Imi place ploaia. Mai ales cand sunt singura si la adapost; ma face sa ma simt linistita si imi da o clipa de ragaz. Ragaz pe care de obicei nu-l gasesc zi de zi, printre exceluri la birou, printre convorbiri hands free furate dis de dimineata in masina sau printre momente de "aaah, finally acasa" seara tarziu cand rasucesc cheia in usa, gandindu-ma ca nu mai apuc sa pun o masina de spalat pentru ca e iarasi tarziu si deh se aude in bloc.
Acum ca ploua turmentat si sunt singura cu gandurile mele, astern pe hartia virtuala ipoteze de lucru. Varsta te schimba in mod clar.
Sunt linistita si atunci cand tuna si fulgera si nu e nimeni sa ma ia in brate. Sunt eu cu mine si treaba asta nu ma mai sperie. Sunt calma cand rememorez amintiri care altminteri mi-ar fi provocat grimase de durere. Sunt senina cand stiu ca nu stiu care e drumul meu si ca intr-un an de acum e posibil sa fiu altel, altundeva. Sunt impacata cu ideea de schimbare sau de singuratate [nu si tot nu-mi plac pisicile] sau de fericire.
Am timp sa creionez planuri si vise dar am rabdare sa le vad venind.
Am momente cand cred ca lumea e rea si ne va perverti pe toti. Am momente cand cred ca fiecare poate schimba ceva in traseul serpuit al vietii. Am incredere in viitor chiar cand prezentul nu e roz. Am siguranta unui maine care poate sa fie cu sughituri sau poate sa fie incredibil de intens. Am o logoree de ganduri ce se vor a fi mature... :)
Am o poza la care ma uit cu drag pentru ca e cel mai frumos lucru pe care l-am vazut in ultimul timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu