Daca

...ai sti azi ca maine totul se va schimba te-ar apuca disperarea sau din contra ai trai totul la maxim? Ai cauta solutii sa nu se termine sau te-ai bucura de ultimele clipe de fericire?
Raspunsul poate ca pare simplu, de aia avem atatea citate despre cum sa traiesti clipa, despre cat de scurta e viata si lista poate continua.
Insa nu e simplu... Nu stiu daca e o chestie pur feminina dar acum ceva timp as fi facut ca trenul. M-as fi panicat, m-as fi zbatut, mi-as fi pus zeci de intrebari si as fi incercat sa schimb finalul. As fi cerut duble pana mi-ar fi iesit. As fi cerut timp...
Ce as face acum daca as sti ca maine totul se termina? Te-as saruta pana m-ar durea buzele, te-as strange in brate pana as simti ca ma sufoc, te-as privi pana mi s-ar usca lentilele si te-as iubi si mai mult. As inchide apoi ochii ca sa raman doar cu parfumul tau in minte si cu momentele cand inca ma iubeai...nu as cauta solutii pentaru ca as sti ca nu exista...
Pacat ca traiesc deja mainele....


This world is watching me...

Mesaj pentru tine

Tu, care-mi faci cafeaua amara in fiecare dimineata...
Tu, care-mi dai sperante si apoi imi retezi aripile candid...
Tu, care nu ai explicatii pentru toate mizeriile pe care le faci...
Tu, care te joci cu destinele oamenilor...
Tu, care ma lasi sa ma bucur azi, dar maine ma lasi in bezna...
Tu, care nu stii ce vrei...
Tu, cu toanele tale...
Tu, care esti o loterie jalnica...
Tu, care-mi oferi momente incredibile dar pe care mi le iei rapid ca sa nu cumva sa ma obisnuiesc...
Tu, care pretuiesti aparentele...
Tu, care-mi oferi si zambete si lacrimi?

Fake it

Am mai spus-o si o repet: oamenii pot face lucruri minunate prin munca, ambitie si antrenarea mintii. Si cateodata prin simularea unor comportamente. 

Filmuletul de mai jos pune lucrurile intr-o perspectiva diferita: cum gesturile non verbale iti influenteaza mintea  care iti influenteaza mai departe deciziile din viata si cine esti tu cu adevarat. Cum simularea unor atitutudini (de victorie, de putere) te pot conduce la rezultate foarte bune. 

Hints

Obisnuiam sa cred ca sunt, ca orice femeie, foarte atenta si receptiva la subtilitati. Ca ma prind inainte ca cineva sa imi zica verde in fata ceva, ca e suficient sa fii subtil/a si sunt acolo in poveste.

Ei bine, se pare ca m-am inselat sau o data cu varsta s-a dus dracului si cel de-al saselea simt. Mi-am iesit din mana si nu mai simt nimic. Si ma loveste cate o situatia neasteptata si ma trezesc ca nu stiu din ce parte a venit piatra. Dupa care aud in stanga si in dreapta de toti inteleptii care m-au avertizat. Ei mi-au dat semnale, dar eu nu le-am vazut. Pentru ca am inchis ochii, pentru ca am ales sa nu aud, pentru ca sunt femeie si orice ar fi simt. 

Data viitoare o sa ma pregatesc cu ceva mai formal:

Ps: Inteleptii se arata intotdeauna la sfarsit pentru ca orice om e intelept cand tace...

This world is watching me...

4 minute

...in care fumezi o tigara...

4 minute in care faci pe cineva sa rada...
4 minute in care faci dragoste...
4 minute in care vorbesti cu ai tai la telefon...
4 minute in care astepti metroul...
4 minute in care asculti melodia preferata...
4 minute in care tii un speech la o conferinta de presa...
4 minute in care ii pregatesti un sandwich dimineata...
4 minute in care astepti taxi-ul...
4 minute in care faci o plata online...
4 minute in care scanezi activitatea prietenilor de pe Facebook
4 minute in care canti sub dus...
4 minute in care te imprietenesti cu cineva...
4 minute la 17.26 vinerea...
4 minute in care te indragostesti...
4 minute in care te desparti de cineva...
4 minute in care fumezi o tigara...

Iti ia 4 minute sa faci lucrurile de mai sus. Nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma intristez...

4 minutes

This world is watching me...

Biutiful

Traim vremuri senzationale [adica pline de senzatii care mai de care], cu urari de La multi ani pe WhatsApp, cu invitatii la nunta pe Facebook, cu likes in loc de complimente, cu Instagrame in loc de poze stupide dar reale, cu 24/24 sharing online si cu 0% sinceritate. 

De aceea, am fost maxim de surprinsa sa primesc un compliment live, balbait si dragut de la o persoana care n-ar fi promis asa o galanterie. Sa-l redau in forma in care l-am primit:

- Ralu, esti o femeie frumoasa...sa nu uiti niciodata asta...

- Ce?? reusesc sa miaun eu in timp ce mi se dilata pupilele...

Welcome to the jungle

Desi ne-am sofisticat si tehnologizat pana n-am mai putut, viata a ramas o jungla. Luptam intre noi si cu noi insine, luptam pentru putere, pentru supravietuire, vanam fara mila, profitam de vulnerabilitatea fiintelor din jurul nostru si suntem cameleoni sub hainele de firma. Jungla nu mai are liane ci cubicals dar regulile au ramas aceleasi - nu exista reguli, nu exista decat prietenii de moment, nu exista decat dragoste de sine, nu exista Dumnezeu. 

Din vremea tineretilor mele cand credeam ca treaba asta e doar o melodie:

Welcome to the jungle

This world is watching me...

Puzzled

De cand ma stiu, aud o fraza obosita menita sa justifice toate mizeriile si lucrurile naspa care ti se intampla - totul se intampla cu un scop, o sa vezi mai devreme sau mai tarziu. Totul e parte dintr-un puzzle maaare in care piesele se leaga, doar ca exista 2 probleme: nu vezi de la inceput contextul mare sau cum arata imaginea de ansamblu si nu stii cat o sa dureze pana cand gasesti piesa care lipsea. Si ar mai fi ceva: puzzle-urile ar trebui sa fie doar pentru copii pentru ca ei au mintea limpede si simplista, nu fac scenarii si presupuneri si nu au o strategie. 

Revenind la intelepciunea straveche, se pare ca exista oameni buni sau care fac lucruri bune [pentru altii, benevol] si oameni care isi vad doar propriul interes. Cumva, intotdeauna am fost in prima categorie. Adica imi pasa mai mult de ceilalti decat de mine. Incerc sa tin cont de parerea si sentimentele omului de langa mine inainte sa ma gandesc la mine, imi ajut prietenii inainte sa fie nevoie, fac si munca colegei de birou ca sa iasa prezentarea ok si renunt la chestii ca sa-i fac pe plac mamei. Nu sunt frustrata ca am o abordare de toanta sef, de cele mai multe ori sunt fericita ca ajut. Desigur, intotdeauna ma gandesc ca atata timp cat esti bun cu oamenii vei atrage lucruri bune in viata ta. 

Si aici intervine dilema: imi lipsesc cateva piese esentiale din puzzle caci lucrurile bune nu par sa se intoarca. Nu mi se intampla cacaturi in mod constant, ci doar atunci cand cred ca lucrurile merg bine. 

Asadar sunt in cautare de piese, cine mi-a luat fix piesa care imi trebuia acum, va rog sa mi-o inapoieze. 

- As vrea sa continui jocul...sopteste timid ea

- Cred ca ai gresit jocul, nu era puzzle, ci sah. Mat....se aude o voce din intuneric...

This world is watching me....

Let them go

Am vazut de curand un episod dintr-un serial in care personajul feminin explica cum si de ce a calcat stramb in [afara] relatia ei. Nu, nu a fost plictiseala sau razbunare sau alcool peste masura. A fost o chestie asumata [si nu doar un one time event] pe care o regreta, insa din care a invatat ca de fapt il iubeste pe cel pe care l-a inselat. . Pai cum cucoana te-ai prins ca il iubesti pe boul pe care l-ai omenit? Cand erai cu poalele-n cap sau cand fumai tigara de dupa? "Mmm, nu m-am convins din prima, mai incerc pentru urmatoarele luni, daca nu merge inseamna ca eu chiar tin la Georgel. Care sigur o sa inteleaga si o sa aprecieze maxim momentul in care ii spun ca mi-am dat seama ca il iubesc pe el pentru ca l-am inselat in mod repetat si nu a functionat".

Stiu, suna siropos si putin credibil dar mie mi-a aprins un beculet. Cum ca viata asta se joaca cu sentimentele tale. Cum ca realizezi chestii importante prea tarziu si prea cand nu le mai ai. Cum ca ti se pare ca esti prost acum, dar de fapt maine poti sa fii si mai prost. Cum ca gemul de prune pe care ai putea sa-l mananci azi e mai bun decat dulceata de rubarba care crezi ca-ti trebuie maine. 

Melodia asta cam spune ce gandesc eu acum:
Let go

si avem si varianta romaneasca:

M-am indragostit numai de ea

Asa ca traieste azi, fii multumit azi, iubeste azi si spune-i azi. Don't let them go...


This world is watching me...

I'm paying cash

          Povestea cardului meu de credit cred ca e povestea multor oameni. Mi-am dorit libertatea de a cheltui bani cand am nevoie, nu doar cand am. Am cheltuit, am fost fericita cu pantofii, curelele, biletele de avion pe care mi le-am achizitionat la un click sau POS distanta. Culmea e ca libertatea de a cheltui bani pe care nu-i ai nu e doar un moft asumat ci o pacoste financiara si sufleteasca. Cu ajutorul dobanzilor ingrate si deloc simbolice care te afunda si mai tare in datorie, m-am luptat 2 ani in mocirla ratelor lunare destul de grase, fara sa ma mai bucur de vreo cumparatura spontana.

           Dar azi, ca un alcoolic vindecat, pot sa dorm linistita ca am inchis datoriile, nenorocitul de card mi-a expirat, iar ispita rochiilor de care nu am nevoie neaparat nu ma mai ademeneste. Dupa 2 ani de cotizat dobanzi ca la balamuc, ii urez bancii un mare KISS my ASS [varianta soft care poate fi reprodusa aici] si te pup, pa pa.

Libera in saracia mea e muult mai bine decat dependenta de mofturile over priced*.

si morala, in caz ca erau dubii ca lipseste:

This world is watching me... I'm paying cash

*sa-mi fi cumparat 5 perechi de Louboutin si nu plateam atat cat am cotizat la cardul minune.