Adusesem discutia in punctul asta de prea multe ori; ce-i drept mai in gluma [el], mai in serios [eu]. Ne facusem planuri. Eram entuziasmata de viitor. Simteam emotia unui nou inceput.
Coincidenta aniversarii relatiei noastre in concediu mi se parea o oportunitate. Stiam ca o sa propuna. O sa bem prosecco, o sa mancam ceva fin, o sa se uite in ochii mei si o sa-mi zica, pe un ton plin de dragoste, ce am asteptat de atata timp. O sa-si invinga teama de responsabilitate asumata, grija ca o sa fie din nou ranit, dorinta de a fi deschis oricarei noi provocari feminine. O sa fie momentul perfect, o sa fim noi, imbatati de dragoste, sex [in privire] si vin spumant. El o sa spuna cuvintele magice, eu o sa sorb incet din pahar, o sa-i zambesc, o sa fac ochii mari ca si cum ar fi ceva neasteptat si dupa un moment de liniste, buzele mele o sa formeze un mare DA.
Da, vreau sa ma mut cu tine, in garsoniera mea mica, dar incapatoare pentru vibratia noastra. O sa-ti fac loc in sifonierul meu in care nu-mi incap nici mie hainele si o sa iti cedez cate umerase va fi nevoie ca tu sa ai camasile la dunga. O sa-ti dau si o treime din spatiul de pantofi si sunt dispusa sa negociez. O sa iti aranjez si parfumurile si lotiunea de fata pe etajera, caci eu oricum am prea multe prostii care fac acelasi lucru. O sa aliniez laptopul tau langa al meu, pe birou. O sa scot si masa de calcat sa o ai mereu la indemana. O sa continui sa iti calc cate o camasa, tu o sa razi de mine si o sa ti-o calci singur, dupa care o sa calci si bluza mea. O sa ma pupi in fiecare seara cand vii de la birou si o sa ma intrebi cum a fost ziua mea, in timp ce o sa-ti iei o bere din mini frigider. O sa ma gandesc serios ce sa fac cu mini frigiderul care a devenit subit prea neincapator pentru nevoile unui om normal. O sa punem Fishing&Hunting pe o pozitie onorabila in canalele de la TV ca sa il gasim usor sambata seara. O sa te las sa dormi la margine din cand in cand. O sa te trec la intretinere pe bune si o sa zambesc la tanti Flori ca pot sa urlu noaptea in mod oficial, ca o doamna.
Raspunsul meu a fost corect, intrebarea insa a fost gresita.
Vrei sa ne despartim?
Ce-i drept, mi-a oferit emotia unui nou inceput. Singura, in garsoniera mea micuta. Ca sa am loc in sifonier si sa nu fie nevoie de alte umerase. Ca sa imi cumpar mai multi pantofi. Ca sa intampin 30 de ani cu mai multe creme antirid. Ca sa incapa si tableta pe birou. Ca sa nu fiu nevoita sa calc pe masa de calcat. Ca sa nu-mi schimb mini frigiderul. Ca sa nu pierd Suleyman din pole position pe telecomanda. Ca sa dorm tot la margine, intr-un pat gol. Ca sa nu platesc 2 persoane la intretinere.
Unde e inceputul? Altcineva sa te inlocuiasca in poza de mai sus...
This world is watching me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu