Trec printr-o perioada tare ciudata. Haotica, frustranta si departe de asteptarile mele de la viata. Se numeste perioada want it all si e fundamental gresita.
Pe scurt, vreau sa fiu campion [intentionat nu am pus femininul] la serviciu, vreau sa fac sport ca disperata, vreau sa am timp si energie pentru oamenii care imi sunt dragi, vreau sa pastrez aparentele cu oamenii care exista in viata mea pur si simplu, vreau sa impresionez si eventual sa intalnesc alti oameni si vreau sa am timp si pentru sufletul meu. Sa le luam un pic pe rand:
- campion la serviciu inseamna sa bagi ca migu' 14/24 fara sa astepti nimic in schimb [experienta personala nicidecum teorie valida]. Inseamna stres si vitamine si si cearcane si proasta dispozitie.
- daca adaugi sport like there's no tomorrow inseamna ambitie, eliminarea toxinelor, tonus bun si un pic de dispozitie buna dar si oboseala si mai multe vitamine
- daca faci un calcul mic pentru primele 2 elemente, timp si energie nu prea mai ai, dar din putinul ramas incerci si perseverezi ca idioata in directia asta
- aparentele le dai dracului
- sa impresionezi nu mai ai pe cine pentru ca nu mai intalnesti oaameni noi [pana si femeile de serviciu si portarii te cunosc si iti zambesc cu mila cand te vad in fiecare seara mancand din laptop la ora 9]
- timp pentru sufletul meu se rezuma la 1 ora in fiecare seara intre spalat pe dinti si somn. Nu tu manichiura, nu tu mers la coafor, nu lalaiala pe Secretul Victoriei, nu scris pe blog, nu facut sex [da, eu consider ca e timp pentru mine si ocazie pentru un zambet tamp].
Vorbesc cu o colega care ma vede daramata la prima ora a diminetii si ii spun ce ma apasa. Reactia ei - mai renunta tu la atata sport!!! Dintre alegerile evident putrede pe care le fac, tu alegi fix sportul??
Deci care e treaba? Alegem, prioritizam si noi sau miorlaim I want it all?
Daca are cineva o solutie castigatoare pentru varianta a doua, sa-mi zica si mie...
This world is watching me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu