Cuba (libre)

Dupa cum am promis, sunt datoare sa povestesc cum am ajuns pe meleagurile cubaneze si ce minunatii am vazut/ascultat/simtit/mancat/facut pe acolo.

Decembrie 2012 [ultimul decembrie, dupa cum credeau stramosii mayasi] - timpul pentru o binemeritata vacanta [de altfel si singura] la cald si la soare.

Citisem bineinteles despre Cuba, ma documentasem despre obiceiuri, localnici, locuri de vazut, chestii musai de incercat si credeam ca sunt pregatita pentru marea aventura. Ei bine dragilor, Cuba nu este un loc sa te duci daca ai asteptari de: all inclusive de Turcia, confort de Hilton, mancare a la Master Chef, servicii ca in luna de miere, preturi de Thailanda si distractia de Ibiza.

Asa ca am plecat fara nici o asteptare, doar cu 2 carti Lonely Planet, pasaport cu viza [musai sa o iei din tara], bani in portofel [nu prea multi, dar euro sa fie] si un bagaj cinstit [Samsonite, dar am regretat de indata ce am ajuns acolo]. Ah si un par proaspat coafat [si asta am regretat].

Nu are sens sa povestesc de escala sau de zborul transatlantic. Daca nu esti genul care sa dormi in avion sau care sa poti sa bea dis de dimineata, zborul devine solicitant. Daca adaugi un mix de copiii urland si spatiu incredibil de restrans la picioare [si vorba aia, niciodata nu am fost comparata cu Elle McPherson], o sa fie incantator. De lung :)

Ajungem in Varadero, cea mai populara statiune la mare. Arata ca un fel de Neptun, doar ca nu in vremea lui buna [anii '90]. Peisajul e superb, caldura ma copleseste [sunt aproape 30 de grade ziua], dar sunt fericita si nu-mi doresc decat un Mojito de la mama lui. Prima seara trece rapid, am uitat de serviciu, de metrou, de frigul de acasa, de rata la casa si cam tot ce ma framanta zi de zi. Un Mojito, o Pina Colada si un Cuba Libre, that's all it takes.

A doua zi, mergem sa inchiriem masina pentru drumul la Havana. Nu e un lucru usor sa te intelegi cu tanti care e project manager pe inchirieri, dar multumesc in gand canalului Acasa TV pentru telenovelele difuzate an de an, zi de zi. Suntem 6 companeros asa ca ne luam un super mini van care vine in tipla [aveam deja filme in cap cu masini din anii '30 pe care trebuie sa le impingi ca sa porneasca].

Drumul spre Havana a fost cu peripetii, am bifat experienta "cum e sa te opreasca politia intr-o tara straina si sa nu te intelegi cu ei] si "cum e sa nu ai nici un indicator si sa mergi cu busola de la iPhone si din cand in cand sa mai intrebi un localnic]. Sederea la Havana a fost si ea deosebita. Hotelul [poate ca ar trebui sa pun si ghilimele] de 4* era de fapt de o margareta, statea sa pice iar noaptea cineva plimba carucioare pe hol. Mancarea nu era nici ea un punct forte decat daca vroiai sa ti testezi imunitatea. Cele 3 zile in Havana au fost interesante: am vizitat diverse muzeu-ase [nu stiu care e diminutivul]: muzeul romului, al tutunului, un soi de botanic, un soi de istoric; ne-am plimbat prin piatete, am mancat fructe de mare proaspete [eu sunt mare fan, NOOT], am baut Daiquiri in barul preferat al lui Hemingway [ii cam placea bautura:)], ne-am plimbat cu masini de epoca si am fost sa dansam. Am tras 3 concluzii:

- nu e de mers cu masina decapotabila; aerul e extrem de poluant si iti faci si o super freza;

- toata lumea canta si face bani din asta; in orice bar, barulet, crasma, bomba te-ai duce, exista cel putin 2 formatii gata sa te incante [au voci super domnisoarele], dar care vin sa-ti ceara bani pentru "un attencion para la musica" din 15 in 15minute;

- ca sa ajungi in locurile alea unde se danseaza salsa ca in filme, trebuie sa cunosti lume care sa te indrume/bage in aceste localuri selecte. Noi am fost la "Casa de la Musica" si a fost un soi de nunta, cu mese rotunde si fete de mese albe si chelneri care serveau un aperitiv [la un moment dat am zis ca vin sarmalele].

Urmatoarele zile le petrecem la Trinidad, un oras colonial la 300 km sud de Havana. Drum npitoresc, indicatoare nema, localnici dornici sa te ajute [contra unei sume modice] si biciclisti agresivi. Trestie de zahar, banane si ananas cat vezi cu ochii. In Trinidad ne cazam la unul dintre cele 2 hoteluri din Sancti Spiritus [regiunea din care facea parte orasul], din zona plajei. Peisajul foarte imbietor, marea [Caraibilor] de vis, Pina Colada de neoprit. Am lenevit maxim, in sensul ca stateam la plaja, mergeam un pic pana in oras, cumparam 2-3 suverniruri, dupa care serveam cateva Pina [ca sa evit sa zic un numar, sa spunem cateva]. Cuvintele deadline si excel mi s-au sters brusc din memorie. Am tras 3 concluzii:

- as putea sa ma hranesc cu Pina Colada cate zile oi mai avea. Doar ca ingrasa asa ca m-am oprit la timp:)

- muzeul este suuuper hiperbolizat la acesti oameni, vorbim de o camera, maximum 2 in care baga toate cacaturile [vezi 2 perechi de opinci si un tun in muzeul de istorie]

- activitatea de baza la ei este statul; daca ti se pare ca lumea la noi la tara sta la poarta si freaca duda te inseli. Aici a fost inventata expresia "a taia frunza la caini".

Inapoi in Varadero. Drum foarteee lung si ne-semnalizat, plin de carute si biciclisti. Mancare infinit mai buna [mult mai buna decat parea in prima seara, vezi ce inseamna sa vezi si mai rau], soare, snorkeling si pestisori.

Am tras cateva concluzii:

- nu face snorkeling cu lentile de contact in ocean; bad idea, bad I say. Si nu incercsa zambesti la poza care ti se face pe sub apa de catre marele fotograf de serviciu;

- apreciaza painea pe care o mananci [la propriu] in Romanica. Acolo nu gasesti de nici unele, nici macar in resorts; desigur daca preferi paine dulce esti binevenit;

- sigur nu te poti imbolvani de stres in Cuba, nu exista acest cuvant in dictionar sau un viata cuiva de aici.

- romul e mai ieftin decat apa [care e si un pic periculoasa, imbuteliata sau nu] sau Cola [care e foarte prost distribuita]. Alegerea e a ta...

Altfel, ce sa mai zic? Saracia e invers proportionala cu fericirea oamenilor [Ignorance is a bliss], regimul comunist isi spune cuvantul [vezi cozi la ratia de paine sau carne], romul e doar cativa dolari sticla, peisajele sunt minunate, cultura e diferita, muzica te unge pe suflet iar femeile au mustata [cam toate, fie vorba intre noi].

Cuba no es libre, dar oamenii clar sunt libre in spirit [nu spritz:)]. Bye bye caldura, relaxare si Chan chan...

This world is watching me...