot ce va doriti voi. Facem cunostinta, zambesc cat de dragut pot [given ca sunt mega plictisita] si tresar placut surprinsa cand imi spune ca ma stie din "auzite". Desigur, am fost o populara la viata mea - sare ego-ul meu cat casa sa explice. Dupa care momentul adevarului ma loveste frontal: Ah, Raluca, vad ca l-ai cunoscut pe Cristi, copilul lui X si Y, var prin alianta. Nuuuu, nu se poate, soarta imi joaca feste. Nu se poate ca singurul tip dragut pe care il intalnesc la o nunta sa fie ruda prin alianta!!! Si ce dracu' e aia ruda prin alianta? Si zambesc acru la matusa respectiva cand imi spune sa socializez cu odorul ei - pai, bai cucoana, eu as socializa mai mult, dar will you allow it??

Incepe valsul mirilor si ma emotionez vadit. Bai, e ea, o cunosc de cand ne jucam cu puta in nisip si se unduieste acum cu un tanar domn pe un vals care imi ajunge pana in adancul inimii. Si stau si ma uit la si parca imi dau lacrimile cand le vad privirile cum tipa a fericire si dragoste. Vine mancarea, vine formatia, ma activez si ma duc sa dansez cu tati. Incerc sa nu ma fac de ras si sa fac pasii corecti insa sunt incordata ca naiba. Ah da, si totii oamenii fitosi din liceul meu sunt acolo si se uita la mine cum par foarte stapana pe mine cand de fapt doar eu stiu cat imi bate inima de tare. Nu pot sa ratez ocazia sa ma duc la ei - sunt cool si stiu asta si vreau doar sa ma dau mare [I'm just calling you bitches cuz I don't know your names individually].

Dupa sarbe, hore, dans pe muzica usoara simt ca ma distrez mai mult decat credeam. Si ai mei sunt mandri de mine ca am demonstrat ca sunt o persoana sociabila [deci nu asculti doar bubuiala si poti sa dansezi si muzica de petrecere]. Si da, o sa apar pe toate filmuletele de la restaurant si in majoritatea pozelor.

Dupa miezul noptii ne asteapta o supriza afara: focuri de artificii mai ceva ca la Revelion si juramintele mirilor. Sorb din sampanie incet in timp ce inima mea se topeste cand ii aud. Si toate cuplurile tinere se tin in brate si eu stau tantosa cu paharul de sampanie si cu toate premisele unor lacrimi. Nu acum, abtine-te pentru mai tarziu sau pentru totdeauna. Unde dracu' e hora cand ai nevoie de o interventie?

Momentul cel mai penibil e desigur aruncatul buchetului miresei. Cu toate protestele mele, sunt efectiv tarata pe ringul de dans caci apparently suntem putine domnisoare singure/necasatorite [yey]. O vad pe mami cum rosteste o mica rugaciune, insa departe de mine cea mai mica intentie sa prind buchetul. Nici sa-mi pice in cap nu l-as lua. Ma bag in spate si ma rog ca domnisoara din fata sa aiba potential de a se intinde dupa el. Am avut dreptate, chiar s-a aruncat dupa el si zambeste fericita ca l-a prins in timp ce prietenului ei i-au scazut dramatic glicemia si culoarea din obraji. Ce sa zic, baiatu', sa fie intr-un ceas bun [puteai sa o legi de scaun, dar nah].

Dimineata ma gaseste tot pe ringul de dans, cant cot la cot cu formatia si dansez ca un om mare desi am baut doar un pahar de Martini si unul de sampanie. In timpul unui dans efectuat cu mare maiestrie, tati imi sopteste ca abia asteapta sa ma vada mireasa. Inghit in sec si bolborosesc ca o sa ma vada candva.

La 5 dimineata simtim ca e momentul sa ne retragem asa ca ducem plicurile [da, da, dupa o varsta am plic separat de ai mei], facem o ultima poza, bagam o ultima urare si ii multumim lui mami ca n-a consumat nimic si ca ne duce acasa.

Evident acasa nu pot sa dorm si ma gandesc la balarii si vreau doar sa treaca romantismul momentului si sa ajung la Bucuresti la viata mea safe din punctul asta de vedere.


A raportat nuntasul de serviciu, cu potential de a deveni de profesie...

Ps: bai, rudele prin alianta nu se pun, nu e corect!!!


This world is watching me...

vineri, 10 iunie 2011

Follow the echo

Nu stiu ce ma atrage la poza asta, poate scuza ca mai sunt si altii, poate naivitatea cu care accept conditia umana, poate dorinta de a apartine unui grup - sopteste timid constiinta mea, sperand la un ecou..


You are not here to fix a broken world...
Dar ecoul nu rasuna in intuneric...


This world is watching me...

[this is just a test, cursul de scriere creativa a ajuns la momentul descrierii profunde si abstracte; da, da, se poate]

luni, 6 iunie 2011

Monday you leave me

Ca sa inchidem in glorie o frumoasa zi de luni [I so hate youuuu], m-am gandit sa impartasesc mica teorie incropita din experientele traite in ultimul timp in materie de interactiuni cu sexul opus.
Sigur ti-a placut de cineva care tocmai ce iesea sifonat dintr-o relatie, cineva care si-a luat-o maxim in tinerete [classic stuff] si care nu mai vrea sa auda de relatie/dragoste/sentimente. Suna cunoscut? Si il intelegi si ii dai timp si degeaba; omul s-a schimbat si tu esti un soi de whatever. Si te gandesti ca momentul in care ai aparut tu nu e potrivit, el/ea altfel ar fi fost cineva special in viata ta, dar nu, nu se poate, pentru ca ai ajuns prea tarziu si un idiot inaintea ta a stricat cutiuta cu sentimente fragile.
Sigur ai suferit si tu, poate fix din cauza experientei de mai sus, sigur ai trait gustul amar al dezamagirii si sigur nu-ti mai trebuie o perioada. Si apare un oarecare, simpatic/a de altfel, dar tu nu ai chef si timp. Si ii dai flit caci nu e acum momentul, ti s-a luat de incercari esuate si depresii post-relatii serioase. Nu e acum momentul, repet...

Oare cate momente nepotrivite am invocat ca sa ratam potentiale chestii dragute? Oare presupunerile ca "daca va fi, va fi oricum" nu sunt niste aberatii? Oare n-as putea sa fug data viitoare cand intalnesc un baiat iesit dintr-o relatie complicata?


What goes around comes around gen...

Monday you leave me

This world is watching me...

marți, 31 mai 2011

And who am I

Vine o vreme cand trebuie sa ne schimbam obiceiurile (de regula fortati de imprejurari/persoane), cand trebuie sa ne ingropam ideile si conceptiile si cand trebuie sa fim altfel dar la fel. Bai, asta e tare greu de acceptat pentru ca suntem construiti sa ne indragostim de ideile noastre. Iar ideile sunt periculoase, o data rasarite si imprimate in mintea noastre sunt foarte greu de demontat...

What is the most resilient parasite?

Cu teoria asta ma confrunt acum - cum naiba sa scap de ideile mele preconcepute, cum sa ma las de obiceiurile proaste si cum sa raman tot eu?
Idee: trebuie sa nu mananci si sa faci sport ca sa fii in forma
Rezultat: sanatate la gara
Propunere: mancam si noi ca oamenii

Idee: nu ai nevoie de nimeni in viata asta, nu trebuie si nu poti sa ai incredere in oameni
Rezultat: nimeni care sa aiba grija de tine cand nu te poti ridica din pat
Propunere: suna un prieten

Idee: nimeni nu te va iubi pentru ceea ce esti
Rezultat: nimeni nu te iubeste pentru ceea ce esti
Propunere: relaaax, fratee

Asadar, incerc sa fac primul pas. Cu reteta, pastilele si regimul de la tanti doctor si teoria de "You gotta love your body" de la nenea maseur, ma duc frumos in Mega Image sa cumpar mancare. Cum toata treaba e cam noua pentru mine, imi ia ceva timp sa aleg; ma holbez 5 minute in fata raftului cu conserve de ton - oare de care sa iau? Ma hotarasc la unul in suc propriu, iar un nene paznic type of imi spune indrumator: "Doamna, luati cu inel ca sa il puteti deschide acasa". Ma intorc catre el cu o fata de atotstiutoare, ii zambesc fals si in sinea mea ii trag un:"Ia zii, bai desteptule, tu stii sa faci un tabel pivot in excel??". Adevarul e ca m-a ajutat un pic, pana la urma cine tine un desfacator de conserve in casa?!
Buun, mergem mai departe si cumparam compot, paine prajita [bai daca e deja facuta de ce sa ma mai chinui acasa??] si piept de pui. Aici e chin deja, dupa ce bombam un pic, iau o caserola care pare mai ok si ma indrept ravasita catre casa. E deja prea mult pentru o seara :)

Ajung acasa, bag un compot si ma intristez. Oare chiar n-o sa-mi mai pese intr-o zi, oare chiar o sa ma accept asa cum sunt? N-o sa mai numar frunzele de salata si caloriile? N-o sa mai stramb din nas la ciocolata si alte porcarii? N-o sa mai critic pe nimeni ca mananca paste seara? N-o sa mai traiesc cu 2 iaurturi si o salata? N-o sa mai stiu toate curele de pe lumea asta?
Pai si atunci, cum o sa fiu?? Cine o sa mai fiu? O sa mai fiu eu sau o trista care crede in ideile altora?

This world is watching me...

vineri, 27 mai 2011

No need to exchange numbers

Frateee, de ce toate articolele in materie de relatii&dragoste de pe portalurile de femei sunt: "Cum sa iti dai seama daca te iubeste?", "Innebuneste-ti iubitul in 15 pasi", "Fa-ti prietenul/iubitul fidel", "90 de tehnici prin care poti sa-l pui pe jar in pat" si alte idiotenii de genul asta??
De ce dracu tot ce facem ar trebui sa fie pentru o relatie serioasa si pentru casatorie? De ce asumam ca toate suntem disperate sa punem mana pe un barbat si sa-l tinem langa noi cu orice scop?  De ce trebuie sa invatam trucuri de acrobatie la bara, in pat, pe sub pat si pe unde apucam ca sa ii multumim?

Deci, news flash: nu ne dorim relatii cu fiecare barbat pe care il intalnim, nu dorim intotdeauna "respectul si pupatul pe frunte" inainte sa ne cunoastem mai bine, nu cautam marea iubire in fiecare amarat de flirt, nu vrem numarul vostru de telefon ca sa va dam mesaje stupide care incep cu "baby", nu dorim sa va cunoastem parintii, nu dorim sa facem planul de concedii impreuna pe urmatorii 2 ani, si nu, nu ne dorim 3 ore de preludiu pasional...

Nu suntem la fel, insa vrem cam aceleasi lucruri de multe ori - living the fucking moment!!!
Pana la urma, cred ca omu' avea dreptate:
Moralitatea este instinctul de turma al individului -Nietzsche
All I want to do is...

This world is watching me...

marți, 24 mai 2011

Things I've never done

Deci cum stateam eu si ma holbam la lumanarea palida pe care am aprins-o din nevoia de a fi romantica in seara aceasta [si singura btw] mi-au venit niste ganduri in cap. Sunt multe lucruri, prea multe lucruri pe care nu apucam sa le facem, din lipsa de curaj, timp, bani, motive intemeiate, un strop de alcool sau un imbold cat de mic.
Si asa am inceput timid listuta mea:
- nu le-am zis niciodata parintilor cat ii iubesc
- nu am recunoscut niciodata ca am plans de dorul cuiva [probably never will]
- nu am fost niciodata la un meci de fotbal pe stadion si chiar mi-ar placea asta [probabil ca in Romania nu e chiar in siguranta, iar semintele nu-mi plac asa mult]
- nu am crezut niciodata in dragoste la prima vedere si nici nu mi s-a intamplat asta [are rost sa mai sper?]
- nu am avut niciodata ...da, da, i might not get it anyways ever
- nu am avut niciodata curaj sa spun tot ce simt la momentul potrivit [given ca as fi stiu care e ala]
- nu mi-am cumparat niciodata o umbrela si nu i-am vazut rostul [e dificil sa o asortezi la orice outfit]; thanks God ca prietena mea mi-a daruit una chiar cool
- nu am stiut sa apreciez gesturile dragute ale oamenilor si i-am indepartat cu succes din cauza mandriei coplesitoare
- nu m-am simtit niciodata iubita pentru ceea ce sunt ci mai degraba pentru ceea ce as putea fi
- nu am acceptat pana acum ca sunt doar un om si ca e ok sa gresesc [da, with all the talking I'm still fighting myself]
- nu am facut sex/dragoste [u name it] in muuulte locatii pe care mi le doresc [no worries, there is plenty of time, desi in ritmul asta...]
- nu am avut curaj sa-mi iau A-ul desi I would love it
- nu am recunoscut niciodata ca am spart vaza aia de cristal [sorry, vecina, dar nu puteam sa-i spun lui mami ca am fost eu]

Probabil ca sunt multe altele, dar lumanarea asta nenorocita cu aroma de vanilie whatsoever imi distrage atentia.

Ah, si scena asta ma obsedeaza - oare e asa gresit daca imi doresc?

Black Swan Natalie and Milla kiss *

Content for adults needs to be ticked...

This world is watching me...

luni, 16 mai 2011

Tic tac

E o duminica draguta cu potential de a se incheia calm asa ca m-am pus sa recapitulez rezolutiile pe care le-am gandit pentru anul in curs in ideea ca, daca rezultatele ies prost, mai pot sa schimb ceva [-6 luni e clar destul].

Am zis asa:

- sa gatesc o cina romantica: hmm, nu am neaparat pentru cine, iar in bucatarie n-am facut mari progrese [paste fierte cu sare se pun??]
- sa calatoresc: da, pot sa bifez Amsterdam si Praga - lovely cities si multa distractie
- shopping claar da [cred ca am depasit asteptarile la lenjerie :)]
- sa comunic mai mult cu ai mei: cam nu, in continuare nu am rabdare sa ii ascult pentru ca tot ce aud in ultimul timp e: "si, vreun baiat ceva?!"
- say no to crap si evitat oameni prosti: se pare ca ei nu ma evita deloc, iar eu am devenit mult prea soft
- italiana: nu, poate vizitez Italia, ma indragostesc si ma invata el [merge??]
- blog de calatorit: da, am citit o gramada de lucruri cool si chiar imi place ce se intampla
- job: nu, astept pana pe 1 iulie [ma bat singura la sfarsitul anului daca nu se intampla nimic]
- sa astept mai mult inainte de sex: nu, suntem oameni si oamenii gresesc; ma gandeam la asta de vreo 2 luni deci in mintea mea am asteptat :)
- sa fac sex intre "nu, nu" si "ah, cat te urasc": mai visez la asta pentru urmatoarele 6 luni, nu-i bai
- Bday sex: nu si sunt f trista din cauza asta [I thought I had a plan, but never finished it]

Nu e panica, zic ca momentan sunt in grafic, plus se anunta o vara incendiara :)))



This world is watching me...

duminică, 15 mai 2011

Voulez vous clicher avec moi?

Cum nu pot sa dorm [deh, e weekend, de ce as dormi??], imi vine in cap cursul de scriere creativa la care am fost vineri.
[btw, Google translate imi da "Vrei poze cu mine la titlu, dar trecem peste].

Ah da, ma duc la un curs de scriere creativa menit sa-mi stimuleze imaginatia si sa-mi structureze un pic gandurile pe care le insir pe foaie/blog.
In prima ora, am aflat despre personaje si tipologii si cum le redam noi in scris:
- la primul exercitiu, ne pune sa-l descriem pe el, profesorul; ma apuc sa scriu, imi placea f tare ideea mai ales ca eu aleg random people pe strada si imi imaginez diverse despre ei. Ce nu am stiut este ca vom citi cu voce tare la curs tot ce a scris fiecare :) Si asa citeste Ralu descrierea de "artist nebun, divortat, fost alcoolic, uraste pedagogia si ideea de casatorie; are un copil rezultat dintr-o aventura din tinerete cu o femeie usoara, fumeaza prea mult si conduce un Ford vechi pe care trebuie sa-l repare in fiecare luna, insa nu-l schimba pentru ca e masina lui de suflet". Buuun, simt ca am inceput bine :)
- la al doilea exercitiu, trebuie sa-l descriem pe un coleg de curs; imi invat lectia, stiu ca vom citi asa ca poate ar fi bine sa scriu mai putin sincer. Dupa 3 propozitii realizez ca nu pot, asa ca o dau din nou cu ce simt. Colegului ii citesc, uitandu-ma in ochii lui: "37 de ani, burlac, i se pare ca George Clooney e un model demn de urmat. Preocupat de aspectul fizic investeste in haine, poate parea usor arogant, sacoul ii vine turnat si atitudinea confident ii tradeaza un pic profesia - sigur lucreaza in vanzari si ar putea vinde orice oricui, incredere ce se transmite si in viata personala. Merge la sala des insa nu ar face 2 pasi pe jos, fara masina. Merge in cluburi, nu e pregatit pentru relatii serioase, insa il enerveaza faptul ca ai lui il bat la cap sa se aseze si el la casa lui si sa ii bucure cu nepoti. Are o agenda si mai mica decat a mea ceea ce semnaleaza faptul ca e comod." Bine, i-am zis mai multe, omul s-a distrat si mi-a marturisit ca n-am zis chiar pe langa :) Ce sa zic, fler.
- am fost caracterizata si eu de colegul caruia i-am asumat veleitati de burlac arogant; el, saracu', mi-a zis doar de bine: "Tanara, nu ma risc cu varsta exacta caci femeile se ataca la asta, atrage toate privirile la o petrecere, dezinvolta, vorbeste tare semn ca are incredere in ceea ce zice si ca e o femeie puternica. Probabil lucreaza in marketing, jurnalism sau PR, a scapat cateva cuvinte in Engleza, usor corporatista". Cam cum?? Zambesc usor mirata, oare sunt transparenta?? Sau faptul ca sunt singura femeie de acolo pe tocuri [given ca majoritatea sunt femei] si stau tantos pe scaun si ma bag in seama cu profesorul l-a facut sa creada ca sunt self confident? Bravo ii zic in gandul meu, la ce zi de cacat am avut, asta clar ma ajuta :)
La sfarsit, profesorul ne mai explica una alta despre tipologii de personaje, ne da o mica tema pentru acasa si ne spune 2-3 cuvinte despre ce am scris fiecare. Ascultand toate caracterizarile din jurul meu, imi dau seama ca m-as incadra printre colegi; totusi profesorul ma intreaba de unde imi vin toate gandurile astea necliseistice, ii zic ca in general am prea multe intrebari, "Stii cum ai fi daca nu ai avea intrebari?", ma intreaba zambind, dau din cap ca nu, iar el imi raspunde usor amuzat: "Normala".
 
Buuun, cursul se incheie, imi iau umbreluta si ma duc sa infrunt ploaia. Colegul arogant vine dupa mine si ma intreaba daca ma poate insoti. Mergem incet si el isi da seama ca tocurile care imi cresteau cota in timpul cursului, acum ne incetinesc grav. Asa ca se scuza si o ia inainte caci se grabeste. Merg amuzata in continuare, ajung la o statie de taxiuri si ma sui ca o printesa.
- Buna seara, pe Ingineri Tei, va rog.
- Sigur, pe unde vreti sa o luam? Universitate, Romana [etc etc] sau piata Galati, Stefan cel Mare?
- Oricum, numai ruta normala nu, m-am saturat de clisee :)
 
So, vrei sa traim in clisee sau vrei sa facem ceva diferit?
 
The lost song
 
This world is watching me....