Perioada aia nesuferita din an a venit. Cand e frig si iti ticaie un ceas cu cuc in cap. Ce am facut in anul care a trecut, sunt mai aproape de visurile mele, am fost o persoana mai buna, zambesc cu incredere spre noul an?
Cred ca intrebarea care imi sta pe creier pe repeat e daca a fost un an bun pentru mine. De obicei, raspunsul era un da timid, un nu hotarat sau un zambet mare mare. Ei bine, acum e fifty shades of grey, a fost mult asteptat, mi-am luat bilete in primul rand, a venit cu promisiuni fierbinti, dar a fost sub asteptari, cu cateva scene bune de ... Ras.
Nu, cu siguranta nu pot sa spun ca a fost un an nasol. Imi amintesc sfarsitul lui 2013 si ala e etalonul meu de an prost. Iar o recitire scurta a povestilor mele de pe blog imi confirma afirmatia. 2014 a fost un an bun, in care m-am regasit, in care mi-am continuat drumul in viata cu incredere si optimism.
2015 a fost plin, atat pot spune. Am trait momente frumoase, de poveste, am dat-o de gard spre final, am plans si am ras, dar simt cumva ca m-am pierdut iar pe mine. Sunt nelinistita si impulsiva, iubesc cu inflacarare, traiesc fiecare clipa; apoi vin momente de pace totala in care simt ca nu-mi apartin, ca nu contez in poza mare a vietii, ca altcineva ia deciziile pentru mine. Am dubii si intrebari, ma hranesc cu iluzii si sunt speriata de lumea asta rea. Nimic nou daca imi aduc aminte de cate intrebari stupide am avut si de cate nopti am pierdut incercand sa gasesc raspunsuri inutile. Doar ca ma asteptam sa evoluez o data cu timpul, nu sa devin mai curioasa si mai incapatanata.
Unde mai pui ca ma indrept cu pasi rapizi spre #30 si asta suna si bine si scary. Mi-am cumparat prima crema antirid si am simtit ca o parte din mine a murit. Am dat cluburile pe seri linistite cu film si vin si mi-e ciuda ca nu mi-e ciuda. I'm getting old, dar partea savuroasa despre subiectul asta o pastrez pentru un post de glorie in aprilie, cand fericitul eveniment de 30 de ani va avea loc.
Asadar, cum imi trebuie si o concluzie ma voi decide la an bun, cu un parcurs lin si cu povesti firesti. Zambesc cand citesc ce scriu, pentru ca stiu ca pot mai mult de atat; si sa scriu si sa traiesc...
Different pulses
The world is watching me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu