Vrei sa...?

Adusesem discutia in punctul asta de prea multe ori; ce-i drept mai in gluma [el], mai in serios [eu]. Ne facusem planuri. Eram entuziasmata de viitor. Simteam emotia unui nou inceput.

Coincidenta aniversarii relatiei noastre in concediu mi se parea o oportunitate. Stiam ca o sa propuna. O sa bem prosecco, o sa mancam ceva fin, o sa se uite in ochii mei si o sa-mi zica, pe un ton plin de dragoste, ce am asteptat de atata timp. O sa-si invinga teama de responsabilitate asumata, grija ca o sa fie din nou ranit, dorinta de a fi deschis oricarei noi provocari feminine. O sa fie momentul perfect, o sa fim noi, imbatati de dragoste, sex [in privire] si vin spumant. El o sa spuna cuvintele magice, eu o sa sorb incet din pahar, o sa-i zambesc, o sa fac ochii mari ca si cum ar fi ceva neasteptat si dupa un moment de liniste, buzele mele o sa formeze un mare DA.

Some 3

Am mai scris de subiectul "poligamie" sau despre cum am facut fata alegerii intre 2 barbati. Ei bine, 3 ani mai tarziu, vreau sa povestesc lucrurile dintr-o perspectiva diferita, cu intamplari noi si savuroase.
De data asta, nu sunt 2, ci 3 indivizi implicati in poveste, si nu vreau sa aleg nicicum[ai zice ca experienta te face mai inteleapta dar...:)].

There is life after x

Asa cum zice si alfabetul x-ul nu e ultima litera. Desigur ca optiunile sunt limitate [y, z] dar intotdeauna viata si intamplarile ei ciudate au un curs ciclic. Adica, cum ar veni, o iei de la capat. Cu A sau B sau C ...

In caz ca nu a fost evident din diverse scrieri melodramatice de pe blog, am avut [a se remarca trecutul] o perioada nasoala in ultimele luni. O durere crunta de care nu credeam sa mai scap. Durere in moalele capului, neputinta de a spune stop, mii de cugetari, mii de stari [de la refuz la cinism, de la agonie la extaz] si nicio luminita daramite vreun sfarsit de tunel. Da, din dragoste. 

Vreau doar sa punctez niste lucruri:

Nimpholove

Cand eram tanara juna, visam in secret la titlul de nimfomana. Nu stiam evident semnificatia deplina a cuvantului, insa in mintea mea adolescentina, imi imaginam ca sexul trebuie sa fie tare bun si deci cu cat faci mai des cu atat te implinesti ca femeie. Desigur, ametita de povestile din telenovelele de succes de la vremea respectiva, credeam ca nimfomana esti cu un singur barbat, toata viata :)
A venit [tarziu] si momentul sexului si lumea mea inchipuita s-a aratat timid dar cu real potential. S-a consumat cu lacomie, incat barbatul frumos caruia ii inchinam dragostea si foarte frecvent trupul, m-a declarat nimfomana [desigur nici el nu stapanea notiunea altfel nu cred ca i-ar fi gadilat orgoliul].

Offline

Toate relatiile mele serioase au fost traite in secret. Au inceput clandestin, au continuat in tacere, au ajuns la apogeu timid in ochii publicului si s-au terminat in gura mare. Dintotdeauna mi-am dorit discretie in viata personala si cred sincer ca asta e modul cel mai sanatos sa duci o relatie. Nu poze pe facebook dimineata, la pranz si seara [eu si iubi mancam, ne-o tragem, ne pregatim sa iesim], nu schimbat statusul [tot pe facebook] cu in a relationship with x a doua zi dupa ce ne-am cunoscut, nu sunat toti prietenii din agenda pentru a povesti ce minunat e noul prieten, nu organizat nunta:)
Insa se pare ca eu sunt la capatul opus, nu ma afisez si nu recunosc o relatie decat cand efectiv nu mai am cum sa ma fofilez. E drept ca si conflictul de interese in care m-am bagat de obicei nu ajuta, dar prefer sa-mi traiesc fluturii in 2:)
Si acum cand ma indrept vertiginos spre cea de-a treia relatie offline nu pot sa nu ma intreb:
- oare imi aleg partenerii strict dupa regula conflict of interest? Prea vad un pattern aici:)
- oare iubirea strigata in stanga si in dreapta e mai iubire decat cea pe invisible?
- oare abordarea asta e fundamental gresita? Nu de alta dar succesul din trecut ridica niste intrebari:)
Should we LOL[love out loud] or UWO[user went offline]?

This world is watching me...

Cine ti-o mai lua cercei...

- De ce nu mai porti cercei? ma intreaba mama intr-o vizita recenta...

- Pai mi-am pierdut cerceii preferati acum ceva timp... raspund eu rapid, sperand sa nu ma intrebe cum i-am pierdut:)

- Pai si ce? Altii nu mai ai? Ai tone de cercei acasa...nu se lasa usor intimidata

- Ba da, dar niciunii nu-mi plac atat de mult, parca nu-mi vin bine...continui cu o lipsa totala de entuziasm...

- Cumpara altii!

- N-am gasit niciunii care sa ma dea pe spate...

- Faci cum vrei, dar e pacat... O sa ti se astupe gaurile... incheie ea pe un ton convins...

With or without you

Tot aud teoria post-relatie ca daca iubesti pe cineva, iti doresti sa fie fericit cu oricine ar alege si mi se pare cel mai mare bullshit [ok, dupa "Nu e vina ta, e vina mea"]. 

Daca (doar) tii la cineva, da, iti doresti sa fie fericit si sa aiba o viata prospera [with or without you ca sa zic asa]. 

Daca iubesti pe cineva, iti doresti si ii doresti sa fie fericit cu tine. Punct. Pai cum frate? Adica el/ea sa fie fericit/a cu altcineva cand tu rupi batista in doua? Cand tie iti urca tensiunea cu liftul si el e comod intr-o alta relatie? 

Daca traiam 100 de ani si 10 vieti intelegeam altruismul. Dar cu o amarata de viata, nu ne permitem pe termen lung sa fim altruisti in iubire. Trebuie sa dam si sa primim totul. 

If you love someone let them go.  Hell no, I'm sticking around, bitch...

With or without you

This world is watching me...

Varza de Bruxelles

Cochetez de ceva timp cu ideea de a muta din tara, pe timp limitat. Si simt ca in viitorul apropiat e momentul potrivit deoarece n-am obligatii, familie, aversiune fata de risc. Insa dupa mai multe vizite in diverse orase de orase, m-am luminat brusc ca nu e asa simplu sa iti faci bagajele si sa te muti intr-o tara straina. 

Begging you

Stiu ca nu trebuie sa ma intalnesc cu ea. Stiu ca as putea foarte bine sa ii ignor apelurile si mesajele si tonul disperat. Stiu ca nu sunt obligata sa dau socoteala sau vreo explicatie nimanui, mai ales ei. Stiu ca pot trai linistita si fara sa aflu ce are pe suflet. 

Dar accept sa ma vad cu ea.

Kiss me badly

Noua, femeilor din lumea intreaga, ne place sa ne pupam. De cand am descoperit timid mozolul la 12 ani si ni s-a parut cea mai mare prostie. Ne plac pupicii ca la pension, saruturile tandre cu ochii inchisi, pupatul pe frunte cand ne alintam, sarutul a "foame" pana nu mai putem sa respiram si gang bang-ul limbilor cand ne pregatim de o treaba incendiara. Ah da, si sarutul nervos, ala cand vrea sa te impace dupa ce a venit acasa pe 3 carari si tie iti trec toti dracii dupa primele 2 secunde.