Pe vremea parintilor mei, dragostea si tot ce presupunea ea veneau cu timpul. Faceai cunostiinta cu flacaul, aruncai o ocheada pe furis, poate ziceai 2 vorbe si daca lucrurile pareau serioase iti dadeai intalnire. De azi intr-o saptamana, la locul x, ora y. Fara mesaje, fara hai sa vedem pe parcurs, fara surprize mai mult sau mai putin placute.
Stateai ca pe jar pana cand venea ziua cu pricina, te trezeai dis de dimineata, te spalai cu sapun, iti puneai hainele cele mai curate si mergeai ca o domnisoara bine crescuta la intalnire. Emotii mari. Ascultai cu placere ce povesteste tanarul, il intrebai ce planuri are de viitor [adica cat de repede si ar dori o familie, cat mai are pana termina scoala, be it postliceala sau pentru avansati facultate], povesteai si tu ce harnica si ascultatoare esti si daca exista o chimie minima sau cateva puncte comune, cam stiai cum stau lucrurile.
Daca mai exista o a doua intalnire organizata, deveneai un cuplu. Iar dupa ceva timp, puteai sa te si pupi. Pentru cele mai 'libertine', baiatul scapa si o mana pe ici pe colo.
Si dupa aia veneau masa, felicitarile si dansul si restul se stiu. Nu zic ca modelul era foarte fericit, ci doar ... sigur si aici fiecare interpreteaza in propria maniera.
Ei bine, acum traim vremuri extreme. Pana cunosti un om, ii stii foarte bine lenjeria de pat si faianta din baie. Conversatia incepe dupa ce ai testat performantele acrobatice. Sleep devine sleep with caci mana tanarului scapa de mult cu interventii punctuale pe ici dar mai ales pe colo. Nu mai dorm decat sentimentele voastre.
Iarasi nu zic ca e rau, e doar o modalitate tranzactionala de a vedea cat de potriviti sunteti. Partea buna cand mergi fast forward ca iti dai seama repede daca o sa iasa lucrurile [nu dupa 2 ani de casnicie], partea nasoala e ca la fel de repede se pot incheia lucrurile cand bifezi tot si dupa 6 luni nu mai ai ce sa descoperi in omul de langa tine.
Nu am raspunsul de cum e mai bine, as zice ca intotdeauna militez pentru a face ceea ce simti, pentru ca trairile sunt diferite de la o persoana la alta. Dar oare in goana dupa iubire, principiul saturatiei unde intervine? Lipsa gesturilor simple sau furate conteaza?
Eu stiu doar ca imi doresc foarte tare sa dorm cu tine toata noaptea, sa te privesc dormind, sa ma privesti cum ma trezesc bombanind, sa fac o cafea proasta, sa ma saruti pe frunte si sa-mi spui ca e buna, sa ma sufoc de cald in bratele tale, sa-ti aranjez parul intr-un mod amuzant si sa ne perfectionam la doing nothing together...
E clar ca la ce perspective de mamaie am capatat, in noaptea asta o sa dorm cu ursuletul de plus. 28 years old, keep on rocking!!
This world is watching me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu