sâmbătă, 3 octombrie 2015

Baggie style

Cand eram tanara si aveam o minte necoapta, lucram cu extremele. Mergeam pana in panzele albe ca sa fie bine. Cu dragostea sau indragosteala functionam in acelasi ritm. 
De aceea, n-o sa uit niciodata ceea ce numesc acum perioada "punguta". Da, momentele alea cand cari pungute dupa tine cand esti intr-o escapada romantica. Mergem la tine dar trebuie sa-mi iau punguta cu de toate. Stau peste noapte dar imi trebuie un milion de lucruri, si, cum nu suntem in faza aia serioasa a relatiei in care imi las lucruri la tine, le car tot timpul dupa mine.

Asadar, iata-ma incarcata la propriu de punguta magica si la figurat de sentimente alese. Ne vedem, decidem ca tatonam, facem pasul cel mare spre o relatie [sau cel putin asta era in capul meu] si raman peste noapte. Vezi tu, nu e asa usor, mai ales cand te apuca dragostea intr-o school night. Pai, a doua zi, birou, adica alte haine, alti pantofi, alte accesorii, make up, o periuta de dinti, demachiant. Spontaneitatea paleste in fata complexitatii situatiei. 

Ok, momentul magic s-a dus, urmeaza altele. Sa las o periuta la el? Si ce ii zic? Hei, pai las si eu asta aici, pe etajera, nici n-o s-o observi. Si data viitoare scap si niste dischete demachiante. Si parca as lasa si o placa de par ca nu se stie niciodata cand ma smotocesti. Si ii vezi privirea de #thisisgettingserious. Pai nu mai bine mergem la tine, unde ai tu tot ce iti trebuie?
Si mandria din mine striga "tine de punguta", ca tu esti femeie independenta si poti sa cari 5 kg de women stuff pe tramvai. Si dimineata spre birou. Si seara inapoi acasa la tine. Si o noua tura spre el. Dar lasa, ca e mai usoara acum, ca n-am luat si samponul. Ma spal cu H&S Menthol, poate chiar imi sta bine cu parul maciuca. 
Iar dupa cateva luni meseriase de carat, deja nu mai poti fara punguta. Am plecat de acasa cu mana in fund? This is not my day...
Intr-un final realizezi ca atunci cand pleci de tot, nu ai ce strange. Pentru ca viata voastra era intr-o punguta de la Zara.
Vezi tu, lucrurile astea te invata ceva. Nu ca e misto sa faci compromisuri sau sacrificii, ci ca esti tanara si prostanaca si ca nu-ti alegi bataliile. Pentru ca intotdeauna iesi sifonata. 

Oare cate lucruri caram cu noi zi de zi fara sa ne dam seara? Cate visuri strangem intr-o punguta cu staif ? Cate povesti sufocam? 


This world is watching me...I am back!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu