Mama, ce-mi plac oamenii carora le plac natura/sa fie in natura/sa fie liniste si pace/sa iti auzi gandurile/sa admiri fauna si vegetatia/sa fii aproape de cer/sa nu simti miros de tutun sau de gaze de esapament/sa nu auzi claxoane si injuraturi. Daaar, eu nu sunt una dintre ei...
Ma trezesc la ora 6.10 a.m, intr-o duminica senina si stiu ca ma duc la pescuit [asa cum am promis consortului]. Ma inunda un val de bucurie si extaz [matematic ar fi fost 2 valuri, dar trecem peste], mai ales ca oprisem aerul conditionat peste noapte [hence valul]. Ma ridic din pat si imi fac rutina zilnica in timp ce fredonez Gone fishing. La 7.15 pac pac pe drum spre pescuit si spre natura.
La locatie, scot amunitia - cearsaful, cartea, caisele, apa plata, biscuitii dietetici, palaria, ochelarii de soare, telefonul. Evident ca nu pescuiesc, dar sunt pregatita de o zi in natura in timp ce altii pescuiesc.
Primul sfert de ora: incerc sa gasesc un loc strategic pentru cearsaf. Sa fie umbra, dar nu frigut, sa nu stau in panta, sa nu fie iarba prea inalta, sa fie feng shui-ul potrivit. Evident ca ma invart ca titirezul prin poienita [inclinata] timp in care scap apa [care se rostogoleste pana jos], imi pica semnul de carte, las caisele in iarba si furnici si alte distractii de genul asta. Cand in sfarsit gasesc locul potrivit, constat ca butoiul din proximitate e un cos de gunoi. Yeyy, no..
Proaspat instalata in iarba, observ si eu natura: nu pot sa stau cateva secunde fara sa ma napadeasca o musca, un paienjenel, o viespe micuta sau un pui de libelula [sau cum s-o numi]. Nu stiu ce e mai rau, sa-mi aud gandurile [alea multe care ma bombardeaza non stop] sau sa aud zumzaieli nepoftite.
Ma uit in jur, nucul sub care stau nu pare sa-si miste o frunza, ceea ce inseamna ca e o canicula de te doare. Lacul e si el nemiscat, oare pestii dorm? Si atat... nu se intampla nimic, nu stiu ce sa contemplez...
Dupa un timp aud miscari de trupe; un nene plimba niste oi... Cum nu m-a impresionat Miorita, stau batoasa cu nasul in carte.
Ma ridic sa iau o caisa. Nu am legat punga asa ca am si aici musafiri nechemati. Nu-i nimic, beau niste apa, macar sticla are dop.
Dupa o ora, simt ca n-am nicio chemare catre natura. Mi-ar fi placut un hamac sau un sezlong, mai putine spre deloc ganganii si mai multa ...viata in jur [ok, n-am apreciat oile, dar zic si eu]. Sa meditez nu pot, sa pozez firul ierbii nu stiu, sa descopar frumusetea ascunsa a naturii nu merge.
Pariul cel mare vine o data cu necesitatile fizice. Unde le onorezi in atata natura? Du-te in stanga, da-te mai jos, uita-te in toate partile, relaxeaza-te cand te gadila iarba, nu pune la socoteala ca ai executat in toate directiile [ce bine totusi ca nu bate vantul], considera-te norocos ca nu e ora plimbarii oilor si caprelor.
Dupa 4 [patru] ore fierbinti in natura, sunt contopita cu tricoul, am mari dubii cu privire la existenta insectelor, am de asemenea si o vezica ofticata, dar sunt citita nevoie mare [am cam bagat vreo 200 de pagini din carte]. Intr-un cuvant, sunt splendida...
- Mai stam? rasuflu ca de pe patul de moarte...
- Nu mult, te-ai plictisit?
- Nu, iubitule, dar ma gandeam la tine sa nu stai atat de mult in soare...
Soarele masii de natura, oare cum fac sa apreciez si eu lucrurile marunte si gratis din viata asta?
This world is watching me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu