N-am mai scris in ultima vreme...N-am mai scris pentru ca am fost confuza, am trait un soi de paradox care m-a impiedicat sa ma exprim online. Stiu despre mine ca sunt o persoana discreta, un low profile din punct de vedere sentimental; a nu se confunda cu low profile in general, caci de fel nu trec neobservata - imi place sa fiu in centrul atentiei si asta mi-a adus si bucurii si necazuri. Bun, deci daca sunt discreta, de ce mama naibii imi expun viata public, pe blog, adica fix in cel mai deschis mediu?
Am plecat de la premisa ca imi trebuie un soi de jurnal, pentru ca am prea multe ganduri si idei si framantari. Cum word-ul nu-mi este cel mai bun prieten [yes, i always cheat him with excel], am un scris de doctor [da, in general nici nu ma chinui sa-mi termin cuvintele; iar meseria nu ma ajuta, caci mostly semnez chestii, nu fac eseuri], m-am gandit eu ca e treaba sa imi fac blog. Si cum nu am investit in promovare sau in google optimization, nu l-am popularizat printre prieteni si cunostiinte cine stie ce, m-am gandit ca o sa ramana low profile. Ei bine, Batman, assumption is the mother of all fuck ups:
- la o prima cautare dupa nume pe google, iese in top 10. Desigur, pentru ca e legat la google+ care are numele meu...
- oamenii sunt curiosi si daca te lauzi ca ai blog presupun ca scrii lucruri marete si cauta. Dupa care urmeaza punctul de mai sus:)
- contrar asteptarilor mele, mama are cont de Facebook si e foarte activa online.
- prietenul tau nu va gasi amuzante povestile tale romantate, indiferent daca s-au intamplat inaintea erei voastre
- colega ta de birou se va mira ca tu esti nimfomana, dar se va distra copios cu toate detaliile picante. Cel putin ai simtul umorului...
- in caz ca ajungi presedinte, va fi greu sa explici ca ti-a placut viata sau ca ai suferit din dragoste fara un PR bun..
Cu toate astea in cap, voi continua sa astern povesti nebanuite in mediul virtual, sa iubesc si sa sufar si sa scriu despre asta, sa-mi enervez colega cand apar dimineata la birou cu un zambet tamp pe fata [read my blog, honey], sa-mi fac prietenul gelos, sa o confuzez pe mama cand va citi una alta si sper sincer sa nu ajung vreodata presedinte.
This world is watching me...
Ps: oare vecina de dedesubt imi citeste proza sau mai degraba o traieste? Ar afla ca am mentionat-o in suficiente povesti:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu