Zi agitata la birou; se lasa cu injuraturi diplomate [da, asa e la corporatisti] si cu sanse foarte mici sa petrec seara alaturi de tanarul [meu] print. Satula de mii de abureli si PowerPoint-uri, ma decid sa raspund la telefonul fix [de obicei il ignor]. E receptia:
"Raluca, ai primit niste flori si un ursulet de plus", zice vocea entuziasmata a fetei de la receptie.
"Nu se poate, sigur scrie numele meu? De la cine sunt?" latru eu sictirita.
"De la floridelux [inteleg ca e curierat] si da, scrie numele tau" se mataie fata [o fi gandind, vai saraca, chiar nu i-a luat nimeni flori pana acum? chiar nu se uita nimeni la ea?"]
"Bine, cobor sa le iau, semneaza pentru ele" zic mieros pe final.
In drum spre receptie, imi vin in cap idei, ca oricarei femei careia ii dai un deget, un hint, o farama de poveste. Mi-a luat el flori si mi le-a trimis la birou? Adica, da, as fi mega impresionata, dar de ce o mai fi platit curieratul? Nu putea sa mi le dea pur si simplu? O sa ma vada toata lumea cu florile? Da, iesiti cu totii pe culoar, vreau sa ma vedeti.
Din fericire, drumul pana la receptie e scurt, eu aproape am alergat si nu am avut timp de elaborari serioase pe scenariul meu de basm. Ajung la receptie, iau in primire cadourile, ma uit triumfatoare la fetele de la receptie cand citesc numele meu [te-am facut, fraiere] si urc la birou cu cel mai arogant zambet pe care pot sa-l afisez.
Observ si plicul cu ceea ce credeam eu ca va dezvalui identitatea fanului meu secret. Deschid nerabdatoare si ma loveste:
" Te iubesc, pisicuta mea" semnat x-ulescu...
Opaaa, x-ulescu asta e atat de secret incat nu-l pot recunoaste. Si daca mi-ar scrie el "pisicuta" as arunca si florile. Ma prind rapid ca nu e pentru mine si suspin cand ma gandesc ca sunt poate pentru colega mea, Raluca, care doar ce s-a maritat si a capatat acelasi nume de familie. Desi nu-l afiseaza la serviciu, probabil ca sotul ei a vrut sa stie toata lumea ca pe ea o cheama ca pe el :)
Ii dau de stire colegei norocoase ca s-ar putea sa fi primit o treaba frumoasa de la "pisoiasul" ei asa ca vine rapid la mine la birou. Imi cer scuze ca i-am desfacut plicul si i-am citit mesajul; ea citeste si roseste. Deci pentru ea e, pisicuta de ea...
O intreb daca nu cumva imi lasa mie ursuletul de plus insa e decisa sa-si revendice cadoul. "Vai, si am stabilit sa nu sarbatorim, ce dragut e" imi zice bucuroasa. Bine maaa, sunteti la inceput de casnicie, na, omul trebuie sa dovedeasca...
Clar, ziua a devenit mai buna, da-le naibii de mail-uri, e ziua iubirii si a pisoiasilor din toata lumea :) Cel putin m-a vazut lumea cu niste flori in mana :)
Happy V-day, love birds & kitties!
This world is watching me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu