...still love me in the morning?
Obisnuiam sa intreb, desi nu am rostit-o vreodata cu voce tare.
Eram copil, nu ca si ani, ci ca varsta emotionala. Eram copil si nu stiam ce sa astept, am dat totul si am primit firimituri si m-am intrebat ulterior unde am gresit. Ti-am deschis usa seara de seara si am incuiat-o dupa tine cu teama. Ti-am ascultat povestea trista seara de seara si am iubit sufletul tau chinuit. Ti-am descuiat usa dimineata de dimineata si am sperat ca intr-una din zile vei ramane. Nu ti-am pretins nimic, nu am dat buzna peste sentimentele tale ratacite. Am asteptat sa te vindeci dar m-am imbolnavit eu. De nesiguranta...
Pe urma, ai plecat la fel de intamplator cum ai intrat in viata mea. Ai lasat in urma un loc gol in pat, o ceasca de cafea inceputa si mii de intrebari.
Stiu ca m-ai iubit, stiu si ca stilul tau de a iubi nu se regaseste in dictionarul meu. Eu iubesc si ziua si noaptea, dar tu poti iubi numai noaptea. Cand usa e inchisa si sentimentele sunt amortite. Cand prieteniile se confunda cu iluzii si cand promisiunile se topesc in soapte. Cand intrebarile se transforma in temeri...
This world is watching me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu