In search of sunrise

Sunt din nou in cautari...de data asta caut soarele/rasaritul de soare, atat in sens propriu (vara care parca nu mai vine) cat si la modul figurat (soarele in viata mea). A fost o iarna parca un pic mai grea...Poate din cauza vremii caci am resimtit frigul de afara din plin, poate din cauza crizei, caci oamenii nu mai sunt la fel de zambitori si amabili, poate din cauza singuratatii, caci am resimtit si frigul din suflet. Oamenii imi spun ca sunt poate prea pesimista si da, recunosc, ca ma gandesc mai degraba la lucruri cu conotatie negativa decat la chestii placute. Nu stiu cand s-a intamplat asta totusi, a fost un fenomen treptat, pentru ca ma uit inapoi si stiu ce copil/adolescenta happy am fost candva. Ok, suna melodramatic, dar nu e asa. Pesimismul e de fapt o puternica ancorare in realitate, care nu ma lasa sa ma bucur in totalitate de ce am si imi ingradeste nemilos conceptul de fericire.

Da, conceptul de fericire, in felul in care l-am definit eu. E simplu, la intrebarea ce vrei de la viata, un singur gand trebuie sa-ti vina in minte: sa fiu fericit/a. Whatever that means for you - fie ca e cariera, dragoste, bani, faima, toate la un loc :) Fie ca e plaja din Thailand fie ca e cubical-ul dintr-o multinationala, fie ca e baiatul timid din facultate, fie ca e marele crai.

We all deserve to define happiness and feel it - cu mentiunea ca cine si-a definit-o prost, trebuie sa mai caute...

Deci tu ce cauti? Sunrise sau sunset? Drumul pana la fericire sau momentul maxim al ei?

This world is watching me...

The world is not enough

Stau asa si ma gandesc: pana unde o sa se ajunga cu prostia umana, cu gradul de nebunie? sunt socata de ce e in jurul meu, oamenii parca au luat-o razna...Acum e cool sa fii cat mai ciudat, da, se numeste ca ai stilul tau...Te imbraci total anapoda, arunci accesorii extravagante pe tine - ai gust, frate! Colectiile prezentate la Saptamana Modei nu sunt de abordat la un suc, fie el si pe Dorobanti, nici macar in club, numai daca nu vrei sa fii tu cel mai ciudat. Don't get me wrong, sustin moda si trend-urile, dar mi se pare ca lumea nu mai are stil, ci doar aplica si copiaza abuziv combinatii precare dpdv estetic in dorinta mareata de show off. Da, probabil ca sunt eu depasita, dar prefer sa-mi mentin gusturile invechite decat sa trec la stilul gang bang fashionist (Nota: gang bang fashionist inseamna combinat tot cu toate in materie de outfit si accesorii).

buuun, asta cu moda...trec mai departe, prostia umana...citesc tot felul de stiri si post-uri pe facebook...vulcanul din islanda (al carui nume nici macar nu pot sa-l pronunt) are cont pe facebook si mii fani care comenteaza candid pe wall...cum sa te gandesti sa faci un asemenea cont?? cum sa comentezi si aici citez din ce imi aduc aminte: "Daca ne adunam mii de fani, poate reusim sa spread the ashes away"?? e horror, nu e funny...

si ultimul punct: oamenii cu accente de nebunie...Omg, sunt din ce in mai multi! like everywhere...mi-e frica de oamenii nebuni...da, femei nebune, gata sa faca orice ca sa se impace cu fostii prieteni/iubiti, gata sa treaca peste orice/oricine sa fie cu o persoana, cu pretextul ca o fac din dragoste. Deh, dragostea e oarba. Nuuuu, refuz sa cred - asta nu e dragoste, e obsesie! Nu, in dragoste nu e permis orice, pentru ca la momentul proverbului nimeni nu se gandea ca peste ani de zile un om nebun il va folosi pentru a-si justifica actiunile duse la extrem. Pe langa capitolul oameni nebuni din dragoste (sa le zicem asa, de dragul clasificarii), mai sunt oameni nebuni pur si simplu. Oameni cu inclinatii labile dpdv psihic si da, ii vezi din ce in ce mai des in jurul tau. Oameni cu privirea pierduta sau care se holbeaza intr-un punct fix sau care din te miri ce reactioneaza ciudat si exemplele pot continua. Nici nu mentionez de patanii pe care le auzi la stirile de la ora 5, 7, 11pm...Apparently, aproape 60% din populatia Pamantului au astfel de inclinatii...Si atunci stai si te intrebi...cine e normal, noi sau ei?

Astea fiind zise, concluzionez ca lumea mea nu e indeajuns, a devenit neincapatoare pentru persoanele mai sus mentionate...help, caut oameni normali*!!!

*Acest post reprezinta parerea si gandurile mele. Nu vreau sa judec, dar se pare ca o fac...

This world is watching me...

Men+women=just friends?

Deci un topic interesant pe care il discutam cu un prieten...exista prietenie, I mean doar prietenie intre un barbat si o femeie? tind sa cred ca nu, plus experienta imi spune ca nu...intotdeauna m-am inteles mai bine cu persoanele de sex opus, dar somehow i messed up toate relatiile de prietenie...am gafat eu, a gafat el, am gafat amandoi...ok, sa zicem ca nu te atrage deloc, ca nu te imaginezi facand diverse cu el si ca never ever nu ti-ai pus problema "Ce-ar fi daca?". Petrecand timp suficient cu o persoana am constatat ca poate aparea intrebarea nesuferita de mai sus plus ca apar situatii favorabile - esti deprimata si vrei sa treci peste (stiu, e urat), un party cu ceva bautura si exemplele pot continua. Deci alcoolul + un prieten de sex masculin e such a bad combination.

Plus ca dupa aia incepi sa te gandesti: dar el ma intelege atat de bine, ma cunoaste, am petrecut atat de mult timp, probabil ca ne-ar sta bine impreuna so why not. Nu, nu, nu! Aici cred ca noi, femeile gandim prea mult sau ne place sa ne imaginam chestii. Nu e nimic si totusi noi ne apucam de facut planuri si legaturi. Si cand nu se intampla asa, suntem profund dezamagite, nestiind unde am gresit. Nu, nu e morala, ci doar un pic de autocritica, constructiva de altfel.

Deci, concluzia, nu, sunt prea putine cazuri, izolate, de prietenie adevarata intre noi si ei si pana nu ma conving de contrariul, sustin cauza aceasta.


Si acum sa ma gandesc...cu ce prieten vorbeam eu?:D


This world is watching me...

How long?

So, continuarea, stiu, a durat ceva :) pentru asta trebuie sa citesti intai How to forget somebody in 30 easy steps...

Si apoi How to-part 2...

Asa, acum ma gandesc cat dureaza sa uiti pe cineva...da, depinde...probabil ca e stupid sa te intrebi asta, dar de dragul studiului si pentru ca imi place sa definesc chestii si sa dau o structura lucrurilor, vreau sa analizez si vreau sa ajung la o concluzie, fie ea desarta. Cum spuneam, ma refer la lucruri serioase, la modul cat timp iti ia sa uiti o persoana pe care ai iubit-o, sau ai tinut mult la ea, sau ai fost indragostita de ea...Daca urmezi cat de cat sfaturile de bun simt, gen nu mai vorbesti cu respectivul, incerci sa iti gasesti noi hobby-uri, stai cu prietenii, suspectez ca nu mai mult de 2-3 luni...really now, ochii care nu vad se uita...da, raman amintirile, raman momentele frumoase petrecute impreuna, raman poze, melodii, ramane trecutul...dar trecutul e trecut si nu trebuie sa impacteze atat de mult prezentul. Desigur ca fiecare traieste cu deciziile pe care le-a luat la un moment dat in trecut, dar ce se intampla, clipa efectiva e ancorata in prezent si doar in prezent.

A doua varianta in care drumurile voastre inca se intersecteaza, din motive variate, obiective sau nu, e cea mai dificila. Ce faci cand il vezi in continuare si simti ca inca mai tresari? Aici e un mare question mark...Stii sigur ca nu se poate, ca nu va merge niciodata, dar refuzi sa faci ceea ce trebuie si sa rupi orice legatura. Am fost in situatia asta, poate prea mult timp si nu m-a ajutat cu nimic. Am pierdut ani din viata si atat. Ce-i drept, nu aveam maturitatea pe care pretind ca o am acum. De aceea, cred ca greselile din trecut au si ele rostul lor. Da, nu invatam tot timpul din greseli, dar poate ca aici am invatat ceva si astfel pot asterne in scris...Mi-e mai usor sa uit acum, decat am facut-o in trecut, in conditiile in care atunci traiam o dragoste puerila, fata de  acum...stiu, e ciudat...

Ok, acum parerea mea poate fi irelevanta, esantionul pe care am lucrat eu nereprezentativ, de aceea nu zic ca o chestiune de luni se aplica la toata lumea...dar cred ca reprezinta o cuantificare rezonabila, si daca nu e, voi rectifica...

so, intrebarea ramane deschisa: tu in cat timp te dez-indragostesti?

This world is watching me...

Time for a change

I can change, I can change....
http://www.youtube.com/watch?v=rV5VmhY3-Sw

Stiu ca e aproape, stiu ce vreau, insa nu stiu cum...I will figure it out...failure is just a form of success, just not the one you were expecting...


This world is watching me...

Why do I still believe in love?

Se zice ca dragostea e cel mai frumos lucru, ca te inalta, ca te face mai bun...personal, cred ca e prea mult spus...dragostea doare...te loveste cand nu trebuie, te indragostesti de cine nu trebuie, in momentul in care nu-ti trebuie si cel mai important se termina cand nu trebuie...si atunci iti fuge pamantul de sub picioare, te prabusesti si simti ca lumea s-a terminat...dar dupa o perioada o iei de la capat...si da, e posibil sa se intample la fel...de o mie de ori la fel...si totusi daca o data e cum trebuie, merita...acea o mie una oara e ce trebuie, cand trebuie, de cine trebuie...si e de ajuns...am plans de atatea ori, am suferit de atatea ori, mi-a fugit pamantul de sub picioare de atatea ori...si mereu am zis ca nu ma invat, ca merg pe acelasi drum prost, ca fac mereu aceleasi greseli...dar e de ajuns o data sa mearga...o data si numai o data...

Love is shitty but I still believe in  it...

This world is watching me...

Happy alone Vday

De ce simtim nevoia sa aderam la sarbatorile altora? la cele mai mediatizate si poate de prost gust? si nu, nu zic asta din perspectiva unui om singur, ci a unuia care refuza sa sarbatoreasca inca o data marketing-ul de import...nu zic ca nu ar trebui sa fie Ziua iubirii/indragostitilor sau cum vrei sa-i spui, pentru ca pana la urma exista foarte multe zile internationale, de la cele mai nobile pana la ciudatenii: Ziua Muncii, Ziua mondiala fara tutun , Ziua Mondiala a Proprietatii intelectuale, Ziua mondiala a zambetului (da, nici eu nu stiam ca exista :)) si lista poate continua...dar cred ca in cazul de fata Vday e foarte overrated...si in plus, avem si noi Dragobetele, de ce sunt atat de putini oameni care stiu si celebreaza atunci? de ce e atat de special sa spui chestii nice celui drag si sa-i trantesti un cadou atat de previzibil? de ce vrei sa fii in ton cu toata lumea? de ce ma intreaba toata lumea ce fac de Vday si se uita la mine mirata cand raspund ca nu am niciun plan? bonus cand esti cuplat: ce i-ai luat de Vday, ce ti-a luat? nimic, pentru ca ne simtim bine si asa, ne iubim si fara sa ne cumparam kitsch-uri de la o taraba din piata romana...
nu vreau o inima rosie mare de plus, nu vreau bomboane, nu vreau flori...as vrea in schimb sa fii tu in fiecare zi, sa fim noi...

xkcd.com/223/

si daca sunt singura ce se intampla? si eu cred in iubire, numai ca ea nu prea crede in mine...

This world is watching me...

And when everything is upside down...

Si cand viata ma enerveaza tare, tare ce fac?
Desigur, ai avut zile proaste. Si zile foarte proaste. Si ai vrut sa afirmi si ai afirmat "Nu mai pot, nu mai vreau, nu e drept". Si ai vrut sa iei o pauza...de la tot...Da, bad things happen. Partea nasoala e ca au tendinta sa se intample toate o data...sau cel putin asa mi se pare. Si te gandesti "De ce acum?De ce mie? De ce numai mie?". Lucrurile de care vorbesc acum intra intr-o categorie larga de screw ups, de la bad hair day, zi nasoala la serviciu, sistemul de 2 lei in care traim, birocratie si altele.
Si totusi, ce facem cand pur si simplu simtim ca nu mai putem? Cand nu e ceea ce trebuie, a nu stiu cata oara? Asteptam sa treaca, ne agitam in continuare, ramanem optimisti, sunam un prieten? Raspunsul e probabil diferit de la persoana la persoana. Eu am invatat ca trebuie sa ai rabdare...Dar multa rabdare - Good things happen to those who wait, cica...Pana la urma suspectez ca e o chestie de autoeducare. Asa ca sugerez, poate prea simplist si optimist: respira adanc, razi (daca poti), bea un pahar cu vin (neaparat cand ajungi acasa :)), vorbeste cu cineva care stie sa te asculte si iti poate da un sfat bun, fa o baie cu multa spuma si relaxeaza-te.

Si ce daca mi-au mers toate prost azi, saptamana asta, luna asta? The best is still to come :)

This world is watching me...

I have my world, you have yours

De ce e atat de greu sa acceptam ca suntem diferiti? da, ce-mi place mie nu te atrage pe tine, felul in care vad eu lucrurile iti pare strain si de neinteles tie...nu, nu suntem la fel, si atunci de ce ne chinuim asa, de ce ne prefacem ca ne plac aceleasi lucruri?

Ramai asa cum esti in lumea ta, nu vrei sa schimbi nimic, atunci nu ma schimba...zice Bitza in noua lui melodie, care nu suna rau deloc:

http://www.youtube.com/watch?v=o2N4ODq2_T4


Uneori, chiar cred ca eu am lumea mea, ceilalti o au pe a lor...si ca ne intersectam doar din cand in cand...

This world is watching me...

New Year's resolutions

Da, s-a dus si 2009...cum a trecut nu stiu, stiu doar ca in esenta a fost un an bun...au fost si momente proaste, probabil mai multe decat alea bune, dar ce conteaza e ca o bucurie mica compenseaza pentru multe lucruri mai putin bune...am ras, am fost deprimata, poate prea mult, am plans, am facut planuri, am distrus planuri am ranit oameni... sunt lucruri care imi vin in minte, nu au neaparat o legatura...

Si a venit 2010 si ma bucur...e un nou inceput, si da, sunt optimista...Ce mi-am propus pentru anul asta sunt lucruri simple, dar care fac diferenta...Deci vreau sa (ordinea nu are importanta, e doar o enumerare):
- zambesc in fiecare zi, no matter what
- imi fac timp pt lucrurile care imi plac (in special scris)
- ma duc la sala cat mai des - de aici deriva si urmatorul punct (cei care ma cunosc stiu ca nu puteam sa ratez sa scriu asa ceva - at least nu l-am pus primul :) )
- slabesc intre 3-5 kg
- fiu alaturi/inconjurata de oamenii care imi sunt dragi si care conteaza
- largesc cercul de cunostinte
- invat o limba straina
- invat sa schiez
- imi schimb job-ul
...si cel mai important lucru: sa ma indragostesc...de o persoana, de o idee, de un film, de o carte, de un lucru marunt, dar sa simt ca ma dedic sau ca simt din toata inima si prin toti porii...

Viitorul e in esenta o chestie de alegere si anul asta aleg sa fiu fericita...

This world is watching me...