Cand eram mica, mi se spunea ca trebuie sa gasesc ceva la care sa excelez. Am incercat cu tenis vreun an, n-a mers, tin si acum racheta profund orientata in sus; am bagat balet 3 ani, spectacole, repetitii la greu, a fost ok, insa eram ca toate celelalte [ok, si acum pot sa fac sfoara which kind of compensates]; am fost si la karate insa with all the respect sa urli ca disperata in timp ce indoi un pic cotul catre adversar nu era my thing.
Buun, dupa aceea la scoala, trebuia sa fiu buna la toate. M-am descurcat bine [a se traduce, eram un soi de tocilara], insa uram cu pasiune limba si literatura romana si orice era legat de gen liric, opera literara, tocit comentarii si recitat chestii pe de rost. Iubeam matematica in schimb si in sfarsit mi se parea ca sunt buna la ceva. Pe drumul spre facultate, am realizat ca integralele nu-ti aduc neaparat o cariera, too bad am zis. Am mers pe finante, statistica, burse de valori [element comun matematica]. Cand mi-era mai mare dragul de burse de valori, piete valutare si Forex, am vazut ca urmeaza sa devin o fata cu potential de geek [la urma urmei, cum e asta sa fii trader valutar si sa-ti placa geometria descriptiva]. Am schimbat pe ultima suta de metri cu Marketing. Da, aici a fost frumos, nu prea stiam eu ce e cu el, nici el cu mine, but somehow we got along.
Insa nu mi-am descoperit acea mare pasiune, acel ceva la care chiar sunt buna. Merg o data cu drumul, nu ma ridic, nu cobor. Ii invidiez sincer pe acei oameni care fac o pasiune din fotografie, pictura, muzica, actorie si orice alt lucru care te face so happy. Iar daca devine si un mod de viata care sa te si sustina financiar e absolut genial. De ce nu m-oi fi priceput si eu la Augumented Reality nu stiu, tough luck...
Pana una alta, inca visez sa fac cocktails la un bar de pe o plaja "amarata" as a way of living...Pare departe de obiectivul de cariera pe care l-am ales, pare departe de ce a pregatit viata pentru mine, but...
Life is real
This world is watching me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu