Povesteam cu ceva timp in urma in Mornings despre obiceiul prost de a ma trezi greu dimineata. Obicei pe care l-am capatat din dragoste, de la el. Intre timp si dragostea si el s-au dus, dar eu am ramas cu obiceiul nesuferit.
Cum se face ca intr-o relatie preluam cate putin din lucrurile frumoase de la cealalta persoana, dar intr-o mai mare masura obiceiurile nesanatoase sau mai putin bune?
Asadar, am stat sa analizez ce alte lucruri am mai deprins din relatiile trecute; iar cum sunt tocilara, trebuie sa le si notez:
- sa incep cu inceputul, ca de la asta am pornit. Pana acum vreo cativa ani, nu multi, eram o caprioara sprintena dimineata. Suna alarma, saream din pat. Pregateam mic-dejunul, vizionam diverse tinute pe care sa le abordez in ziua respectiva, aveam in cap si un scurt to-do, dupa care il trezeam pe el. El nu prea aprecia diminetile. Cu toata dragostea si promisiunile mele, era greu de urnit din pat. Cand intr-un final se trezea, era mut si nerecunoscator pentru omleta mea chinuita. Cu timpul si mai ales cu despartirea, am devenit si eu ursuza. Snooze-ul e prietenul meu drag iar pana pe la ora 10-11 sunt mistretul neprietenos [some say ca nici dupa aceea nu devin Oprah].
- tot in vremurile de glorie indepartate, eram maniaca cu curatenia [posibil sa se traga de la experientele nefaste din caminul studentesc]. Asadar, nu suportam sa vad o cana nespalata sau vreo lingurita, seara langa pat, sau chiuveta de un alb mai putin stralucitor. Dupa ani si relatii, pot sa dorm linistita cu chiuveta infundata. Nu, nu am devenit lipsita de bun simt, ci doar un pic mai relaxata si din cand in cand, ajutata de personal calificat pentru curatenie.
- n-am fost niciodata meseriasa la schimbat becuri sau alte treburi "barbatesti" dar firea mea independenta wannabe mereu ma ambitiona sa ma descurc singura in majoritatea situatiilor. Insa, cum el era tare priceput la absolut orice, iata-ma devenind o printesa in puf care isi cheama printul salvator pentru toate treburile casnice. Toate ca toate, dar cand printul pleaca, cine mai aeriseste calorifele, asambleaza canapeaua de la Ikea sau da un ciocan la teava de la baie? In mod sigur, micuta si nestiutoarea Barbie nu. Bine stiuuu, am trisat aici, ca nu am preluat obiceiul prost de la el, ci datorita priceperii lui:)
- din fericire, nu m-am apucat de fumat in liceu sau in facultate. Mai pufaiam ocazional la cate o chermeza, dar niciodata nu mi-a facut placere, ci mai mult o percepeam ca pe o datorie sociala. Ei bine, daca el fumeaza, tind sa ma apuc si eu. Din dragoste, din nevoia de apropiere, din slabiciune, sau de singuratate dupa ce el a plecat.
- mereu am fost o fire organizata si destul de obsedata de control atat in viata profesionala cat si in cea personala. Iar moto-ul dupa care traiam era "spontaneitatea e buna atata timp cat e organizata de mine". Exceluri pentru fiecare vacanta, must visit lists si alte nebunii erau ceva firesc pentru mine. Pana cand el m-a invatat ca e ok sa te abati de la lista atunci cand vizitezi un oras strain; ca e amuzant sa te sui intr-un autobuz care nu stii unde duce, sa te prinda ploaia fix cand constati ca te-ai ratacit, sa intorci harta pe toate partile ca sa-ti dai seama unde e nordul sau sa mananci de la un loc dubios de pe strada cand ai pierdut rezervarea la restaurant. Acum, am ramas o obsedata in viata profesionala si atat; cand vine vorba de viata personala sunt o aiurita si imi place.
- fire extrovertita, intotdeauna imi place sa fac ceva, sa am un plan [vezi punctul de mai sus]. Vine weekendul? Pai mergem acolo si facem aia, iar apoi trebuie sa ajungem dincolo si asa mai departe. Cuuum? Vrei sa stam in casa si sa ne uitam la Fishing & hunting, sambata? De la revolta totala pana la obisnuinta nu e decat un pas. Acum sunt mult mai inclinata sa lenevesc in weekend decat sa ies pe coclauri si sa ma "distrez". O fi si varsta, o fi fost si el de vina, nu vom stii niciodata.
Acestea fiind zise, ma duc sa ma culc, ca e sambata si e tarziu:) noroc ca mi-a asamblat cineva un calorifer electric ca altfel muream de frig.
This world is watching me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu