Ma vad singura in camera, cu o muzica banala pe fundal, asteptand...Sa fie weekend-ul?Primavara care parca nu mai vine? Promovarea la servici? Barbatul "the one and only"? Probabil ca ma multumesc cu oricare din variantele de mai sus...Nu cred in viziunea in viata, cred in viziuni, nu cred in valoare, cred in valori, nu cred in mentalitate, ci in mentalitati. As putea continua asa, dar m-as opri la soarta, caci pluralul ei nu face sens. M-am intrebat de multe ori daca e ok sa crezi in soarta, sa pui pe seama ei tot ce ti se intampla, fiindca "asa a fost sa fie", sau daca viata ta iti apartine exclusiv tie si nu unei "puteri divine". De fiecare data mi-am raspuns convenabil...Am simtit nevoia sa pasez vina pentru lucruri mai putin bune, am zis "Da, exista soarta, fiindca oricum asa trebuia sa se intample". Daca am realizat chestii marete, orgoliul meu m-a indemnat sa spun cu nonsalanta "Da, am luptat pentru ele, merit asta". Raspunsul la dilema mea nu l-am aflat nici acum, pentru ca nu exista un studiu facut in acest sens, n-a elaborat nimeni o teorie cu baza stiintifica, nu sunt statistici sau cercetari gandite de vreun laborator sau institut privat de prin vreun colt nebanuit al lumii.
Dar am realizat ceva care mie mi se pare si mai big: cautand cu disperare un raspuns care nu vine, incercand sa dai o structura clara unui lucru abstract, alergand dupa o cuantificare a tuturor intamplarilor, deciziilor, momentelor din viata, pierzi partea frumoasa, surpriza...Ploaia care te ia prin surprindere cand tocmai ti-ai aranjat parul, mirosul cafelei pe care ti-o pregateste el intr-o dimineata, restanta absolut aiurea la o materie de care erai sigura, despartirea de el cand ti-e lumea mai draga, plecatul la munte intr-o noapte plictisitoare si lista poate continua...Sunt lucruri placute si lucruri mai putin placute, dar care se intampla, poate din cauza ta, a sortii sau a altor persoane.
Traieste, viseaza, zambeste, plangi, iubeste, urla...
This world is watching me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu