Snow fucking white

Deci e nasoala treaba cu ninsorile si codurile portocalii din ultimul timp. De obicei, auzi de tot felul de nenorociri prin alte parti dar afirmi ca tie iti place iarna, e misto, ca e frumos cand e alb totul, ca e liniste si pace. Bun, vezi pe urma traficul din Bucuresti si mocirla de pe jos [nici vorba de alb imaculat] si continui cu teoria ta ca e totusi placut si ca poti oricand sa iti bagi picioarele si te duci cu placa la munte. Dupa care te loveste...Vine vijelia, vin nametii, masina nu prea se mai distinge de zapada, nu poti circula pentru ca drumurile sunt inchise, oamenii din zonele cele mai afectate de ninsori sunt efectiv blocati in case, fara mancare si medicamente; miracolul alb nu mai e asa inocent. Si zau, ce vezi in filme e doar regizat. Da, e dragut sa te bucuri de zapada cat vezi cu ochii cand esti la o cabanuta, cu prieteni aproape, cu vin fiert, cu semineu si blana de urs pe jos si cel mai important cand esti INAUNTRU si privesti pe geam. Nu cand dai la lopata si blestemi raniti si cruci. Nu cand orasul in care locuiesti are un sistem minunat de dezapezire. Nu cand nu poti ajunge din punctul A in B in mai putin de 2 ore. Nu cand esti izolat in casa.

Concluziile sunt simple:
1/ Nu sunt si nu voi fi vreodata a winter person
2/ Ninsorile astea nu sunt normale si daca mai aud pe cineva ca isi doreste zapezica, il strang de gat.
3/ Oricand e bine sa ajuti. Cu mancare, cu bani, cu buna vointa.
4/ Apparently si codul are culoare politica in Romania...


This world is watching me...I'm covered in white...

Definitely maybe

Pentru ca vremea de afara e tot mai neprietenoasa, iar eu sunt bolnava si amarata, am decis sa profit de weekend si sa bag filme pe banda rulanta. Am optat pentru ceva usurel, comedii sau filme de dragoste [da, femeile cred ca viata e ca in filme]  in speranta ca o sa-mi recapat buna dispozitie pierduta in urma unei dureri crunte in gat, unei stari febrile si unei injectii mirobolante.

Bun, printre filmele nominalizate sa-mi asigure titlul de cel mai lung si plictisitor weekend in casa, am dat de o productie mai veche, dar cu real potential de a ilustra niste pilde solide de dragoste si viata lunga - Definitely maybe. Marturisesc fara rusine ca actorul Ryan Reynolds a fost cel care m-a convins din prima, n-a mai contat povestea sau rating-ul de pe imdb. 

Bai, filmul nu a fost cine stie ce, nu l-as recomanda vreunui cinefil [decat daca e o femeie aflata intr-un moment vulnerabil] insa mi-a atras atentia o teorie pe care o emite unul dintre personaje. Nu este vorba de a gasi persoana potrivita cu care sa ramai pana la sfarsitul vietii, ci momentul de timp face toata diferenta. Adica nu conteaza cine ci cand. Momentul in care tu esti pregatit pentru chestii serioase si iti doresti o relatie/familie/angajament. Iar persoana cu care esti in acel moment sau cea pe care o intalnesti ulterior are toate sansele sa fie asa zisa jumatate. De fapt, nu intalnesti persoana si pac te loveste angajamentul ci perspectiva ti se schimba si vezi altfel persoana de langa tine. Trebuie sa recunosc ca am simtit o semi revelatie, acum pot sa-mi explic multe esecuri sentimentale cu simpla idee ca nu a fost momentul potrivit. Al meu sau al lui. 

Bucuroasa nevoie mare de mica mea descoperire [acum ii inteleg pe cei care au reusit sa demonstreze teorema lui Fermat], ma duc linistita la culcare. Acum nu trebuie decat sa sper ca intersectia momentelor noastre potrivite nu returneaza multimea vida. Ryan, micutule, momentul tau potrivit cand e?

This world is watching me...is this a good timing?:)

A moment worth remembering

Am asa cateva momente din viata care mi-au ramas intiparite in cap si care ma fac sa tresalt de fiecare data cand mintea mea le rememoreaza atent, detaliu cu detaliu.

N-o sa uit niciodata:

- cand un coleg de liceu de care imi placea mi-a adus cele mai urate crizanteme pe care le-am vazut vreodata. Galbene si monotone. Imi venea sa i le arunc in fata insa gestul in sine a contat mai mult decat o mie de cuvinte pompoase.

- cand dragostea vietii mele din liceu a venit la majoratul meu la munte, la haat distanta de locul de bastina, desi imi spusese ca nu crede ca ajunge. Cu un zambet, un ursulet de plus si un parfum. Ursuletul de plus il am si acum, iar parfumul imi da fiori in continuare

- cand m-am mutat la camin in Bucuresti si am realizat ca sunt pe cont propriu

- cand am agatat un baiat simpatic la o nunta ce promitea multa plictiseala. Nu am fost niciodata adepta primului pas insa momentul ala a fost perfect.

- cand eu si prietena mea cea mai buna am iesit sa sarbatorim cea de'a 24 aniversare a ei intr-un mod light si ne-am intors a doua zi de dimineata, fara vlaga si cu dureri crunte de picioare de la dans

- cand am dormit prima oara in garsoniera cumparata cu mari eforturi financiare

- cand am gatit prima mea supa de ceapa [ok, gatit e mult spus]

- cand l-am vazut pe fratele meu dansand valsul mirilor si emotia si dragostea i se citeau pe fata.

- cand am declarat ca Madrid este orasul meu preferat dupa noapte furtunoasa  intr-un hotel fara pretentii -  I shall say no more :)

Inchid ochii sa dorm, oare la care dintre momentele mai sus amintite sa ma gandesc?

This wolrd is watching me...

Hello, it feels good to be here

Tot aud de flecareli si opinii de genul "vai, ce nasol ca imbatranesti", "trebuie sa te mariti pana in 30 de ani ca dupa aia nu te mai ia nimeni" si alte variatuni pe tema asta. 

In mintea mea, uite cum sta treaba cu sentimentele, sexul si varsta: it gets better in time. 

De exemplu e bine cand:

U should've said no

In timp ce mergeam ca floarea spre casa cu un mijloc de transport in comun foarte prietenos, aud o discutie de mare angajament:

- Ba, eu doar sa n-o prind cu vreun prieten de'al meu, in rest e treaba ei. Asta e filo"z"ofia mea - se lauda un Gigel la vreo 30 de primaveri cu alura de om educat si foarte destupat la minte.

- Da bai, sa stii ca ai dreptate. Pana la urma, si noi mai calcam stramb, dar e vorba de principiu - il sustine inflacarat prietenul lui, la fel de cult si manierat chiar si atunci cand se scobeste in nas in vazul tuturor.

Amuzata, ma fac ca privesc aievea pe geam la ninsoarea care se depune incet dar sigur. Si stau sa ma gandesc la principiile mele referitoare la inselat intr-o relatie.

As vrea ca tu sa fii sufletul meu pereche.

Totusi, sunt constienta ca s-ar putea sa nu fii. 

Sper ca daca totusi iti intalnesti sufletul pereche [gen colega bruneta cu fuste "curea"] sa fii sincer si sa-mi spui astfel incat sa nu ne mai pierdem timpul.

Totusi, s-ar putea sa nu-mi spui si sa joci in paralel.

Daca te iubesc, o sa te iert.

Daca nu ma iubesti, o sa o faci din nou.

Daca te iubesc in continuare, o sa regret sincer ca te iubesc si o sa plec. Nu lupt chiar daca iubesc.

Cu mica mea teorie in cap, cobor din autobuz si ma loveste vantul in moalele capului. Asta nu e vreme de lansat  postulate, ba baieti. Aveti grija la prieteni ca-n rest toate bune...

Remember this one

This world is watching me...

Good cause

Vad din ce in ce mai des cauze pe Facebook. Hai sa strangem 10000 de likes pentru cutare copil bolnav, sa gasim cainele ratatcit al lui tanti Nina, sa protestam toti sa nu se desfiinteze Smurd, sa nu mai alimentam la Petrom pentru o zi si alte balarii de genul asta.

Fratilor, sa fim seriosi! Cu o floare nu se face primavara! Nu asa ajutam sau facem vreo diferenta. Daca chiar iti  pasa, doneaza bani, du-te la orfelinat cu jucarii, iesi in piata Universitatii si spune-ti pasul, dar nu mai trimite cauze stupide.

Hei, fetelor, ce ziceti strangem 100 000 de likes ca sa nu mai avem menstruatie in fiecare luna ci macar la 2 luni? si no more PMS? Zic ca e momentul sa punem piciorul in prag, cine Dumnezeu s-a gandit la monthly pain??

This world is watching me...

Romania, trezeste-te

Urmaresc stirile si evenimentele nefericite care se intampla in Bucuresti de o saptamana. Recunosc, nu am fost in mijlocul valtorii de la piata Universitatii, nu am protestat sau iesit cu pancarda, nu am vociferat sau emis vreo parere autorizata. Am ascultat insa mesajele si argumentele fiecarei parti si simt cumva nevoia sa impartasesc si eu un gand, fara vreo pretentie jurnalistica.

I'm no queen but I sure look like one

Te intalnesti cu o prietena pe care nu ai mai vazut-o de mult timp. Super, un Machiatto si o tarta cu fructe si toata prietenia de acum 5 ani se va suda la loc. 

- Ce bine arati! Ce mai faci? 

- Multumesc si tu la fel [mori, ca esti prea slaba]

- Ce ne luam? Eu vreau si o tarta cu zmeura, uite ce bine arata.

- Eu nu mananc seara [scot zambetul triumfator, sper sa ti se depuna tarta aia fix pe solduri].

- Ah, eu nu am probleme. Mananc orice si nu ma ingras. 

- Oh [where is the justice in this world??]

....

- si spune-mi ce mai faci, unde lucrezi, pe unde iti petreci concediile..

Si asa incepe discutia serioasa. Si se perinda intrebari care de mai care mai alunecoase. Si stai si te intrebi ce Dumnezeu aveai in comun cu persoana asta. Tot farmecul de altadata s-a dus naibii si acum a ramas doar o competitie dezarmanta, cine arata mai bine, cine se plimba pe nush unde, cine are unghiile mai false, cine are masina mai noua. Nu ma simt confortabil decat daca am mai multe bile albe.

- Ce dragut ca ne-am vazut dupa atata timp, we should do it more often.

- Daa, si eu zic la fel.

- Unde ai masina parcata?

- Nu am venit cu masina, ma duc cu taxiul.

- Ah, da si mie mi-a fost frica de trafic.

- Nu, nu am masina.

- Aa, e ok, vrei sa te las eu?

- Nu multumesc, e ok. 

...Mi-a ramas aa-ul in gat si am plecat cu un sentiment ciudat. Da, asta facem zi de zi cu colegii de serviciu, cu vecinii, cu some of our friends si posibil cu iubitii. Aratam the best of us si vrem sa epatam. 

Glamorous

Long live fake & show off!!

This world is watching me...

Runaway

Asa m-a apucat un gand de duca, imi vine sa las naibii job-ul, creditul, viata haotica din Bucuresti si sa plec...Si nu, nu vorbesc de o escapada, de un weekend sau de o luna. Cumva tot sentimentul de libertate, relaxarea, distractia si buna dispozitie capatate intr-o vacanta se duc naibii dupa o zi la birou sau dupa o prostie birocratica pe care trebuie sa o infrunt. Culmea e ca imi place ceea ce fac, sunt ok cu stresul zilnic, sunt ok cu viata mea [oh really??], dar din cand in cand imi vine sa-mi iau campii si sa ma retrag pe o plaja si sa fac cocktails si sa fiu straina de cuvintele asap, trafic, intretinere, viziune, sedinta, apometre, lucru in echipa, responsabilitate. 

Si unde sa ma duc? Si ce sa fac? Si cum sa-mi platesc rata? Si cum sa traiesc? Si familia mea? Si prietenii? - siguur, ratiunea vine sa-mi taie elanul. Taci tu, o sa ma gandesc la un plan, mai lasa-ma un pic sa visez. 

This world is watching me...

New year, new resolutions

Eram in masina care gonea furios spre Golf der Sur Tenerife si simteam gustul vacantei. Eram echipata in pantaloni scurti, tricou, sandalute si ochelari de soare iar mintea mea ingropa cu succes emailuri, exceluri si deadline-uri si aducea la suprafata doar rasfat, soare, distractie si un pic de dragoste.

Cum ma minunam eu de frumusetea privelistii de afara, prietena mea de pe locul din fata dreapta lanseaza intrebarea: "si, care sunt rezolutiile voastre pentru 2012?". Pac, s-a dus naibii concentrarea. Sunt nepregatita in fata intrebarii. Tac si ii astept pe ceilalti colegi de road trip sa raspunda [vorba aia, desteptul intai asculta, dupa aia vorbeste]. Vreau sa merg in US, sa imi iau casutza, sa fac un copil [pam, pam], sa incep o afacere - toate astea se perinda rapid si eu sunt in continuare nepregatita. Sandalele si soarele nu ma ajuta, nu am un excel la indemana si nicio strategie. Buun, nu ne panicam, hai sa fim spontani. Carevasazica, pana acum, m-au motivat faptul ca scriam rezolutiile pe blog si iarna de afara. Acum sunt la caldurica si mintea mea zburda nelinistit.

Vine randul meu si incep un discurs poetic despre viata si asteptari. Vreau sa zambesc mai des, sa ma stresez mai putin, sa nu am asteptari atat de mari de la oameni, sa calatoresc nush unde [bine, recunosc, nu chiar oriunde ci tocmai in Peru], sa fac un amarat de pas inainte cu scrisul si...cam atat. Ma uit in jur, nicio reactie dubioasa. Insa eu nu sunt multumita [pai care-i treaba cu asteptarile, Batman?], nu am avut timp sa procesez, trebuie sa le mai filtrez un pic. Discutia se termina ca din senin si eu raman imbufnata. Cum de nu m-am gandit pana acum - e 27 decembrie si eu nu am facut sumarul anului 2011 si rezolutiile pe 2012? Ufff, vacanta mi-a luat mintile :)

Asadar, proaspat intoarsa acasa din tarile calde, ma apuc sa scriu rezolutiile. In 2012, imi propun:

- sa scriu mai mult si sa atentez la Go public

- sa ii ascult mai mult pe oamenii care conteaza pentru mine

- sa ma vait mai putin [am mancat un iaurt, vai ce m-am ingrasat]

- sa ma apuc serios de Pilates [am citit o super carte despre asta, de abia astept sa incep]

- sa ii ajut pe ai mei sa treaca peste criza pe care o au [criza de la 50 de ani sau cum s-o numi ea]

- sa fiu o prietena si o iubita mai buna

- sa gasesc echilibrul [ok don't go poetic on this one]. Vreau sa fiu multumita de ce am, sa invat sa apreciez lucrurile marunte pe care mi le ofera viata si vreau sa traiesc in armonie cu mine.

ok, ar mai fi un "sa gasesc o tunsoare care sa ma avantajeze si sa-mi faca parul perfect drept fara placa" daca nu cer prea multe.

2012, I welcome you with my open arms!*

* Oare e ultima oara cand fac rezolutii sau calendarul mayas got it all wrong??

This world is watching me...