Eram in masina care gonea furios spre Golf der Sur Tenerife si simteam gustul vacantei. Eram echipata in pantaloni scurti, tricou, sandalute si ochelari de soare iar mintea mea ingropa cu succes emailuri, exceluri si deadline-uri si aducea la suprafata doar rasfat, soare, distractie si un pic de dragoste.
Cum ma minunam eu de frumusetea privelistii de afara, prietena mea de pe locul din fata dreapta lanseaza intrebarea: "si, care sunt rezolutiile voastre pentru 2012?". Pac, s-a dus naibii concentrarea. Sunt nepregatita in fata intrebarii. Tac si ii astept pe ceilalti colegi de road trip sa raspunda [vorba aia, desteptul intai asculta, dupa aia vorbeste]. Vreau sa merg in US, sa imi iau casutza, sa fac un copil [pam, pam], sa incep o afacere - toate astea se perinda rapid si eu sunt in continuare nepregatita. Sandalele si soarele nu ma ajuta, nu am un excel la indemana si nicio strategie. Buun, nu ne panicam, hai sa fim spontani. Carevasazica, pana acum, m-au motivat faptul ca scriam rezolutiile pe blog si iarna de afara. Acum sunt la caldurica si mintea mea zburda nelinistit.
Vine randul meu si incep un discurs poetic despre viata si asteptari. Vreau sa zambesc mai des, sa ma stresez mai putin, sa nu am asteptari atat de mari de la oameni, sa calatoresc nush unde [bine, recunosc, nu chiar oriunde ci tocmai in Peru], sa fac un amarat de pas inainte cu scrisul si...cam atat. Ma uit in jur, nicio reactie dubioasa. Insa eu nu sunt multumita [pai care-i treaba cu asteptarile, Batman?], nu am avut timp sa procesez, trebuie sa le mai filtrez un pic. Discutia se termina ca din senin si eu raman imbufnata. Cum de nu m-am gandit pana acum - e 27 decembrie si eu nu am facut sumarul anului 2011 si rezolutiile pe 2012? Ufff, vacanta mi-a luat mintile :)
Asadar, proaspat intoarsa acasa din tarile calde, ma apuc sa scriu rezolutiile. In 2012, imi propun:
- sa scriu mai mult si sa atentez la Go public
- sa ii ascult mai mult pe oamenii care conteaza pentru mine
- sa ma vait mai putin [am mancat un iaurt, vai ce m-am ingrasat]
- sa ma apuc serios de Pilates [am citit o super carte despre asta, de abia astept sa incep]
- sa ii ajut pe ai mei sa treaca peste criza pe care o au [criza de la 50 de ani sau cum s-o numi ea]
- sa fiu o prietena si o iubita mai buna
- sa gasesc echilibrul [ok don't go poetic on this one]. Vreau sa fiu multumita de ce am, sa invat sa apreciez lucrurile marunte pe care mi le ofera viata si vreau sa traiesc in armonie cu mine.
ok, ar mai fi un "sa gasesc o tunsoare care sa ma avantajeze si sa-mi faca parul perfect drept fara placa" daca nu cer prea multe.
2012, I welcome you with my open arms!*
* Oare e ultima oara cand fac rezolutii sau calendarul mayas got it all wrong??
This world is watching me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu